U2 Romania Forum
It is currently 03 Sep 2014, 04:03




Post new topic Reply to topic  [ 15 posts ] 
 rondul de dupa-amiaza 
Author Message
Kwisatz Haderach
User avatar

Joined: 10 Jun 2004, 08:37
Posts: 616
Location: Coasta de text
Post rondul de dupa-amiaza
Inca un topic, unul importat, unul vechi, nimic original sau totul original. Unul pe care nu vreau neaparat sa se discute, cat sa se citeasca, un topic fara legatura directa cu mine dar pe care am eu chef sa il "share" cu voi. Acum.

Urmatoarele articole sunt scrise de Andrei Gheorghe si publicate in revista B-24-Fun. Adunate (si) aici pentru ca sunt kewl. D'aia.



1.
Sunt insomniac,
deci ma distrez

Atentiune! Rubrica asta contine un virus! Virusul care raspandeste sindromul atitudinii atipice. Ia vaccinul, natiune!

Cate milioane de locuitori are Bucurestiul? Doua, doua si jumatate, trei? Cati umbla noaptea si mai ales cine sunt ei? Cand spui viata de noapte te gandesti instinctiv la masini stralucitoare, femei exhilerant (ce cuvant!) de frumoase si barbati. Inalti, misteriosi, mirosind a havane si a whisky single malt.
Ei bine, in Bucuresti nu se intampla chiar asa. Fiind usor insomniac, ma culc pe la trei patru dimineata; deseori la ore mici imi plimb masina, cu mine la volan, prin Capitala. Alunec cu treizeci, patruzeci la ora si privesc. Dacii ponosite transportand cate un combinator si Mertane jmechere cu manele bubuind in boxe. Baruri cu cate un Cielo parcat in fata sau un restaurant cu patru Porsche pe trotuarul de vis-à-vis. Cluburi de unde razbate cate un Claude Challe si carciumi prin Regie urland: "pentru o cola si-o cafea, gagica este a meaaaaaa!"
Uneori ma aventurez inauntru. Intru la Office, glumesc cu Pepe si il intreb unde e Imparatu’. Primesc un telefon din Space. Zgomot ingrozitor si o voce excitata imi urla in ureche ca se duc la bowling. S-au facut pariuri si poate vin si eu? Mi se face foame si declin oferta. Sa merg sa-mi iau ca tot romanul o shaorma sau sa ma duc si eu ca arabii infometati la Shorley? Mai bine nu mai plec nicaieri si ma intalnesc cu prietenul Craioveanu, mergem la Santiago in fata blocului, ne asezam pe trotuar in fata la butica si mai radem nitel cu politistii. Noaptea trece si in dimineata urmatoare si Daciile si Mertanele se trezesc, se duc la munca si in general, ca tot poporul, incearca sa se invarta de un ban. Iar revista asta e aruncata, mototolita si inghesuita undeva intre cutele banchetei din spate. Intr-o masina in care te urci si tu, cititorule, noctambulule, insomniacule, caci numarul ei este B-24-FUN.



2.
Operati-ma
de spleen

Caldura mare, monser, aproape mai mare decat lehamitea unui constantean într-un oras de campie aproape pustiu.

Asteptata, invocata, caldura s-a pravalit pe spinari urgent transpirate. Tipic bucurestean, dupa ce au cerut ceva cu insistenta si intr-un final dramatic si-au vazut rugamintile satisfacute, s-a pornit bombaneala. „E prea cald. Prea brusc.
N-am avut vreme nici sa ne acomodam“. Imi inchipui bucuresteanul trezindu-se dimineata intr-un oras perfect. Strazi curate, nimic nu pute, oameni amabili, bani in buzunar… In cel mult doua ore incep telefoane la radio: „da’ asta-i bataie de joc, dom’le!“. Mitici etern nemultumiti, cautatori de nod in papura. Daca Iisus ar traversa astazi
Dambovita mergand pe apa, doi smecheri de pe mal ar striga razand: „nu stie sa inoate!“ Zeflemea si caterinca intr-un oras ca o budinca. Glazura?
Primaverii, Cotroceni. Blatul? Ferentari, Dristor, Balta Alba… Cireasa de pe tort? Fetele cu fuste scurte si pustanii inca obraznici de liceu. Care, odata cu venirea „verii“, au fugit din oras la munte, la mare sau prin terase brusc neincapatoare. Intru la Flanders, ma asez pe terasa, comand o bere rece, crochete, spaghete si casc ochii dupa fete. Mancarea proasta, scumpa (chiar exagerat de nesimtita), fara gust si pentru limba traumatizanta. Fetele imi zambesc, vad langa ele doi combinatori si-mi dau seama ca nu sunt eu chiar asa de frumos, ci le e lor cam foame. N-a mai ramas nimeni in oras. Doar eu si curvele. Le fac semn sa vina la mine la masa si, pret de vreo doua ore, radem de clientii lor si de ascultatorii mei. Se face tarziu. Plecam. Eu acasa, ele… prin oras. Acuma, daca am plecat si eu, nu au mai ramas decat ele. Curvele.
Ca Gheorghe doarme.



3.
Eu cred ca banalitatea
s-a nascut la oras

Si de data asta veti vedea cum nu toate lucrurile sunt ceea ce par a fi. Sau a nu fi!

Unii oameni cred, nu stiu de ce, ca dupa moarte, in functie de cat de idioti sau blajini au fost in viata, reinvie. Ca asta cred locuitorii unor tari asiatice, nu ma deranjeaza. Ca asta cred si unii conationali ma scoate din sarite iremediabil. El, la o terasa, intins protector-invaluitor peste masa, cu o mana atarnand nonsalant, ii spune ei ca exista metempsihoza. Are ceas Bvlgari, iar ea e proasta ca noaptea. Isi zambesc; Ea, incantata de profunzimea lui, El, incantat de profunzimea sa; si mai comanda. El un Jim Beam, Ea un Campari Orange. "Dalai Lama si cele mai bune preturi sunt la Milano, in sales. Nu se merita sa te duci nicaieri, draga, pentru shopping. Bine, mai merge si in Dubai da’ numai pentru electronice. Cu ce te-ai dat? Mugler? Thierry? A, da, stiu, Angel, nu? Nu? Amen. A, da, stiu, cum sa nu. Ai vazut Pianistul? Nu? Nici eu, da’ o sa ma duc! Sarbu cica da faliment. Atata lume urata in oras, ceva de speriat." Se urca in Passat si El o duce pe Ea acasa. Ea nu il invita pe El sus la o cafea. El povesteste maine la birou ce i-a facut Ei. Ea povesteste maine la birou de El, ce mult il place si cine stie, poate iese ceva, ca e finut si au atatea in comun! Ei dorm si se gandesc cum o sa fie maine la birou. El, intr-o garsoniera in Militari, Ea, cu parintii in Drumul Taberei, si amandoi viseaza la ce bine s-au distrat in week-end, in oras, la o terasa. In alta parte a orasului, Catalin Botezatu doarme si el. Si nu viseaza.
Eu, daca ar fi sa renasc, as renaste vara intr-o terasa.
In Bucuresti.



4.
Don’t Even Drink
About It!

Atentie! Pe scotieni sa ii crezi atunci cand iti aduc in dar ceva de baut! Iar cand vorbesc despre bauturi, sa nu cumva sa-i suspectezi ca bat campii, ca te baga sub masa!

Un gentleman desavarsit. Kilt scotian, tinuta impecabila, cultura vasta, simt scaparator al umorului si un mare bautor.
M-am intalnit cu Jonathan la lansarea oficiala a bauturii Drambuie in Romania. Ambasador al marcii era titulatura si entertainer gaunos era banuiala mea. Sunt satul de lansarile in care, in fata unei multimi de fomisti, vine cate un cineva care, cu glume schioape si poante stirbe, incearca sa destinda atmosfera si sa te convinga de eficienta detergentului, de finetea tesaturii sau de avantajele noului autoturism.
Se pierde timp si se transpira, se bifeaza o noua participare si se pleaca nauc catre o alta prezentare-lansare lipsita de farmec si de rost. Jonathan insa a fost spumos, stralucitor si, cu o patima si pofta rar intalnita, m-a facut sa-l ascult cu zambetul pe buze si buzele’n pahar. I-am baut bautura, am invatat sa sorb Drambuie in shoturi si m-am infiorat impreuna cu el la soarta trista a printului Charles. Am facut schimb de carti de vizita, i-am raspuns la mailuri si il astept sa mai vina inca o data in Romania. Pentru ca ii placea si-i place la nebunie ceea ce face, pentru ca il cred si pentru ca se vede ca tine la ceea ce spune. Pentru ca atunci cand spune Scotia, fata i se lumineaza. Adica pentru ca face mai
tot ceea ce, daca un roman face in prezenta mea, il suspectez de ipocrizie si fanfaronada. Adica exact tot ceea ce Leonard Doroftei a facut la sfarsitul
meciului cu Spadafora in dimineata duminicii care tocmai a trecut.



5.
Claustrobobia:
cateva simptome ale mele

Unii ma acuza ca sunt paranoic. Recunosc: sunt cel mai tare! Doctor docent! Tocmai mi-am descoperit
o boala noua!

La Marriott - Costel Bobic, Cristiana Raduta si Hrebenciuc stau de vorba. Despre ce oare vorbesc? Mor de curiozitate si, daca as putea, le-as pune un microfon la masa. Paranoic cum sunt, ma gandesc ca vorbesc de mine.
Mai bine plec si-mi vad de drum. Ma duc in parcarea intesata de masini de parlamentari saraci; proprietatea nevestelor sau a copiilor, probabil;
ma sui in cruiser si plec la Hilton. Parchez intre doua bmw-uri, intru si il vad la o masa pe Dan Andronic. Acelasi Dan Andronic cel-care-i-a-furat-nevasta lui Vintu si acelasi Dan Andronic apropiat lui Costel Bobic. Ce dracu’, nu mai scap de astia? Unde sa ma mai duc? La Crowne Plaza? Nu, ca acolo-i gasca lui Dinu Vama, alt apropiat al lui Bobic-prietenul-guvernului; asta asa, ca sa citez din cuvintele lui Nastase. Plec spre Acvarium unde la intrare, langa masina lui Vova Cohn, il vad pe Bogdan… am uitat cum il mai cheama, dar stiu sigur ca si el e in gasca cu Bobic. Primeste comenzi politice parca. Incerc la Angel’s. Pe strada - inghesuiala de n-ai loc sa parchezi si tu o Dacie. Nu ca ar fi vreuna parcata prin zona. Ideea chiar ma amuza si, chicotind, ma indrept spre intrare, cand, imi ridic ochii si il vad pe Mitica Dragomir. Fac stanga imprejur, ma duc acasa si imi pun un film cu Jackie Chan, la care ma uit suspicios. Nu cumva si Jackie o fi in cardasie cu Bobic? Am innebunit, camera mi se pare prea stramta si lumea
prea ingusta.
Am devenit claustrobobic!

6.
Prospatura
de noapte

In Bucuresti, am gasit numai curve grase, batrane si stirbe! O experienta aproape paranormala: intalnirea cu cele mai vechi meseriase din lume!

Iar e noapte. Si iar ma sui in masina sa alunec prin oras. Trec pe langa parcarea din spatele casei Vernescu si, ca de obicei, la ora aia vad fetele aliniate la marginea drumului. Tenuri murdare, ciorapi rupti si pantofi ieftini. Se uita la tine cu pofta-umilinta si dispret, toate combinate intr-o singura ocheada. Nu am fost in viata mea cu o prostituata si resimt, cumva, un soi de regret vicios. Parca as fi trecut pe langa o experienta. Imi aduc aminte de Steinbeck si Dostoievski, de curvele cu inima de inger, de Sonicika… Am ajuns pe Matasari si la stop imi bate cineva in geam. Vad un combinator mic de tot, care de-abia imi ajunge cu mucii pana la portiera. “Sefu’, vrei o fata?, misto, am unamarfapentrutine!”. Striga ceva neinteligibil si pana sa ma trezesc iese din umbra una dintre cele mai urate femei pe care le-am vazut in viata mea. Socat, ma uit la pitic si nu stiu ce sa-i spun, iar el interpreteaza tacerea mea si ma incurajeaza, ”lasa, sefu’, mai am si altele! Prospatura!” Ii fac semn sa urce in masina si ma uit mai atent la el. In jur de 12 ani, tricou Versace si freza uleioasa. Mergem pe Mosilor unde refuz sa opresc ca erau prea multi clienti inghesuiti in strada. Hai pe Schei. O casa la strada, un fluierat si ies afara vreo 7-8 pocitanii. Nu vreau. Neimpresionat, pustiul ma indruma spre fostele grajduri regale, unde din tufisuri, ca in noaptea mortilor vii, insotite de un smecher mirosind a colonie ies altele. Ii dau pustiului niste bani de deranj, el nu se arata nici uimit, nici dezamagit si imi spune la plecare ”Sefu’ te-am recunoscut!” Inghet. “Esti ala de la… Sarmalele Reci”. Zambesc, demarez si-mi promit in minte, ca atunci cand ajung acasa sa arunc pe geam Pretty Woman.
Filmul, nu cantecul.



