| Tracklist | Descriere | 01. Discotheque
02. Do You Feel Loved?
03. Mofo
04. If God Will Send His Angels
05. Staring At The Sun
06. Last Night On Earth
07. Gone
08. Miami
09. The Playboy Mansion
10. If You Wear That Velvet Dress
11. Please
12. Wake Up Dead Man
| POP is always described as the album that didn’t get enough time to get finished. It got an awful lot of time, actually. I think it suffered from too many cooks. There were so many people with a hand in that record, it wasn’t surprising to me that it didn’t came through as clearly as it might have done. And there were a lot of distractions. It was also the first time I started to think that the technology was getting out of control.
When people are trying to choose between mix 26 and mix 27 of something, the sheer range of possibilities becomes a form of paralysis.
I didn’t like the album title personally. I wasn’t sure how ironic you could be in rock’n’roll and I suspected that you couldn’t be very ironic at all. Calling it Pop carried the wrong message. It wasn’t a pop album, it was a modern album, but U2 were still a rock’n’roll band.
Paul McGuinness |
POP (Martie 1997) marcheaza o schimbare in sound-ul formatiei. In acea perioada scena muzicala era dominata de muzica dance iar clubbing-ul era in mare voga. De aici s-a nascut ideea de a explora noi teritorii, de a vedea cum se pot imbina cele doua stiluri: rock si dance.
Inregistrarile au inceput fara Larry care se afla la New York in recuperare dupa o operatie la coloana. Asa ca in locul lui a venit Howie B, cunoscut DJ si producator, alaturi de Nellie Hooper, producatorul care lucrase cu U2 la Hold Me, Thrill Me, Kiss Me. In echipa a fost cooptat si Stephen Osborne care canta la keyboard in cateva melodii.>br>
Daca inceputul a fost plin de entuziasm, continuarea nu a mai fost la fel. Asa cum spunea Edge, sa combini rock-ul cu dance e ca si cum ai amesteca uleiul cu apa.
Cu Larry frustrat de folosirea mixajelor electronice in locul bateriei si nevoit sa refaca partituri intregi, cu Bono care nu isi putea folosi vocea mai mult de doua, trei zile, inregistrarile au mers foarte greu. Dar, ca intotdeauna, albumul a inceput sa se lege si astfel a aparut prima melodie, Discotheque. A fost de altfel singura care s-a incadrat in noile idei pentru ca urmatoarele s-au indreptat spre stilul consacrat al trupei, albumul fiind in final unul rock.
If God Send His Angels si Wake Up Dead Man au fost compuse si inregistrate inca din perioada Zooropa, dar atunci nu au mai intrat pe album.
Titlul, care a indus in eroare pe toata lumea se vrea de fapt o ironie la adresa stilului pop si a consumatorismului ce domina societatea moderna.
Faptul ca turneul a fost programat inainte ca trupa sa termine albumul, a cauzat numeroase probleme. Multe melodii nu erau inca terminate si finalizarea lor s-a facut in graba.
Turneul a fost anuntat oficial printr-o conferinta de presa in Statele Unite la magazinul K-Mart din East Village, Manhattan pe 12 februarie 1997. Si ca de obicei se anunta mai grandios decat cele de dinainte. Cel mai mare ecran video, o arcada uriasa, o lamaie-nava spatiala din care membrii trupei ieseau pe scena.
Single-uri:
- Discotheque (Ianuarie 1997), cu B side Holy Joe. Discoteque a fost cantata pentru prima oara live la deschiderea turneului PopMart, in Las Vegas, pe 25 Aprilie 1997.
- Staring At The Sun (Martie 1997), cu B side North And South Of The River, si Your Blue Room. La inceputul turneului PopMart cand Staring At The Sun a fost cantata pentru prima oara live, datorita faptului ca nu avusesera destul timp pentru repetitii, U2 au interupt melodia deoarece nu toti erau in acelasi tempo si au reluat-o.
- Last Night on Earth (Iunie 1997), cu B side Happiness Is A Warm.
- Please (August 1997), cu B side Dirty Day si I'm Not Your Baby.
- Mofo (Noiembrie 1997), cu B side If God Will Send His Angels (The Grand Jury Mix), Mofo (Phunk Phorce Mix), Mofo Black Hole Dub, Mofo (Mother's Mix), House Flavour Mix Roni Size remixes.
Mofo a fost cantata in deschiderea concertelor din turneul PopMart. In prima versiune s-a numit MFRR, motherfucker in jargonul englez.