7.
Un oras
fara flegme

La Sibiu, oamenii sunt foarte civilizati: nimeni nu are nimic rau de spus despre mama ta!

Am fost in Sibiu, la festival. Dimineata, in holul hotelului, cu picioarele atarnate lenes pe o masa, priveam trecatorii.
Senzatie de duminica.
E vineri si nimeni nu se grabeste, nimeni nu fuge, nimeni nu striga, nu injura. Oamenii sunt lenti si suspect de amabili. Zambesc. Ma gandesc ca sunt lenesi, puturosi chiar. Receptionerul se misca la relanti, la fel si chelnerul si totusi nu reusesc sa ma enerveze. Probabail datorita atitudinii. Nu ma simt un coate goale vinovat de prezenta mea. Nu sunt tolerat, sunt chiar binevenit. Seara - piesa. In Bucuresti, spaima cea mai mare e sala. O sa o fur in seara asta? Ceva de mama, asa, de control? Intri si, in primele secunde de acomodare, simti publicul si te montezi. Le ghicesti nemultumirea apriorica. Le percepi maraiala de haita venita la sacrificiu. La Sibiu, in Cotton Club, sala ma asteapta frematand de drag. Au venit la o piesa, au venit sa le placa, au venit sa se bucure. Ceea ce si fac pe intreg parcursul spectacolului. Ma relaxez si alunec ca pe gheata. Fac piruete, salturi si artificii tehnice de care nu ma stiam in stare. Aplauze. Ies pe strada, in oras. Plin de lume, concert Zdob si Zdub. Intru in multime si imediat ma incordez. Astept un pumn in gura, un sut, o flegma. Sunt pregatit sa retaliez imediat. Sunt ca un arc si le simt privirile cu dinti si bale. O mana ma bate pe umar. Ma intorc. Mi se cere un foc. “Andrei Gheorghe? Misto. Iti place Zdob si Zdub? Marfa, frate!” Pleaca cu tigara aprinsa si cu berea balabanindu-i-se in pahar. Ma intorc in Bucuresti, ii tai fata unui smecher, ma claxoneaza, il injur, ma injura, ma urmareste cu masina, opresc, opreste si el, iesim… La muie, ma tarane! Am ajuns acasa.



8.
Puliu
de muliu

Intr-un loc cu fite, poti sa inventezi orice expresie: nici un fitos de-acolo n-o sa te intrebe ce inseamna, ca sa nu se zica despre el ca nu stie limbi straine.

Carciuma tinuta de Dinu Pescariu si de nevasta-sa, Ileana. Loc curat, mancare buna, fite cat cuprinde. Poti sa comanzi puliu de muliu cu sos de liliu de zizu. Conversatia e destul de expatriata, adica condimentata de consumer insight, financial margin si targeted market. E o zi de nastere; cu lume foarte puliu de muliu; parfum, havane si scotch de doisprezece ani. Fete de politicieni, oameni de afaceri si atarnatori de prin media si entertainment. Lume buna. Pe Chisu nu il vad. Afara, la intrare, Porsche, AMG, Brabus si un Jaguar. Beemveurile sunt toate saptesute patru zeci si cinci. Nici mai mult nici mai putin. Ranjesc, ma asez intr-un colt si ma holbez cu baietii la Ileana. Mama ce buna e, ma! In rest fete triste, transpirate. La Provence. Afara, la lac, pe terasa. E o alta zi de nastere cu lume de esalon doi. Afara, Wolksvagene Passat si un BMW seria trei. Camasi descheiate, muzica tare, mese ocupate si un gratar sfaraind vesel. Barbatii ranjesc la Ileana. Femeile rad de barbati si eu beau toata seara suc de portocale si nu ma plictisesc. Suntem cu sotiile si daca mai pun astia Bonnie M inca o data, eu ma apuc sa dansez. Pe la doua, ma ridic si plec. In drum, pe langa casa mea, trec pe langa o terasa. Muzica bubuie, Daciile se ambaleaza in draci si in general e un vacarm. Sus, de la un geam, cineva arunca cu o punga cu apa. Rasete zgomotoase. Mesenii ies afara in strada si incep sa danseze in jurul unei navete de bere. Urc scarile, intru in casa, imi intind picioarele pe masa si ma uit la ziare. In Evenimentul Zilei un titlu: Iordanescu, nu mananca si plange.
Rad si ma duc la frigider, sa mananc ceva. Un sandvis cu maioneza si masline si limba rece. Hai Romania! Odata si odata, tot ne-om califica!



9.
Timid
in parcul Ioanid

Viata e ca un pepene, trebuie sa o consumi pe felii. Iata o felie de viata de noapte!

Viata de noapte. Adica ce fac eu interesant noaptea? Mai nimic. Acum de exemplu e ora douasprezece si ma aflu in parcul Ioanid. E liniste si oamenii isi plimba cainii. In parcul asta alearga Stolojan, mai trec Draga Olteanu, Mugur Isarescu, Nicu Constantin fuge cu matura dupa copiii care ii fura ciresele si, din cand in cand apare Talpes. De nevasta-sa nu imi place. Se crede mare scula, merge la coafor si nu prea baga in seama lumea. Mai incolo sta actrita aia, colega cu tine, v-am vazut seara cand iti raceai berile la cismea. M-am gandit, ia uite-l mai si pe Andrei Gheorghe. Da’ stii ca nu te suportam? Da’ asa, esti popular. Eu am fost pe heroina un an si jumatate. Si m-am lasat. Da’ fara metadona sau alte alea. M-am lasat ca asa am vrut eu. Am primit o mostenire de vreo saizeci de milioane si mi-am luat un chiosc in Piata Amzei pe care l-am fumat in doua luni. Ma intreaba oamenii: de ce te droghezi? Pai cum sa nu o faci, cand atunci simti ca traiesti. Ca esti viu: vorba ta. Pe urma e mai greu. Cand vomiti si te dor oasele si creierul si ficatul si urli si plangi. Sora-mea are o tumoare si e asa, mai retardata. Pensie de un million jumate. Maica-mea are sase milioane la metrou. Acum eu sunt alcoolic si de saptamana viitoare o sa muncesc la un non-stop pe trei milioane. Taica-miu a murit cand aveam cinci ani iar unchiu-miu a fost seful cadrelor la Ministerul Agriculturii pe vremea aia. Acum are doua camere. Si noi ne-am gandit sa vindem; stam intr-o vila aici dar nu ne mai permitem. Vorbeste egal, are 25 de ani si arata de 16, are un caine de 11 ani care arata de 2 si are zece clase si uneori suna de doua. Alteori de 20. Il cheama Decebal. Va vine sa credeti?!




10.
Isteria
literaturii romane

Nu-i destul sa fii celebru, ca sa te cunoasca lumea

As vrea ca lumea sa ma citeasca. As vrea ca lumea sa ma laude-aplaude. Sa spuna despre mine ca sunt un mare poet-cantaret al... Al cui oare? Al orasului, ca doar asta (B-24-FUN) e un ghid despre oras si ce poti face frumos cu el; cu orasul. Inchid ochii si imi inchipui iar ce vad, nu imi prea place. George Stanca mancand gratis la o masa. Ragaie a mici si bere si compune poezii despre Rapid. Puah! Dispari malefica vedere! Intru in Casa Scriitorilor (parca asa ii spune) si arunc o privire de Savroghin de Faleza Nord von Constanta. La o masa, ca la mai toate, scriitorii beau cu patima si mestesug. Unul dintre ei ma vede si se ridica grabit. Vine spre mine, are in maini, oh Doamne!, o servieta, din care scoate grabit, nu te rog, nu! cateva foi mototolite. E prieten bun cu Sirbu, se cunosc, se viziteaza, daca vrea poa’ sa-l si sune chiar acum da’ n-are chef si are un proiect de emisiune despre PARANORMAL. Nu ia in seama raceala mea si insista. Insista, insista. Insista. Nu mai rezist, cedez si, sfatuit de furie, il jignesc bine si temeinic, asa cum numai eu stiu atunci cand cate vreun nou psihopat mi se tot baga in intimitate. Se da un pas inapoi si revine: „Animalule, porcule, boule, istoria-i a mea, viitorul e tot al meu, maine eu voi fi in manualul de literatura iar tu tot un nimeni, un rahat, un ratat, un boule, porcule care esti.“ Isi face vant sa ma scuipe dar nu apuca. Ii dau o palma si cade pe jos cu saliva in barba. Pasesc peste el. Ma urc in masina, opresc la Piranha, comand un Miller, nu are. Imi aprind o tigara si ma uit. Fete frumoase, baieti boncaluind. Viitorul?
E al scriitorilor. Prezentul? Al lui Sechelariu. Iar eu, decid: ca decat sa ma citeasca lumea pe mine, mai bine o scriu eu pe ea.
Balzac pe ma-ta!

11.
Globalizarea
de la miezul noptii

Din Kentucky-n Cismigiu
Nu-ntalnesti
vreun caraliu

Un Maserati negru. Masina e decapotabila asa cum e si invidia din privirile mele. Cred ca mi se vede ciuda asa ca depasesc si ma opresc ceva mai incolo la libanez sa mananc. In timp ce incerc sa ma decid, ma suna Augusto, italianul, care e cu Anke, elvetianca, si mananca melci la un restaurant francez. Melcii au gust de muci si in plus nici nu stiu cum sa-i mananc dar nu recunosc asta, sa nu ma creada taran. Prefer broscutele cu mujdei, da, cu mujdei; ca vine Mark, americanul, care imi spune ca tocmai i s-a aprobat un scenariu si o sa fie bogat si faimos si o sa aibe un milion de milioane de dolari. Ii spun ca o sa fie bogat dar nu o sa mai aiba prieteni si plec. Nu mai vreau libanez, mi s-a facut pofta de KFC si daca ma grabesc suficient de tare mai prind deschis si o sa-mi iau aripioare de la Kentucky si o sa le mananc in Cismigiu. Am in masina MC Solaar, care canta Hasta Siempre, e aproape 12 noaptea, parca nici nu mai e chiar asa cald. Ma asez pe o banca, ma pregatesc sa mananc, cand imi suna telefonul. E Augusto, brazilianul, care a vorbit cu Mark, americanul, care i-a spus ca sunt nervos si prost dispus si care ma invita la prietena lui, Lucia, moldoveanca, sa mancam fejuada. Evident ca ma duc, doar nu era sa ratez bunatate de fejuada facuta cu carne de jacarau adevarat: asta-i crocodil si ma gandesc ca poate a mancat pe vreun om pe la ei dar pe urma nu ma mai gandesc ca e prea buna fejuada; asta-i o fasole pe care o stropim cu Jobim pana cand vine chinezul ala mare, ala pe care il cheama Ion si noi ii spunem Brusli. E tarziu si maine am de lucru si nu merge ca alta data si patronul s-a facut al dracu’ si mai e si cinci dimineata. Care patron? E unu' Sarbu, dar noi ii spunem altfel. Nu va spun cum.




12.
Gladiator
cu frica-n slip

Fiind si el om, Andrei Gheorghe merge prin WC-uri

Mi-e frica sa scriu astazi. Pentru ca fiecare ascultator-privitor ma poate cantari asa cum in goneta imaginii-sunet nu poate. Poate sa-mi mestece vorbele si sa ma judece asa cum judecat nu vreau sa fiu. Rau. Prost. Lipsa.
Ieri, imi era frica sa scriu. Pentru ca fata-baiatul pe care ii incantam cu vorbe si prezenta de spirit, cu drojdie si artificii, ma puteau cantari. Ma puteau atarna in balanta si decide daca lipsesc sau sunt prezent.
Maine tot aia; o sa-mi fie frica. Sa scriu. Sa nu ma citeasca vreun gladiator si sa ma trezesc in pielea goala. Si mai rau, sa ma uit in oglinda si sa ma prind ca mi se vede cocoselul. Ca betivanului pe care l-am vazut ieri, in Mamaia. Trecand pe langa el am intrat in toaleta si in timp ce inchideam usa am auzit un glas de copil cu urechi clapauge cum intreba pe cineva: “unde e cabina in care poti sa te caci?” Foiala, fosnete, pasi tarsaiti si usi trantite. Ies si, in fata mea, un pusti de cam trei ani, se uita la mine, cu urechile ciulite si ma intreaba pe un ton rastit: “ai terminat?” Da, am terminat, piticanie, m-am rastit, asa cum ii da bine unui megastar cu reputatie de baiat rau, dupa care m-am intors la masa si mi-am luat echipa, la Vama Veche, unde, dincolo de primul cordon de militieni, coborand spre plaja, m-am intalnit cu boemia si mirosul de pisat. Era aceeasi buda, cea tocmai parasita, in care fete cu tatuaje pe incisivi amageau baieti ascultatori de reggae. Si toti miroseau a urina ca scaldatorii din urina-piscina, inotatorii de AquaMagic si mancatorii de c***t. Mi-e somn, e 4 dimineata si pana acasa mai sunt 200 de kilometri si 40 de ani.




13.
Extraterestrii
de la ultimul etaj

Dar cine stie ce se ascunde in inima neagra, de beton, a unui procuror?

Cei mai misto tipi din Bucuresti. Sau cei mai cool. Sau cei care mi-au placut mie cel mai mult in ultimul timp sunt doi pusti care fac petreceri. Nu o sa va spun numele lor si nici adresa, din motive lesne de banuit. Fac totul la negru. Reprobabil, nu-i asa? Dar decat sa moralizam, mai bine va spun povestea. Zilele trecute sunt invitat, cu o secretomanie neobisnuita, la o petrecere. Mi se promite un suuuupereveniment, o sa-ti placa, hai te rugam vino si tu ca nu o sa regreti. Toate aceste promisiuni nu veneau din partea cine stie caror naivi, din contra, a unor oameni cam prea lipsiti de entuziasm, pacatuitori mai degraba prin blazare decat prin inocenta. Noapte. Trebuie sa urmaresc o masina pana cand ajung pe la… na, ca era cat p’aci; oricum, un cartier nu dintre cele de fite. Un bloc de zece etaje, urat si intunecat ca o inima de procuror. In fata blocului, o benzinarie, in parcarea careia se rasfatau masini suspect de scumpe. Urcam cu liftul pana la ultimul etaj si acolo descopar toate cele patru apartamente cumparate de doi pusti de nouasprezece ani. Le-au achizitionat cu banii castigati din bungee jumping vara trecuta, le-au modernizat, antifonat, pupitru de mixaj, daramat bucatariile, intins sunet in toate camerele, instalat boxe cu volum control peste tot si PARTY. Bai tematice in culori diferite, cu lumini diferite, un loc in oras ascuns de oras. Un loc in care nu intri decat recomandat, unde se aduc DJ-i din Anglia pentru petreceri de week-end in Romania. Totul sub privirile nebanuitoare ale vecinilor. Un loc pe care au de gand la anul sa il vanda si sa plece in urmatoarea lor aventura: o discoteca OZN. Un loc in care o sa mai merg si vinerea viitoare. Iar de Revelion mi-au promis Fat Boy Slim. Sa-i cred, sa nu-i cred? Incredibil, nu?




14.
Scena de viata
cu o natura moarta

Si daca n-ai chef,
te poti plictisi la chef.

Despre noapte si obiceiurile ei. Uneori vine
devreme si-i surprinde pe cei care o calaresc. Pentru fiecare insa vine pe masura. Pe propria masura. Pentru unii are fite, pentru altii aurolac. Intr-un apartament de doua camere, pe undeva pe unde, daca ma mai chemi inca o data, tot nu stiu unde am fost, noaptea a inceput sambata aceasta la ora sapte. La ora aia normal de-abia incepi sa te trezesti. In sufragerie insa, sarbatorita; o fata de optsprezece ani, imbracata intr-o rochie lucioasa; dansa deja cu prietenul ei. Scaunele lipite de perete. Baieti si fete asezati pe scaunele lipite de perete strang stangaci genunchii. Costume, camasi albe si parinti in bucatarie. Toti cei prezenti sunt studenti la particulare. Lustra de cristal, bufet cu salata de boeuf si sandviciuri cu cascaval si parizer. Sticle cu vin si sucuri. Se fumeaza in draci. In bucatarie, asezati pe marginea unui coltar, parintii vorbesc cu mine despre cat de tare le place Antena 1, in timp ce televizorul zbarnaie pe PRO TV. Prietenul fetei imi este prezentat
oficial. Logodnic, imi sopteste o voce. Are douazeci de ani, a facut armata, lucreaza la taica-su care are o macelarie, o sa fie om de afaceri, o sa isi ia la anul, probabil, un apartament, o sa faca nunta peste doi ani, sau cand termina Luci facultatea; are un Opel la mana a doua, a fost pe litoral cu treaba, “da’ nu se mai merita”, e sigur de el, relaxat, neimpresionat de vedetismele mele, mesteca o bucata de parizer si se duce la frigider, de unde scoate, special pentru mine, o bere tinuta la rece. Golden Brau. “Sanatate, ca-i mai buna decat toate! Hai noroc si sa traiti. Da’ spune
si tu, ca sigur stii, Esca oare, cam cat ia?”

*******
(...va urma)

_________________
One man come in the name of love


Last edited by Leviathan on 08 Apr 2007, 06:15, edited 1 time in total.



14 Jul 2006, 15:35
Profile YIM
U2 professional
U2 professional
User avatar

Joined: 01 Apr 2004, 14:07
Posts: 360
Location: Bucuresti
Post 
WOW!!! Asta da surpriza placuta!

_________________
Daca m-ai gasit, inseamna ca m-ai cautat. Asa ca nu fi ingrijorat. (Pascal)


14 Jul 2006, 16:03
Profile YIM
Kwisatz Haderach
User avatar

Joined: 10 Jun 2004, 08:37
Posts: 616
Location: Coasta de text
Post 
Dupa ce epuizam Gheorghe, mai avem cativa asi in maneca. keep close, it might just be worth the trouble.

15.
Zi-lumina
si noapte-adrenalina

Unu’ care n-a castigat Formula 1

Multe lucrusoare interesante poti face noaptea in oras. Cu cat mai multe si cu cat mai interesante, cu atat satul e mai oras. Bucuresti, de exemplu, este cel mai urat oras din Romania, dar este singurul. Deocamdata. Cand ma duc in provincie (urat cuvant, mai ales pentru un constantean ca mine) ma relaxez. Iar noaptea, dupa trei drumuri cu masina, descopar ca am terminat soseaua, barurile, restaurantele si intamplarile. In Bucuresti noaptea e mai lunga, mai zgomotoasa, mai perversa. Aradul e mai candid, Craiova mai naiva si Iasiul mai inocent. Lipseste dezmatul, iar sfarsitul lumii e mai departe. Aici, uneori, apocalipsa-i maine. Sau tocmai a trecut, dar noi, fiind romani si etern intarziati, inca nu ne-am dat seama. Breaking news! “Buna seara Romania, buna seara Bucuresti, sunt Andreea Esca si va prezint stirile: fiul lui Mitica Dragomir s-a casatorit, altercatie in Parlament si Apocalipsa a venit saptamana trecuta in America! Iar acuma prima stire prezentata de Andrei Gheorghe. Turneul international de poker de la Keoke. Andrei, ai legatura. Buna seara Andreea, Salutare natiune! Atmosfera este incendiara, alaturi de mine se afla cunoscuti jucatori din Romania, Becali, Sechelariu si Bobby Fisher…” Schimb vitezele, zambesc la idioteniile care imi trec prin minte si ma opresc la Casa Presei. Aud un zgomot neclar. Ma uit mai atent si descopar masini insiruite in fata unui ecran gigantic. E un drive in. In unele masini adolescentii se hatana-hatana-hatana; oare ce-or face acolo? Altele picotesc. Ecranul se rupe si prin el trece Godzilla. Urlete… Ma duc acasa, ma culc si visez ca am castigat la Formula 1. “Transmite Michi Alexandrescu: aaa, e, adica nu, aaa…” Zambesc si ma trezesc. E noapte iarasi. Hai in oras!




16.
Intre vise
si fitze

Noaptea ne lipseste viata
de noapte

Am ajuns sa recunosc noaptea pe strada masini. Le fel ca mine proprietarii lor fug din case si patineaza seara de seara. Ne culcam pe la patru, iesim pe la unu si uneori ne mai oprim si intram in vorba. Nu ne cunoastem prea bine, suntem anonimi; mai putin eu; si nu ne intersectam in timpul zilei. Fratia noptii. Varcolaci urbani manati pe asfalt de ritmuri biologice atipice. Si cu totii ne gandim ce bine ar fi daca… daca ar exista un cinematograf de noapte, unde sa intram cand avem noi chef, unde sa se fumeze, Martini, aer conditionat, fotolii rosii imense, fete cu fuste scurte, filme cu bataie, groaza, arta, idioti, filme pe care noi le cerem conducerii si pe care conducerea ni le aduce. Sau. Un drive in. Sau. O piscina. Mare, lunga, buna, curata, adanca, cu trambuline si jacuzzi, undeva pe malul unui lac, fara marlani-mitocani-si-curvele-lor-machiate-ca-niste-curve. Sau. O pista de curse. Standuri, masini de inchiriat, viteza, si o trupa de rock pe un podium pe dedesuptul caruia trecem noi cu 284 la ora. Sierra Tequila. Sau. Un salon de masaj japonez, minimalist, cu gheise virgine, uleiuri, candela, anime, hentai, sake si poate ceva bondage. Sau bowling, biliard, curse de caine, de cai, de melci, de viezuri, curse, pariuri ilegale, meciuri de box. Sau. Ceai, carti, reviste, politicieni in pielea goala langa aparatul de tras suturi in fund. Sau. Cazinouri fara chinezi si fara crupieri, doar cu noi la mese, castigand constant cate un milion de dolari in bancnote mici, intr-o geanta mica de piele neagra. Sau. Poligon. Arme, gloante, Colt, Remington Pump Action, Steyr, Vintovka, Browning, domnul Adrian Nastase este anuntat cu regret ca domnul Andrei Gheorghe si compania tocmai i-au anulat abonamentul. Atat. Si cred ca ar fi cam bine, nu?




17.
La vama
un domn slabanog,
imbracat in negru, scuipa din cand in cand printre dinti. Incearca sa nimereasca un caine care doarme la umbra. Domnul nu sta la umbra, el sta in soare si in praf si poarta pe cap o sepcuta cu cozoroc pe care scrie ceva indescifrabil. Are o centura mare de care atarna o statie, un mobil si un pistol. Toate sunt grele si ii trag in jos pantalonii care se incretesc de stransoare in jurul coapselor. Mai exact, cureaua se sustine pe bazin, pe oasele alea doua mari, care ies din el ca aripile unui flutur. Fund nu prea are, acolo stofa rarita atarna in falduri si se flutura lenes intr-o parte si in alta, urmand, cu regret si siktir parca, miscarile stapanului. “Hai ca asta iar isi misca curul”, imi imaginez ca sopteste plictisit turul pantalonilor. Turul, curul si tu…ristul, adica eu, ma indrept catre el si il intreb unde este toaleta. “Acolo!” - si cozorocul se misca doi centimetri. Urmaresc cozorocul si vad o cabina verde, care nu imi prea inspira incredere. Ma apropii, inspir si ies imediat afara expirand si inspirand in acelasi timp. Cine e sensibil este rugat sa nu mai citeasca. Bine, eu v-am prevenit. In interiorul vasului, colcaia o supa de viermi albi. Dincolo, la vreo cincizeci de metri, se vede vama maghiara. Curata, ma cheama pe mine si maruntaiele mele, ma ademeneste si seduce. Scuip in praf si imi tradez tara. Astept pana trec la unguri ca in Romania nici sa te mai caci nu mai poti.