- If God Will Send His Angels (Decembrie 1997), cu B side Slow Dancing, Two Shots of Happy, One Shot of Sad, si Sunday Bloody Sunday (LIVE from Sarajevo). Aceasta melodie apare in 1998 pe coloana sonora a filmului City Of Angels, un remake al filmului Wings Of Desire.
Numit POPMART, turneul a avut trei etape. Prima, in Statele Unite a inceput in 22 martie 1997 in Las Vegas si s-a incheiat la Boston pe 2 iulie. A fost si cea mai grea etapa datorita faptului ca multe melodii de pe album nu erau gata. Au fost nevoiti sa le rearanjeze si sa le repete pe parcurs.
O alta problema a mai constituit-o si tehnologia folosita pe scena, cu care trupa nu se obisnuise inca. La unul din concerte nava nu s-a mai deschis si ei au fost nevoiti sa iasa prin trapa de urgenta. La un altul din cauza fumigenelor folosite nu se mai puteau vedea pe scena, asa ca au fost obligati sa strige unul la celalalt.
Dar odata cu inceperea celei de-a doua etape in Europa, lucrurile au intrat in normal si contrar tuturor criticilor care prevedeau un esec, stadioanele au fost pline in permanenta. Si inca un lucru nou pentru acest turneu, a fost primul la care biletele n-au mai avut preturi reduse.
Cea de a treia parte a inceput in America de Nord, primul spectacol fiind in Toronto, pe 26 octombrie si s-a incheiat in State, in Seattle la 12 decembrie.
In cea de a patra etapa U2 au sustinut concerte in premiera in multe tari in care nu ajunsesera pana atunci: Grecia, Polonia, Cehia, Brazilia, Argentina, Africa de Sud.In afara de acestea au mers in Australia si Japonia.
Un moment aparte l-a constituit concertul de la Kosevo Stadium, Sarajevo din 23 septembrie 1997 in care fani din intreaga fosta Iugoslavie au fost prezenti. Toate conflictele au fost date la o parte si atmosfera a fost incendiara.
In final, turneul a intrat chiar in Cartea Recordurilor ca turneul cu cea mai mare audienta de pana atunci: aproape 3 milioane de spectatori in 93 de concerte.
Premii:
- BRIT Awards (1998), pentru Best International Group.
by Tony
Bono : Vocals & Guitar
The Edge : Guitar, Keyboards & Vocals
Adam Clayton : Bass Guitar
Larry Mullen : Drums, Percussion & Programming
Paul McGuinness : Manager
Studio Crew
Sam O'Sullivan : Drum Technician & Crew Co-Ordinator
Fraser McAlister : Guitar Technician
Des Broadbery : Programming Keyboard & Guitar Technician
Stuart Morgan : Bass Guitar Technician
Colm "Rab" McAllister : Studio Tech
Joe O'Herlihy : Monitoring
David Herbert : Studio Manager
Gavin Friday : Consultant Poptician
Anne-Louise Kelly : Album Production Manager
Candida Bottaci : Album Production Assistant
Suzanne Doyle : Studio Band Management Associate
Recorded in Hanover - Dublin, Windmill Lane Recording Studios - Dublin, South Beach Studios - Miami, The Works - Dublin
Catering by Restaurant Tosca : Norman Hewson,
Aongus Hanley, Jeff "The Chef" O'Toole, Elenor Walsh, Dominic Lombard
The Clarence Hotel : Michael Martin
Principle Management Dublin
Anne-Louise Kelly, Sheila Roche, Barbara Galavan, Trevor Bowen, Suzanne Doyle, Candida Bottaci,
Susie Smith, Cecilia Coffey, Cillian Guidera, Susan Hunter, Sandra Long, Sally-Anne McKeown,
Aislinn Meehan, Brigid Mooney Suzanne O'Dea, Anne O'Leary, Eileen Osborne, Holly Peters,
Joy Warner, Gerry Walters, George Augusta
Principle Management NY
Keryn Kaplan, Bess Burke, Kathy Araskog
Produced by : Flood
Additional production by : Howie B, Steve Osborne
Recorded by : Mark "Spike" Stent, Howie B and Alan Moulder
Mixed by : Mark "Spike" Stent, Howie B and Steve Osborne
Engineering Assistant : Rob Kirwan
All titles written by U2 and published by Blue Mountain Music Ltd.
Post Production and Supervision : Cheryl Engels / Partial Productions Inc.
Designed at ABA, Dublin by : Shaughn McGrath and Steve Averill
Treatments by : Shaughn McGrath
Cover photography by : Anton Corbijn
Interior photography by : Anton Corbijn, Stephane Sednaoui and Anja Grabert
Snapshots by : Nellee Hooper
"POPMART" Art by : Willie Williams and Mark Fisher
|