18.
Stifturile
nu te fac cool

A sosit ora sa
vorbim despre
ceasuri

Sa va vand un pont. Nu mai cumparati ceasuri de la colt de strada. Sunt stifturi, stoluri, facaturi si ce este si mai grav, se mai si vede de la o posta. In mai toate carciumile vezi in ultima vreme chelneri cu Cartier sau Bulgari la mana. Chelneri cu ceasuri scumpe nu s-au mai vazut in Romania de la Ceausescu incoace, vremuri prin care ei erau cam ca Becali acuma. De tari. In al doilea rand, un ceas suspect de scump la mana, atrage privirile si atunci iti vor fi masurati si pantofii, iar la pantofi dragul meu prieten, nu prea ai cum sa te prefaci. Acolo, oricat te-ai chinui, nu o sa poti masca niciodata diferenta. In plus, ceasul te va da de gol in ochii snobilor sau priceputilor. Acestia te vor cantari, ironiza, ridiculiza, adica ti se va intampla tocmai ceea ce ai incercat sa eviti. Cauta un ceas mai ieftin, dar de fite, si atunci nimeni nu te va mai putea judeca. Vei fi cool si nu sarac. Si, de fapt, de ce cumparam ceasuri scumpe, fabricate de doi chinezi intr-o barca din Hong-Kong? Pentru ca ne este rusine de saracie, frica de mirosul ei si pentru cinci minute vrem sa avem si noi, fraierii, succes in viata. Si cine suntem noi, fraierii care dorim succes? Nu santieristi sau agricultori, ci tineri smecheri carora ne sclipesc ochii la beemve-uri si vorbim hilfigerbreitlingeza. Vrem ca si noua sa ni se dea mesele rezervate, sa avem gagica si o sticla de Jim Beam. Si ce facem pentru asta? Mai nimic, mergem in Mall, cautam o combinatie, visam la milionul de parai. Si pe urma? Pe urma vedem noi, ne descurcam.




19.
Alergatura, cafteli, distractie

Cauti cumva sens pe contrasens?

La iesirea din oras, la intersectie, putin mai sus de Cocosatul, in mijlocul strazii, o Dacie galbena si mai hartanita si un Peugeot 206. In ambele masini cate o femeie. Afara, pe carosabil, cate un barbat. Barbatii isi cara pumni unul altuia in timp ce femeile asteapta in masina. Dupa cateva minute de pumni si bastoane in gura, caci unul dintre luptatori avea un baston moale de cauciuc, se opresc, gafaie si se suie in masini. Masinile se despart si o iau fiecare pe drumul lor. Seara, ma intorc din Snagov si prind o coloana de microbuze si autoturisme pavoazate cu bannere. Steaua. Masinile gonesc ca nebunele si pe sens si pe contrasens iar dintr-un Cielo din fata mea doi adolescenti arunca incontinuu cu petarde. Acestea bubuie si masinile, ca niste animale speriate, derapeaza pe sosea. Apoi revin in coloana vesela si beata si se reped iarasi spre Bucuresti. Inauntru se aude muzica si se vad sticle de vin care sar din mana in mana. Uneori, cate unul mai obosit a adormit cu fata lipita de geam. Gura se schimonoseste si lasa bale pe sticla, iar capul se hatana in ritm cu gropile. Ajung la Mall, unde dupa film motoarele se incing si urla in parcare. Am vazut “Fast and Furious”, film cu gonete si accidente, iar acum adrenalina acumulata isi cauta supapa de defulare. Ajuns acasa, ma descopar obosit si ma culc. Afara un beemve “ursulet” tunat, de culoare visinie, da ture in noapte in cautarea unui fraier cu care sa se ia la intrecere.
Nu gaseste, se culca si el si dimineata pleaca, ca toti ceilalti, cu troleibuzul la serviciu. A trecut week-end-ul si a inceput saptamana. Masinile dorm.
O sa se trezeasca vineri, cand iar o sa inceapa alergatura, caftelile si distractia.

20.
Sa scrii despre
viata de noapte

Erotiza-m-as
si n-am cum

Sa scrii despre viata de noapte. Despre masini si fraieri, depre femei si aventuri, despre ce se intampla interesant in oras pe intuneric. Despre ce merita sa faci dupa douasprezece noaptea. Si descopar ca toate povestile-povestirile mele se sfarsesc in acelasi loc. Si in locul ala e cel mai bine. Cea mai buna viata de noapte este intre picioarele unei femei. In interiorul coapsei se afla o zona dulce si foarte fina. Sunt tactil, cunosc atingand, si imi place tare, dar tare mult, sa ating pielea acolo, cu varful degetelor. De fapt
nu cu varful, caci ala e cam ascutit si zgariecios, ci cu buricele degetelor, care sunt moi si placute
la pipait. Placute sa pipaie si placute sa atinga. Apoi, in spatele feselor este o linie. Trece pe sub fund ca o crevasa. Uneori vara e putin transpirata, dar acum, toamna, si iarna, e uscata si alunecoasa. In plus, noaptea e foarte bine sa stai cu piciorul intre niste picioare. Cand dorm, pun piciorul peste tine ca si cum as vrea sa ma asigur ca nu pleci. Sau, iti desfac picioarele si intru si eu acolo, iar cand ne intoarcem in somn, piciorul tau cauta picioarele mele. Cred ca priviti din exterior aratam amuzant, incarligatura de membre peste si pe sub cearceafuri. Si imi mai place sa stau cu
mana pe sanii tai, cu degetele la ceafa sau cu palma pe burta.
Imi place sa te ating, imi place sa dorm cu tine si cred ca mare dreptate am avut si am in continuare, cand am spus ca cea mai buna viata de noapte
e intre picioarele unei femei. Noapte buna, eu ma duc sa ma culc.




21.
Noaptea
toate tragediile sunt negre

Romanian dream, American drink

Ploua. Atat de mult ca am putrezit. Intru
intr-un restaurant cu specific romanesc, ma asez la o masa si intre telefoane privesc cu interes la consumatori. Plouati - cum le sade bine clientilor unui restaurant cu specific romanesc, la miez de noapte - unii beau vin rosu cu cola, altii picura incet pe pardoseala. La masa mea se asaza neinvitat un cunoscut. Genul acela de individ pe care il saluti usor din cap, dar cu care nu intri niciodata in vorba. Bogat, chiar spectaculos de bogat, carunt si masiv, se clatina putin si vorbeste cu un ton trist de victima supravietuitoare a unui accident de tren.
L-a parasit sotia.
Are in banca cam 20.000.000 usd (douazeci de milioane de dolari!) imi spune si il cred, caci ii stiu afacerile. L-a parasit pentru instructorul de yoga, un barbos nespalat. A pacalit-o, a facut-o de cap, nu se stie ce dracu’ i-a facut, dar l-a parasit in mod specific romanesc. Tocmai terminase de renovat ultima sa achizitie: o casa. Casa spune el, eu care o stiu zic ca-i un han-hotel cu vreo patruzeci de camere; veche, cumparata pe gustul ei si refacuta la marele fix. La marele fix zice el, eu care am vazut-o stiu ca e un vechi conac boieresc transformat de termopane albe si acoperis de tabla argintie intr-un vis cu specific romanesc. Se ridica de la masa, afara bezna si ploaie, se intoarce brusc catre mine, se apleaca si-mi spune: “si toate firmele, dar intelegi, toate, absolut toate, sunt trecute pe numele ei”. Iese din carciuma, se duce la Land Rover si demareaza, specific romanesc, stropind paznicul parcarii. Sfarsit. Specific romanesc.




22.
Paradisul
e o butica

Vecinii nu ti-i alegi nici cand pleaca

S-a mutat vecinul meu Adel. Vecinul meu! Arabul de la butica. Ejiptean si zambitor, Adel mi-a populat
subsolul din prima zi din care m-am mutat aici. Aici la casa noua, la prima mea casa din Bucuresti, la despartirea de chirie si provizorat, la momentul in care m-am hotarat de-a binelea sa raman in Bucuresti. Probabil ca pana nu mi-am luat casa, nici nu am fost de-adevaratelea hotarat sa raman. Pendulam inca.
Dar sa revenim la Adel. Visul meu. O casa, o butica, o viata fara de griji. Asa vedeam paradisul la un moment dat si culmea sa; daca o avea si asta
un Negoiu sau un Moldoveanu; era sa fiu arab. Sa am beemve, magazin si sa ma plimb in strainatate. Adel, caci tot de el este vorba, a trecut prin ochii mei de la intreprinzator viclean la vecinul de jos. Eram mai sigur cu Adel, aveam nevoie de ceva, il rugam si ma ajuta. Cumparam tigari, cafea, suc de la el si uneori il rugam sa-mi tina trotineta copilului, sa nu o mai car dupa mine prin casa. Acum Adel se duce, luand cu el si istoria unei relatii. Un hot, caci la urma urmei, relatia nu era numai a lui, era si a mea, nu?
Cum isi permite arabul asta sa-mi intre in trecut
si sa mi se suteasca din prezent? Decizia ar trebui
sa fie a amandurora, nu-i asa?




23.
Fete
si fite

Soseaua are
doua sexe

BMW argintiu, decapotabil. Merg pe langa el si privesc cu coada ochiului la ocupant. Bruneta, pana
in 25 de ani, cu o pereche de ochelari imensi de soare de culoare bleu deschis, genul de fite, asa numitii ochelari de interior. Partea superioara a ramei ii atinge fruntea, asa ca bretonul atarna “neglijent” peste lentile. Un look studiat, relaxat, mirosind a bani si succes. Ai cui sunt banii? Ai ei? Ma indoiesc, e prea tanara, pustoaica inca, nu arata a ore petrecute la birou. Parintii?
Ceva imi spune ca nu mai traieste cu ei. Amantul? Mi-ar placea sa-i taxez indiferenta cu imaginea unui mitocan paros cu chelia transpirata sarutand-o tandru in ureche, dar ceva nu se potriveste. Imediat dupa revolutie, primele masini de lux in care vedeai femei, apartineau amantelor. Ochelari Versace sclipitori, cu mult aur pe margine si par in care inca se ghicea tapajul. Pantaloni de leopard si posete de vinilin lucios. Apoi au aparut femeile cu propriii bani. Intreprinzatoare la volanul unui Mercedes, Passat sau Volvo. Priviri atente, telefoane in ureche, genti “diplomat”.
Au urmat sotiile, ultimele la rand, mai modeste, mai fericite, mai nesigure. Cu masina la cumparaturi, ele au fost cele din urma care
au primit recompensa succesului sotilor.
Iar acum? Haos. Privesti femeia, privesti masina si
nici nu mai stii ce sa spui. Sa o injuri, saluti, ignori, admiri? Viata a devenit complicata, femeile au urcat la volan, iar soseaua a inceput sa aiba
doua sexe. Si totusi, cine-i tipa?




24.
Fandoseala
monocroma

Lupul si cu marlania
Isi dau mana-n Romania

Foarte multa lume imbracata in negru. (“Negru’ subtiaza” – imi spune o prietena). L-am vazut la televizor pe Dan Grigore imbracat in camasa neagra, cu pantaloni negri, la un pian negru, pe un scaun negru, cu bratara de aur la mana! La mana dreapta, clincanind in timp ce lovea clapele. Asta-i tara de tarani! Se-mbraca in negru ca subtiaza, sau ca e “hollywood chic” sau ca au vazut in Vogue ca “tendintele acestui an sunt monocrome” si umbla imbracati ca niste gropari. Stiu o tipa care sparge lunar 10 mii de dolari pe carpe la Paris, Milano sau Viena si care vorbeste cu “faaata!”. Cunosc un miliardar care si-a construit o casa de cateva milioane de dolari si care si-a pus chiuvete in fiecare camera. Nu glumesc! Am fost o data la el si m-am simtit ca la bordel. Sau: isi cumpara o casa veche, da jos tamplaria si pune termopane albe. Am fost chemat la o prezentare in Baneasa ca sa cumpar o vila a unui fost director de la Bancorex. “E noua, neatinsa. L-au prins inainte sa se mute in ea. A terminat-o, e la cheie – lux, domnu’ Gheorghe, o ocazie deosebita” cu o sufragerie imensa cu gresie alba pe jos. M-am simtit ca-ntr-un veceu public. M-a apucat mictiunea (pentru milionarii astia destepti, mictiune e pipi). De aceea nu-mi cumpar 500 SEL, nu merg la Nababbo si nu-l ascult pe Dan Grigore. Beau Bloody Mary, am in portofel un bilet de la ultimul concert al lui Richter, stau seara impreuna cu prietenii intr-un bar modest (DR. INK’s) si-ascult Moloko.

25.
Ne-am saturat
de ei

Astia vor sa
ne fure cheile

Romani, va rog, nu va duceti la vot! Prietenii imi spun sa nu scriu asa ceva. “Poti sa le spui oamenilor sa voteze negativ”, mi se zice. Si sunt de acord cu ei. Dar am si eu o-ntrebare: “nu”, ce? Ce nu-ti convine la Constitutie ca sa votezi impotriva? O cunosti? Uitati-va la Domnii si Doamnele care au produs Constitutia. V-ati lasa copiii cu ei acasa? Le-ati da cheile de la masina? Nu! Pentru ca pe copii or sa-i invete prostii, iar cheile or sa vi le fure! In toata aceasta mascarada a Constitutiei se afla ascunse semnele putregaiului in care traim. Iar numele sau este Conspiratia Nesimtitilor. Ii votam si dup-aia fac ce vor, ca stiu ei ce-i mai bine! Si apoi vin si ne spun “votati Constitutia!”. Ma gandesc ca probabil au scris Constitutia asta ieri si de-aia n-au avut vreme sa ne explice despre ce e vorba. N-avem parghii impotriva lor. Le suntem etern la picioare. Noroi sub cizme Gucci, transpiratie la subtiori Armani.
Nu ne-asculta, ne trateaza ca pe niste cretini. Daca nu mergem la vot, le aratam ca ne-am saturat de ei. Avem o trompeta si putem sa suflam in ea. Ne sta la dispozitie un gest si putem sa-l comitem. Si, ce este mai important, putem sa le spunem toate astea inaintea alegerilor! Daca nu ne iubesc, macar sa se teama de noi! Faceti-i sa tremure! Nu va duceti la vot. Avertisment! Acest articol nu contine argumente. Daca va doriti argumente,
cititi pagina 3 din Academia Catavencu.




26.
Lumi paralele
rau de tot

Cum foloseste aroganta
Numai lemnele din Franta

O prietena imi povesteste despre vecinul ei, care are o casa de doua mii de metri patrati, cu crama, discoteca (da, chiar discoteca functionala, cu boxe de sute de watti, mixere, platane si tot tacamul) si in care traiesc trei persoane. Ce este mai amuzant in toata povestea ei, este factura la gaze. O suta cincizeci de milioane. Lunar. Cunosc o alta persoana care si-a construit o casa cu semineu. Pana aici, nimic deosebit. Faza amuzanta insa, de-abia acum urmeaza: isi cumpara lemnele din Franta. Butuci eleganti, frumos mirositori, de dimensiuni perfect egale; ca ciupercile chinezesti de
la conserva; asteapta sa arda ordonat.
Focul este aprins cu un chibrit lung, cam de douazeci de centimetri, care arde si
el frumos, discret, civilizat si bine mirositor. ±i asta nu e tot.
Un foarte influent personaj al politicii romanesti, daca nu chiar cel mai influent, important si arogant, si-a descoperit pasiunea pentru un soi
de whisky. Lagavulin. Drept urmare, in Romania nu mai poti sa cumperi Lagavulin de nicaieri si daca
vrei sa faci o mare surpriza cuiva din guvern, de la garda sau parchet, e tare bine si folositor sa-i duci cadou o sticla din respectivul scotch.
S-a ajuns la telefoane catre operatorii de duty-free-uri cu rugaminti disperate. Cunosc pe cineva (eternul cineva) care a sunat pe altcineva, spunandu-i ca cineva are nevoie disperata de o sticla pentru un procuror care e prieten cu cineva.
Da’ de trait parca a inceput sa fie mai bine, da’ viata parca-i mai vesela acum! Nu?




27.
Una citim,
alta patim

Si Andrei Gheorghe va recomanda o carte

Am pe birou o carte neagra. Se cheama No Logo si e scrisa de Naomi Klein.
Prima data am vazut-o intr-un aeroport la Paris. Cand plec, imi pastrez niste bani ca sa imi cumpar ceva de citit in avion.
De data aceasta insa, moda a invins cultura. Mi-am luat o pereche de ochelari de firma cu care m-am falit pe culoarele Proteveului. Acum m-am mutat la Antena si, eliberat probabil de mercantil, dedat mai degraba spiritului, mi-am cumparat-o.
De data aceasta, din Londra. Alt aeroport, alta tara, acelasi Gheorghe, aceeasi carte.
Am citit-o cu pasiune. "Jos corporatiile, nu globalizarii, ajunge cu dictatura marcilor, eliberati-va, oameni buni!" Bine scrisa, vie,
energica, o carte pe-a carei autoare ti-o inchipui cu par lung, negru, strans intr-o coada eficienta, o femeie mai putin preocupata de cum arata si mai interesata de mitinguri, simpozioane si
demonstratii neaprobate. In Romania, pe biroul meu, cartea. In fata mea, doi irlandezi imi povestesc proiectul unui film pe care vor sa il faca, cu Iures intr-unul dintre roluri.
As fi oare interesat? Hmmm, Iures? Sa citesc scenariul, zic eu cu o fata impasibila, asa cum am vazut la Vin Diesel. Brusc, unul dintre ei imi
ia cartea de pe birou. "Ai citit No logo? Tipa, Naomi, s-a casatorit cu fratele meu! Nunta lor a fost sponsorizata de Nike!"
No comment.




28.
Ba da,
Ba nu da

E misto sa fii cool.
Si e cool.

Despre brand-uri si despre fite. Nu-i de-ajuns sa-ti cumperi haine, sa-ti iei o masina, un ceas,
sa mergi intr-un club, sa asculti o muzica. Important e ce haine, ce masina, ce ceas, ce club, ce muzica… Cartier. Hai sa fim seriosi, toate stewardesele au Cartier (nu c-as avea ceva impotriva lor, ba dimpotriva), dar mai bine Panerai sau Frank Mueller. Pantofi. Aparent, simplu. Ei bine, Adidas nu! Puma, in acest an, da! Si geanta, geanta Puma, aia noua care parca-i luata dintr-un film de Quentin Tarantino. De asemenea, mai porti Converse, dar – atentie! – vorbim de baschetii de piele si nu din altceva. Mercedes, BMW – nu bun. SAAB – eh, cu totul altceva. Plus pantofi Celline, Church’s… Trening – in nici un caz sergiotachini, ca sa nu mai vorbim ca, daca te imbraci in asa ceva, iti creste un lant pe mana si de el se agata un rottwailler, ba poate doi…
“La Perla” – da, restul – nu! Si promiteti-mi ca niciodata, dar niciodata n-o sa fiti vazuti in lume purtand haine Tina R! E, si mai faceti-mi o placere: duceti-va intr-un bar de lux, uitati-va la
barman si spuneti-i: “as dori un sirop de grenadine”. Si nu in ultimul rand, “7 seri” - nu, “B-24-Fun” - da! Iar emisiunile mele – toate da, iar restul - nu. Iar voi cei care cititi - da, ceilalti – nu. E misto sa fii cool!

P.S. Eu in ultima vreme beau Bloody Mary.
Cu telina, va rog!





29.
Giocco
di mano

AshNash pentru boieri si conasi

Am inventat un joc cu prietenii mei. Se numeste «AshNash». Se joaca in felul urmator: stai undeva intr-un bar, te uiti la femeile care trec si spui repede: «as fute-o/n-as fute-o». Jocul e usor, simplu si educativ. Vi-l propun si voua, e datator de mari satisfactii si nascator de momente de intensa veselie. Dupa ce ajungi sa excelezi in «AshNash», incepi sa-l imbunatatesti. De exemplu, il joci in timp ce treci cu masina pe langa o statie de troleibuz. Cere concentrare si iuteala in reactii. Trebuie sa le vezi pe toate si sa anunti instantaneu cum le-ai categorisit. Saracele femei, habar n-au ca fara stiinta lor se petrece o asemenea mitocanie! Ca toate barurile, restaurantele, tramvaiele si troleibuzele sunt ticsite de masculi care joaca «AshNash» in grup sau in singuratate. Caci aici e minunea si farmecul ludicei noastre propuneri: dupa ce devii specialist, nu mai ai nevoie de coechipieri.
Il joci singur, la nesfarsit. Apoi, pe masura ce noaptea se intuneca si ziua se lumineaza, intensitatea jocului scade; isi face loc plictiseala, iar gura ti se strange punga, ca o subtioara de gorila neepilata. Ai baut prea mult, ai mancat prea mult, ai ras prea mult, ai vorbit prea mult, ai poftit prea mult. Te duci acasa, cetitorule, sa te culci.
Si in vis lumea renaste si se face ca esti intr-un bar, cu prietenii tai, joci «AshNash». Ea vine la tine, te saruta… Stii ca visezi, dar faci eforturi sa nu te trezesti, sa nu pierzi clipa. Si iata ca ai noroc: se-ntampla! Mai e putin. Atat de putin si-atat de mult. Atat de devreme si-atat de tarziu. Atat de tarziu ca-ti suna ceasul. Si te trezesti. E frig, in pat esti singur, iar la tine-n casa femeile-s doar la televizor.




30.
Iubirea nu e
scandaloasa

Temerile mele sunt o imbecilitate

Uneori noaptea – sau mai bine zis dimineata - cand ajung acasa, ma culc cu fiica-mea in pat. Daca scriam si recunosteam asa ceva in Marea Britanie, a doua zi dupa aparitia articolului opinia publica era socata, iar politia, la usa. Cred ca-s tampiti englezii. Cred ca sunt o natie handicapata psihic, care creste copii fara sa-i mangaie si care produce adulti ce tanjesc toata viata dupa o mangaiere. Cred ca-si schimonosesc creierul in campanii media cu sute de pedofili descoperiti o data la 3 luni.
Cred ca isi pierd tandretea in pagini de tabloid. Presa le-a modificat comportamentul, comportament tarat de la-nceput. Se tem sa-si iubeasca copiii
si sa-si rasfete iubitele. Iar eu, motaind, in momentul acela caldut de dinainte de-a adormi, ma gandesc ca si mie mi-e frica si ma tem. Doar ca frica mea e romaneasca, si nu britanica. Ma tem ca din dragoste sa nu-mi handicapez copilul si fata de astazi sa devina femeia frustrata de maine, cautand incontinuu dulceata iubirii de tata. Iubire fara
egoism, totala si profund senina. Dupa care adorm
si in vis imi dau seama ca temerile mele sunt o imbecilitate. Ca nu trebuie sa-ti pui frau inimii si ca nu trebuie sa rationezi in dragoste. Cand ea
se-ntampla, fii fericit c-o ai. Copilul, sotia, fratele, o carte buna, un film incantator – iubeste-le pe toate cu patima.

_________________
One man come in the name of love


17 Jul 2006, 08:59
Profile YIM
Kwisatz Haderach
User avatar

Joined: 10 Jun 2004, 08:37
Posts: 616
Location: Coasta de text
Post 
Cred ca dincolo de limbaj se afla un "ceva" in textele acestea care ar tb sa fie sorta u2ish. Ma gandesc aici la atitudine. la implicare. then again, i might be wrong. Iar A.G. mai si exagereaza...dar ce frumos o face. Iata:


31.
Natarai cu trei
mobile

Primiti cu
coprolalia?

Femeile sunt cele mai proaste femei. Ele insista sa iasa seara in restaurante, baruri si cafenele, cu barbati prosti, urati si mitocani. Ele se aseaza la masa cu marlani care urla-n gura mare dupa chelneri, cu natarai care-si tin pe masa trei mobile, cu imbecili care le rag in receptor povesti scabroase. Cu fraieri care-si seteaza soneria
de la telefon la cel mai inalt nivel, sa urle cea mai proasta manea posibila. Cu papitoi duhnind a parfum, cu ghiolbani cu ghiul de aur, cu maimutoi in trening cu sclipici.
Le tolereaza betia, prostia, putoarea gurii, povestile mitomane impanate cu injuraturi, buzele baloase si ochii mincinosi. Se uita la ei pierdute sau stanjenite, incantate sau angoasate, dar stau cu ei la masa si nu ii parasesc. In locul vostru, le-as trage-o palma sau le-as varsa paharul in cap.
Cum poti sa stai la o masa o seara-ntreaga cand ei se hahaie si povestesc in gura mare, neintrerupt, glume cu basini si cu c***t? Cum poti sa rezisti cand la fiecare “p” ploziv, saliva lui iti atinge ca o boare fata? Daca induri inseamna ca iti place, iar daca-ti place inseamna ca esti proasta.
Iar daca esti proasta, primesti ceea ce meriti. Sa nu te mai plangi ca in Romania nu exista barbati. Gresit! Nu exista femei care sa le impuna baietilor sa renunte la masturbare.




32.
Noaptea
de dupa noapte

Timpul trece
ca un nesimtit

Viata se imparte in trei: noapte si zi. Ziua-i a tuturor, a familiei, a scolii, a colegilor, a locului de munca. Noaptea insa-i numai a ta. La inceput, noaptea e seara, cand se urla dupa tine: “treci imediat in casa!” si tu raspunzi “Imediat, numa’ juma de ora!”. Apoi noaptea se intuneca si incepi sa te duci la petreceri, ceaiuri, chefuri, bairamuri, chindii unde pandesti cu atentie bluzurile si balconul. La un moment dat, insa, balcoanele se inchid, veceurile se golesc de perechi si ajungi iar acasa, unde ti se spune “bine, mama, da’ nu te-am rugat sa dai si tu un telefon?! Ti-am spus ca poti sa stai oricat, sa faci ce vrei, atata doar: sa stiu unde esti.” Apoi noaptea devine bezna serioasa; esti numai tu cu ea. Poti sa faci ce vrei, poti sa intarzii cat vrei, sa te duci unde vrei, sa te intorci cand ai chef… Ah, dulce nebunie, cat sunt de tare, cat sunt de cool!
La un moment dat in noaptea asta, tocmai cand te distrezi mai bine, apare o femela care te iubeste asa cum esti tu – nebun - si alaturi de care incepi tu sa iti petreci noptile. Peste ceva timp, incepe sa planga cineva in noapte. Oracaie, chiraie, se pisa, se caca… noaptea acuma-i a lui, a Copilului. Dai drumul la televizor, citesti o carte si cand te uiti pe geam vezi ca s-a intunecat. E deja ora 9. Deschizi fereastra si incepi sa strigi: “treci imediat in casa!”. Si astfel cercul se inchide: intai se urla la tine sa intri in casa, pe urma se tace si noaptea-i a ta, apoi urli tu la geam dupa altii. Bucura-te de noaptea de la mijloc, caci nu dureaza mult.




33.
Se schimba
roata!

Nimeni nu-ti da chitanta pe furie

Noaptea eu fac pene. Nu stiu de ce nu fac ziua, poate pentru ca Dumnezeul automobilistilor ma urmareste de sus, din cer, plin de mila doar pe lumina. Dar noaptea fac si ziua nu fac. Titulescu, odata iesit din Piata Victoriei, zdrang! Si roata fasaie. Opera, un bubuit si janta zdrangane pe asfalt. Bucurestii Noi, Pantelimon, Rahova, Udriste, sine de tramvai, gropi, gauri, canalizari, toate se aduna in drumul meu. Injur, spumeg, ma umplu de noroi si de unsoare, schimb roata si ma intorc acasa sictirit. Pana aici, toate obisnuite, ati putea spune, dar urmeaza sfaturile intelepte ale lui Gheorghe catre colegii sai la - fel - de – amarati. Unu: odata roata sparta poti incasa asigurarea pe ea. Nu glumesc. Nu as fi scris despre pene daca nenumarati cunoscuti nu ar fi holbat ochii la mine a mirare auzind de posibilitatea incasarii banilor de la asigurator.
Te duci la politie, politistul de obicei stie groapa si nitel cam plictisit iti elibereaza adeverinta. Cu adeverinta te duci la asigurator, care plateste! Simplu, daca nu iei in calcul furia, pe care din pacate, nu se stie de ce, asiguratorul nu ti-o plateste. Al doilea pont. Cauciucurile cu galme. Hai ca stiti ce-s alea, doar cu totii aveti asa ceva pe la masina. Chemi dealerul, importatorul sau cum s-o fi numind el, te asiguri inainte de a-l suna ca ai presiunea corecta in gume si ii faci reclamatie ca, desi sunt in garantie, s-au umplut de guguloaie. Va vine sa credeti? Ti le schimba! Bafta si felicitari. Acesta nu este un editorial artistic, acesta este cadoul meu pentru voi de Mos Nicolae. Un pont de la multi ani.





34.
Regina
masculina

Doua povesti
intr-unul singur

Am baut cel mai bun “Bloody Mary” din Bucuresti vinerea aceasta in Queen’s, un club mai retras si mai putin cunoscut. Bun, gustos, tapan, tare – suficient de tare ca sa te-mbeti din 3, slab – suficient de slab ca sa nu-ti dai seama ca te-mbeti din 3. Barmanul - de treaba, simpatic - converseaza cu mine deasupra tejghelei. Discutii obisnuite intre barman si client. In spate, vanzoleala. Se chiraie, chiuie si danseaza. La bara, doua femei mai inalte cu un cap decat mine isi fac numarul. La un moment dat, una dintre ele se apropie de mine si ma invita la dans. Brusc imi trage o palma peste fund si lumea incepe sa urle de bucurie. Ma simt straniu: sunt privit si dorit. Parc-as fi o pustoaica-n fusta scurta in fata unui pluton de soldati!
Ora e 3, inhibitiile dispar, oamenii danseaza tot mai aproape unul de altul…S-a facut tarziu si sunt obosit. Vreau sa plec acasa. Am un chef nebun sa ma intind pe jos in sufragerie, sa-mi torn un coniac, sa-mi aprind o tigara si sa ma uit nitel, inainte
de a adormi, la “The Crying Game” al lui Neil Jordan, un film minunat facut din doua povesti: teroristul si soldatul, teroristul si homosexualul.
In rolul lui Stephen Rea – teroristul, Andrei Gheorghe – show-man. Doua povesti intr-un singur film. Prima – Andrei Gheorghe se uita la film, a doua – Andrei Gheorghe danseaza in Queen’s, iar Queen’s, draga cititorule, este singurul club de homosexuali din Bucuresti.




35.
Barbatul e
capul

Poate eu sunt
un geniu

Un tip intr-un bar ii spune unei femei: in spatele oricarui barbat de succes sta o femeie puternica. Doamne, cat de plictisitoare sunt cliseele astea.
Cum de oare nu se satura sa le spuna la nesfarsit si cum de oare ele nu se satura sa le asculte? Doar stii din prima ce are sa zica. Ea ii zambeste, chicoteste si raspunde: „Asa este, barbatul este capul iar femeia gatul“. Nu pot sa cred.
Stiu continuarea, si o aud in timp ce imi amintesc „gatul misca capul“. Plec din bar si ma duc acasa. Zapez si ajung pe MTV sau Atomic. E tarziu si un tip asa, mai rock, 30–35 de ani, geaca de piele, voce gajaita, canta. „Te astept…“. Schimb canalul si in acel moment de blank intre cele doua posturi in minte imi rasare continuarea: „sa te intorci mereu la mine“. Revin pe MTV sau Atomic si aud rockerul spunand cuvant cu cuvant ceea ce am gandit eu. Ma gandesc in acele momente ca poate eu sunt un geniu. Ma gandesc ca poate am puterea clarviziunii, ma gandesc ca sunt un X-man periculos, malefic. Ca vad in viitor, ca citesc gandurile oamenilor, ca ar trebui sa mi se faca o statuie in piata publica. Dupa care revin la realitate, sting tigara in scrumiera si concluzionez: nu, eu nu sunt un geniu. Doar ca ei sunt foarte prosti.





36.
Solutie
perfecta

Pensionarii nu sunt targetul meu

Viata-i scumpa, moartea e ieftina. E mult mai costisitor sa fii viu decat sa fii mort. Trebuie sa te imbraci, sa mananci, sa–ti cumperi fel si fel de lucruri si, in general, sa cheltui o gramada de bani si de resurse. Nici macar supravietuirea nu e ieftina. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un efort indelungat, costisitor si obositor. A doua afirmatie: viata-i scurta, moartea-i lunga. La fel de logica precum prima. Si la fel de simplu
si usor de argumentat. Lungimea oricarei vieti, oricat de lunga ar fi aceasta lungime, devine o piticanie comparata cu infinitatea mortii. Acuma, daca as fi fost poet romantic, as fi vorbit despre neant, dar nu va temeti, ca nu o sa fac asta. Priviti cele doua afirmatii de mai sus si analizati-le. Analizati-le cu atentie, pentru ca am o idee geniala: in acest articol am de gand sa propun guvernului solutia perfecta, programul ideal
de asistenta sociala pentru pensionari. Intrebare: ce-i place unui pensionar roman mai mult si mai mult? In urma unei analize calitative a raspunsurilor descoperim ca raspunsul final suna cam in felul acesta: unui pensionar roman ii place mult si moca. Moca precum in gratis, gratis ca in cat mai ieftin. Prin urmare, daca viata-i scumpa si scurta, oferta perfecta e o moarte ieftina si lunga. La multi ani tuturor pensionarilor din Romania si sarbatori fericite. Sper ca la anul sa va fie mai bine.

37.
Condica de sugestii
si aberatii

Totdeauna cel mai gras e seful

ag@andreigheorghe.ro

Petrecere in Casa Doina, restaurant din ala, in fata caruia vezi parcate meleuri, X5-uri si alte asemenea masini de carnati. Inauntru e mare veselie. Se serbeaza ziua cuiva. Fripturi, aspic, somon fumée si multe fite. Senzatia este de petrecere de corporatie, de ziua sefului. Barbatii au cravata, iar femeile sunt imbracate in genul acela romanian-smart business. Maneci suflecate, se vorbeste tare si se spun poante de neinteles pentru noi, cei din exterior. Bancuri de intreprindere, le numesc eu. Genul de situatie la care daca am participa noi, cei din radio, am glumi cu BPM-uri. BPM –ul este “beats per minute”, iar noi il folosim ca “ba pe-a ma-tii”. Astia au alt limbaj, cred ca sunt ceva cu finante. Unul a spus o poanta cu un voucher, iar toti s-au stricat de ras. Uneori mai inteleg cate o gluma. Unele nu sunt rele. Ma enerveaza un singur lucru: am identificat sarbatoritul, nu l-am identificat insa pe seful sau, patronul. Sunt tentat sa cred ca e ala mai gras, mai corpolent - opulent, cu ceas scump la mana. Pana cand unul dintre ei, mai sters si mai retras, mormaie ceva in barba, ceva amuzant probabil, pentru ca imediat incepe sa rada primul. In fractiunea de secunda care urmeaza e privit cu coada ochiului si masa explodeaza de hohote. Se rade in acelasi ritm cu el, se rade cu pofta, si dupa ce el termina de ras cativa dintre comeseni chicotesc congestionati cateva secunde in plus. Multumit de efect el zambeste. Atmosfera e vesela, ne distram cu totii impreuna. Am dezlegat misterul. El e seful, cel care spune o poanta, rade primul si apoi este urmat cu entuziasm de toti
ceilalti. Uite de aia nu mi-a placut toata viata sa semnez condica.




38.
Pe mine ma

S-a intors
baiatul rau

M-am intors. Am fost plecat in concediu. Am lasat cateva materiale in avans la redactie, insa am descoperit ca sunt prea obosit si le-am cerut baietilor o pauza. Au fost de acord si mi-au spus ca pot sa incep sa scriu din nou in februarie. Intre timp am aflat ca cei de la “7 seri” mi-au propus 30 de mii de dolari pentru a trece in tabara lor. De asemenea, cica cei de la Antena 1 mi-au interzis sa mai scriu in Pro Sport, B-24-FUN si Academia Catavencu. Ca daca mai vreau sa scriu undeva, sa scriu in Jurnalul National si Gazeta Sporturilor. Am mai aflat ca ma implic in politica – PD sau PNL, ba chiar ca am primit o oferta, chiar din partea Danei Nastase, pentru chiar Realitatea TV. Si iata cum primul meu editorial in B-24-FUN are un subiect foarte clar: ce e minciuna si ce e adevar? Prin urmare, declar ca nu-i adevarat, nu am primit o oferta de 30 de mii de dolari de la “7 seri”. Oferta a fost de 40. Antena 1 nu m-a obligat sa scriu in ziarele trustului, desi probabil ca ar fi fost un lucru mai kusher, iar in politica nu intru. Voi continua sa fac televiziune intr-un trust, radio intr-altul si sa scriu pe unde ma apuca. Voi continua ceea ce mi-am spus la sfarsitul anului trecut: de-acum incolo, nu voi mai fi decat
al meu. Ceea ce cu patima va urez si voua.




39.
Ce e iubirea.
O parere.

Pasarica malai viseaza.

Sa va spun cand apare iubirea: cand stai intins pe iarba, ii bagi mana pe sub tricou si ii atingi sanii. Sanii sunt calzi, pielea-i rotunda si moale si pana si degetele-ti sunt in erectie. O duci seara acasa si o saruti in fata blocului o juma’ de ora. Pleci cu buzele mozolite si pana si limba ti-e in erectie. Iubirea e erectie; un falus mare, zdravan, care pulseaza incontinuu. Esti un iepure care vrea sa se impreuneze. Vrei sa intri acolo unde e bine, cald si dulce. “Hai, acuma, repede…”. Si n-au trecut decat zece minute si vrei iarasi si iarasi si iara… si vrei sa nu sune nimeni la usa, vrei sa te futi, sa mangai, sa te saruti, sa bei, sa razi, sa chicotesti sub plapuma, sa nu dormi, sa fie 5 dimineata si sa-nceapa sa apara lumina gri, sa te uiti de la geam, cu ea, la pensionari, sa razi de batrani si de cei care se duc la munca. Sa faci baie in aceeasi cada, sa mananci tort, ciocolata, inghetata, pepene, crema de zahar ars,
sa nu mai fie nimic in frigider si sa razi pana te caci pe tine. Sa umbli in pielea goala prin casa, sa nu-ti fie rusine de trupul tau si sa razi la vederea madularului invartosat care strica linia perfecta a corpului. Sa impungi perdeaua, sa sari in pat pana rupi arcurile si sa te intinzi iarasi.
Si, undeva aproape de orgasm, sa se rupa tablia patului, sa cazi din nou pe jos si sa razi iar pana la epuizare, pana la sughit, pana la chicotelile alea care te ineaca, care-ti dau crampe in abdomen si lacrimi in coltul ochilor. “Nu mai pot, ajunge, nu mai poooot, opreste-te, ca mor!!” Si-ti revine respiratia, zambesti, tu esti intins pe spate, ea e intinsa pe spate si va uitati la becul din tavan. Sunteti transpirati, mana ta ii atinge coapsa si totul reincepe iar. Asta-i iubirea.





40.
Cluburi nu sunt
doar in Bucuresti

La Arad sunt tari in grad

ag@andreigheorghe.ro

S-a lansat la Arad un club nou. Rainnesance. Acum, in oras sunt doua mega-cluburi: asta si Moscheea. Moscheea e mai vechi, iar Rainnesance incearca sa intre pe piata cu obraznicie. La Moscheea n-am fost, am inteles ca e facut in fostele pivnite de vinuri, un loc imens, cu multa caramida. Rainnesance e amplasat in fostele bai imperiale, un spatiu urias, cu cupole imense in interior si firide-separeuri de tolanit in ele. Patronii de la Rainnesance mi-au spus ca-i abia inceputul, ca vor sa ridice si un cinematograf exclusivist de 50 de locuri, cu piscina, restaurant… un adevarat complex. Iata ce mi-a povestit, a doua zi, un cunoscut din Arad: pe la 2 noaptea, un individ imbracat in eternul treling incearca sa intre in Rainnesance. Bodyguard-ul il respinge, iar necunoscutul incepe sa faca tipicul scandal de taranoi paros, ajuns peste noapte cu chipiu pe frunte. “Ba, baga-mi-as, te fac, te sparg, stii cine sunt eu?”. Cu acelasi limbaj melancolic, body-guard-ul raspunde: ”Bai, baga-mi-as, mi se rupe de tine. In treling nu intri! Tinuta e obligatorie.” “Sunt maioru…, sefu’ trupelor de interventie, de mascati, de smecheri, de ninja si acuma ma intorc cu baietii si iti punem bocancu’ in piept si va facem razie!”. Bodyguard-ul, impasibil: “Pai, daca vrei sa faci razie, fa acuma! Si vezi ca-i Gheorghe inauntru”. “Care Gheorghe?”. “Gheorghe. Andrei Gheorghe”. Cica maioru’ a stat vreo doua ore
pe telefoane cu colegii lui, indemnandu-se
unii pe altii sa declanseze razia. Dar n-au facut-o si-am scris articolul asta nu ca sa ma dau eu mare,
ci ca sa va arat cat de carnati sunt ei.





41.
Tara are
colturi

Manastire-ntr-un picior, ghici compatimire ce-i
ag@andreigheorghe.ro

E cam nasol sa fii handicapat in Romania. Nu mi-am dat seama niciodata ca tara noastra e alcatuita din atat de multe trepte, colturi, cioturi si rampe alunecoase. Zbor cu avionul la Arad si oamenii din aeroport sunt ingrijorator de serviabili; mi-aduc un scaunel cu rotile, ma cara, ma baga in seama, iar eu nu stiu daca sa le fiu recunoscator pentru ca sunt draguti sau sa le scrasnesc din dinti
in fata pentru ca se poarta bine cu mine datorita faptului ca m-au recunoscut. Plus ca ma cam scot din sarite privirile in care se citeste mila. Imi aduc aminte de un moment cand am fost cu prietenul meu Mat la un bar, noaptea, si body-guardul a spus: “nu avem locuri decat in picioare”. Mat e-ntr-un carucior cu rotile. Am avut invitata in emisiune trupa “Coma”. Au fost atat de imbecili incat am vrut sa-i bat si m-am trezit vajaind prin aer cu o carja, in timp ce in coltul gurii mi se adunau spumele, iar in coltul inimii ma-mpungea constiinta ridicolului. Precum am spus, e nasol sa fii handicapat in Romania. Dar, inainte de a scrie acest articol, m-am suit pentru prima data in masina si am plecat la studio, conducand eu. Cu ghipsu’! La Sofitel, unu-ntr-o carja mi-a batut in geam si-a inceput sa urle. Am deschis geamu’, am scos si eu carja si-am inceput si eu sa urlu la el.
M-am simtit mai bine! In plus, saptamana viitoare o sa-mi dau jos ghipsu’ si-o sa uit repede-repede ce rau e sa n-ai picioare, ce greu e sa nu vezi si
ce dureros este sa n-auzi. Si-mi voi parca iarasi Passatul pe locurile rezervate lor, la Mall… “’re-ati ai dracului de sontorogi, nu mai are loc omul
sa puna masina din cauza voastra!”

42.
Ceainarie cu librarie
sau invers?

Nu ai bani pentru toate ca sa le oferi uneia

Acest editorial va fi o reclama obraznica executata de mine fara nici un beneficiu financiar personal (mama, ce prost sunt!), pe banii si resursele celor de la B-24-FUN si intru foloasele mercantile ale unei organizatii de biznis in care n-am actiuni. E martie, luna femeii cica. Toti fraierii se inghesuie sa cumpere martisoare, bibiluri inutile, zdranganele si alte asemenea stupiditati. Se considera probabil ca femeia e un organism acerebrat, nitel cam stupid, un fel de trib de salbatici usor de sedus cu oglinzi si margele sclipicioase. Asa o fi. Si daca astfel de cadouri primesc, inseamna ca asta sunt. Eu insa doresc sa fac cadou o carte. Nu am un titlu, nu am un nume in minte. Ma intereseaza doar cartea. Intri in librarie, stai o ora, doua, rasfoiesti, cauti, te asezi pe jos, citesti linistit fara ca nimeni sa te deranjeze. Muzica se aude soptit in difuzoare, oamenii vorbesc incet. In librarie e si o ceainarie. Acolo poti sa-ti sorbi licoarea si sa te gandesti la alegerea pe care o vei face. Carti! Romane, arhitectura, muzica, film, istorie… Carti pe care le doresti. Nu ai bani pentru toate si nu stii ce sa alegi. Te gandesti la carte, te gandesti daca o sa-i placa, apoi spui ca este suficient ca iti place tie. O cumperi, o dai cadou si apoi suni ca sa intrebi: „ei, ti-a placut, nu-i asa?” Carti cumparate dintr-un loc frumos, facute cadou unor oameni la care tii. Locul? Libraria Carturesti. Oamenii? Pe astia ii alegi tu, cititorule, ca macar la asta sa te pricepi! Incearca, s-ar putea sa-ti placa.




43.
Oameni
din circuit

Atentie! Interzis pudicilor!
ag@andreigheorghe.ro

“Sa mor eu daca stiu cum am ramas gravida”. 20 de ani, frumusica intr-un mod serafic, à la Gwyneth Paltrow, fiica de multimultimilionar roman, conversand cu prietena ei curva de lux, “si e cu atat mai inexplicabil cu cat noi nu ne-o tragem. Noi facem fist fucking, mai exact ass fisting. E spune si tu, cum era sa raman gravida?” Are in jur de 40 si ceva de kilograme, si un accent britanic. Traieste in majoritatea timpului la Londra. Ea si cu prietena ei fac parte din Circuit. Circuitul este o lume paralela lumii pe care voi o cunoasteti si este formata din oameni care nu fac nimic. Bine, unii dintre ei pretind ca fac. Unii dintre ei spun ca sunt designeri, altii dintre ei ca au biznisuri proprii. In realitate traiesc din banii parintilor sau se fut in c**. Pe bani. Curve masculine, care dispar 2-3-4 luni din tara si se intorc cu bijuterii frumoase si sclipitoare. In weekend-uri se intalnesc in restaurante si se barfesc unul pe altul, cu nesat, toxic. Se sfasie, se sfarteca si cand se intalnesc lanseaza chiote de incantare si-si saruta zgomotos aerul de langa urechi.
Fetele se casatoresc cu homosexuali pentru a nu avea complicatii, iar homosexualii se casatoresc cu fete pentru ca “asa trebuie, draga. Romania e o tara atat de neevoluata. Primitivi, ce sa zic.” Se culca alandala intre ei, si-o trag cu soferii parintilor si se balabane ca niste muste inghetate in piftia depresiei cotidiene. Lasa revista jos, cititorule, si daca te afli intr-un restaurant priveste in jurul tau. S-ar putea sa fie la masa de vizavi, langa tine, sau s-ar putea, si mai rau, sa fii chiar tu unul din ei.





44.
Nobody Sutra Party

Ce le innebuneste pe agentii

ag@andreigheorghe.ro Kamasutra burta-murta. “Veniti si dumneavoastra, nu-i asa? Sunt 400 de invitati, cei mai cool oameni din Romania!”
«Si ce-o sa se intample acolo?» «O sa fie cea mai tare petrecere pe care a vazut-o tara asta!» «Si cine-o sa vina?» «O sa vina… aaa… si Esca». 12 noaptea, un pavilion imens in Romexpo. Inauntru, atmosfera aceea stangace a petrecerilor care sunt pe cale sa inceapa sau care tocmai s-au terminat. Baietii (ca barbati nu prea sunt), cu mainile infipte in buzunarele de la pantaloni, pretind ca sunt plictisiti si neinteresati de nimic in timp ce trag cu coada ochiului dupa fete (ca femei nu prea erau). O vaca ratacita striga-n difuzoare: «Hai, chemati-l, aplaudati-l, c-a venit de la Londra!». Nimeni nu reactioneaza. Pe niste scene nitel ridicate, mestecatoarele presteaza entertainment. Figura 1: picioarele nitel desfacute, fundul impins violent in spate, mainile pe fese, privire usor erotica. Figura 2: bazinul impins in fata, mainile pe pulpe, privire usor erotica. De fapt, ochii sunt mijiti si gura usor deschisa («ssssexx… te vreau acum… hai, sunt calda!»). Pe scena apare Orbital, beat-ul se intensifica si baietii imbracati in pulovere sau sacouase ridica mainile sus, fluturand palmutele si degetutele in aer a manea, veselie. Mestecatoarele mesteca mai departe pe scena, modelul lor prelingandu-se in sala. Dezinhibate, de exemplu, fetele unduiesc pe langa baietasi. O petrecere trista, schioapa si scalamba, in urma careia ramai cu descoperirile altor petreceri asemanatoare: ca oamenii nu sunt cool, ca baietii sunt tarani si ca fetele (ah, fetele!) considera ca erotic e dansul la bara. Romania in the house – mitocani si curvistine….
(Astia habar n-au c-a fost Orbital!)




45.
Românii se trag de sireturi
cu Dumnezeu

Gotii, vizigotii si bigotii

«Dumnezeu s-a-ntors cu fata la romani.» Da’ pana atunci cu ce statea, cu curu’? «Azi, Dumnezeu a fost roman» - spune comentatorul sportiv lacrimand de emotie la victoria echipei nationale. Da’ ieri ce era, ungur? «Asa a vrut Dumnezeu», «Dumnezeu a tinut cu baietii nostri»… Pe strada trec tineri care-si fac cruci pe langa biserica. Autobuze intregi bat matanii alunecand pe langa turle. Merg cu masina prin tara si soferul face cruci cand gonim prin sate si comune. La un moment dat il surprind ca se inchina in fata bufetului. Ma apuca rasu’ si el imi spune ca-i din reflex. «Nu strica!» Marele post, sfintele sarbatori… si Dumnezeu devine dietetician. E ora 2 noaptea si-o rog pe Carmen sa ma duca acasa. Petrecerea nu s-a terminat inca, dar eu m-am plictisit. In fata blocului, un grup de pensionari i-au intepat cauciucurile, i le-au taiat cu cutitu’ iar acum ii zgarie masina. Fug si incearca sa se ascunda. Unul dintre ei nu e suficient de sprinten. Ma reped la el si ii dau una cu bastonul in cap, drept in frunte, cat pot de tare. Capatana paraie, cade in genunchi si incepe sa-i curga sange. E chel si are pete hepatice pe pielea capului. Ca niste zombi, pensionarii ascunsi in tufisuri incearca sa prinda curaj, sa se intoarca la mine sa ma infrunte si-si screm vitejia in intuneric. «Derbedeule! Drogatule!»… O piatra zboara si ma loveste in coasta, iar batranii se inveselesc si striga in cor: «Dumnezeii ma-tii de nesimtit!»




46.
Miliardar cu talc
la urma

Se face un schimb de cuvinte
ag@andreigheorghe.ro

Multi-multi-multi-miliardar roman, in eterna cautare de business-uri noi, de noi surse de venit, de noi afaceri neamusinate inca de nimeni. La masa, un domn batran, bogat, evreu, din New York. Atat de batran, atat de bogat si atat de evreu incat romanul – lucru neobisnuit, dar laudabil – il respecta, admira si ii pretuieste opinia. Toata treaba asta se vede din conversatie si din deferenta cu care i se adreseaza. Discutie obisnuita, dar care insa, la nivelul asta de bani si putere, nu inseamna ca nu este preocupata de bani si putere. Opiniile sunt deseori socotite mai ales informatie; se face schimbul de cuvinte, in timp ce mintea fiecaruia e atenta pentru a sesiza un eventual deal. «Ce mai fac copiii?». «Bine merci!»; «vara asta a fost foarte cald» (aparate de aer conditionat?), «ma enerveaza telefoanele astea mobile noi, super-complicate» (un call center destinat exclusiv oamenilor de afaceri?), «cred ca o sa iau trenul pana la Budapesta» (vagon de lux). «Nu inteleg cum dracu’ poate fiul meu sa cheltuiasca atatia bani! Practic, ii trebuie cam de 10 ori mai mult decat mie. Uite, ieri am venit cu taxiul la firma. Mi se intampla rar. Culmea coincidentei, acelasi taximetrist il dusese pe baiatul meu in oras si mi-a spus ca a primit un bacsis de 5 ori mai mare decat aveam eu de gand sa-i dau». Batranul domn din New York zambeste. O secunda de pauza. («Puneti luminile reflectoarelor pe mine, am de gand sa va spun ceva.») Liniste. Batranul newyorkez se uita in ochii romanului si spune: «Stimate domn, intre dumneavoastra si fiul dumneavoastra exista o singura diferenta. Mica, dar esentiala: dumneavoastra n-ati avut niciodata un tata bogat.

_________________
One man come in the name of love


18 Jul 2006, 10:26
Profile YIM
Kwisatz Haderach
User avatar

Joined: 10 Jun 2004, 08:37
Posts: 616
Location: Coasta de text
Post 
47.
Unde sunt fluturii
din stomac?

Femeile îsi doresc doar ce nu au

“Am 30 de ani, ce dracu’. Sunt tanara, frumoasa, castig destul de bine, am o cariera. Uita-te la mine. Ospatar, mai vreau un fresh de portocale, te rog.” Sub masa, geanta cu echipamentul de antrenament. Nike, Adidas, Escada. Se joaca nervoasa cu cheile de la masina. Manichiura bine facuta (“pielita impinsa, nu taiata, va rog”). “Ce, daca am divortat inseamna ca mi s-a sfarsit viata?” Sunt cate 2-3 la fiecare masa, rareori una. De fapt, mai exact, niciodata nu sunt singure. Intotdeauna sunt mai multe, si in jurul lor atmosfera este electrica. Psihicul le zbarnaie discret, ca un cablu conectat la o retea de inalta tensiune. Fragile-disperate, puternice-sfarsite.
In jurul varstei de 30 de ani femeile au inceput sa divorteze in Romania. Atentie, nu e vorba de ele-toate, ci de ele-cele care au descoperit ca el e un loser, ca nu se mai inteleg, ca “nu mai exista magie, ca in viata parca trebuie sa fie mai mult decat ceea ce am”. Unde sunt fluturii din stomac? Si ele, cele recent divortate, isi declara in gura mare speranta in viitor si increderea in prezent, tragand cu coada ochiului la ele cele nedivortate, care si-au scos in weekend copiii la restaurant. Nedespartitele privesc cu autosuficienta si ingamfare cocotate pe umerii copiilor, labartate pe fericirea propriilor familii, si le invidiaza... Ar vrea si ele libertate. Celelalte ar dori copii. Singurii care nu doresc nimic sunt barbatii. Ei stau la masa, privesc in gol, vorbesc la celular, zboara cu gandul aiurea, neobservand nici in ruptul capului ca in jurul lor aerul miroase a ozon si scantei pocnesc albastru.




48.
Un restaurant
in alta limba

Ce e bun, e bun pe gratis

ag@andreigheorghe.ro

Dan Chisu si-a deschis un restaurant. Se numeste “Esperanto” si e pe aceeasi strada (Str. Eremia Grigorescu) cu Vama Veche, cam 200 de metri pe stanga. Dan Chisu scrie in B-24-FUN. Dan Chisu nu poate sa scrie in B-24-FUN despre restaurantul sau pentru ca: a) daca Dan Chisu scrie despre restaurantul lui Dan Chisu suna a lauda de sine, si b) daca Dan Chisu scrie in revista in care scrie Dan Chisu suna a manipulare odioasa. Dan Chisu, saptamana trecuta, l-a invitat pe Andrei Gheorghe la restaurant. Andrei Gheorghe s-a dus, si-a luat nevasta si a mancat din ce i-a dat Dan Chisu. A mancat si i-a placut foarte mult. Apoi a aflat ca Dan Chisu vrea ca in fiecare seara de marti in restaurantul lui Dan Chisu sa faca o seara in care sa gateasca chiar Dan Chisu. Sa vii, sa nu fie meniu si sa intrebi: “Ce ai gatit astazi? Papa bun?”. Prin urmare, va recomand cu otiozitate (he, he, he) sa treceti pe acolo. Locul este misto, amenajat chiar de ale proprietarului proprii maini. Pe pereti, creatii ale lui Chisu, sub picioare, mozaic inventat, scornit si pus de Chisu, iar in farfurii mancare gatita de acelasi personaj. Va sfatuiesc sa vorbiti cu chelnerul in timp ce comandati, sa-l rugati sa va ajute la vinuri si eventual sa va dea sugestii asupra modului in care sa impartiti portiile.
E un truc folositor sa iei o portie si sa o mananci in doi. Nu ramane nimic in farfurie si nici nu platesti nimic in plus. Iar de preturi ce sa va spun? Sunt foarte bune. Mie mi-a platit Chisu.
PS. Stiti ce bea guru Bivolaru cand ii e sete? Chisu.




49.
Nu-mi place
ziua de luni

... dar nici dupa week-end nu ma topesc!

ag@andreigheorghe.ro

Nici nu mai stiu ce dracu’ astept sa vina: week-end-ul sau lunea? Luni te duci la serviciu, luni te dezmeticesti… zi de c***t, cu pielea acoperita de un strat prafuit de mehlem. Luni, luni, luni, toata ziua luni, incontinuu! Gura-ti miroase a scrumiera, transpiri trist, nu-ntelegi ce vrea lumea de la
tine, cand mai trece si saptamana asta? A doua zi dupa luni e joi; celelalte zile dispar, se topesc una dupa alta, iar joi incepe miercuri si dispare vineri. Week-end. Ai asteptat toata saptamana.
Ce lucruri interesante o sa faci in week-end, ce bine o sa te odihnesti, ce bine o sa te simti, ce bine o sa te relaxezi, ce bine ca e week-end! In week-end poti sa faci tot ceea ce, altfel, in timpul saptamanii, n-ai facut. N-ai facut ca n-ai avut timp, ca esti foarte ocupat, ca nu-ti vezi capul de treaba. «Mai lasa-ma o secunda, nu vezi ca vorbesc la telefon?» «Ramai o clipa pe fir, am pe cineva pe cealalta linie.» Ce om important, ocupat, important, ocupat, important=ocupat. Important=succes, iar succesul e fericire. Si-n week-end tanjesti dupa luni. Aceleasi fete, aceleasi poante… m-am saturat. N-am chef sa citesc, n-am chef sa ma uit la film, n-am chef sa nimic.
In timpul saptamanii e mai simplu: am atata treaba! Sunt ocupat, sunt important, sunt fericit. Si-ncepe saptamana si-astept week-end-u’ iar.




50.
Efedrine si „e bine“

Teapa intr-o parte, misto in cealalta

ag@andreigheorghe.ro

Vreau sa ma revad cu tine, prietene amfetamine. Benzedrine, efedrine, timbre dulci si degete moi. Fete de oameni stupizi, care isi freaca Paciotti de Cavalli. Multime, premiile MTV. Hoituri blazate si plictisite put incet si scarnav a “iata-ma cat sunt de interesant”. Pe scena Kosheen, in difuzoare un play-back lamentabil. In WC se pisa un pusti nelinistit, care nu poate sa stea locului si stropeste peretii cu pisat. “Pe ce esti frate?” il intreb din coltul gurii, in timp ce tintesc incruntat cu jetul o musca din pisoar. Da drumul organului din maini, incepe sa topaie, cu un zambet intins peste dintii care ii stau sa crape, sa plezneasca, sa pocneasca. Imi suiera incantat: “Methadona…” In sala in continuare liniste. Negru, bezna, zeppeline mici, dragute, in semiintuneric celularele sclipesc. Rosu, verde, galben. “Da fata, sunt aici, nu pot sa vorbesc, e zgomot.
Te pup, te sun mai incolo. Ne vedem la after-party!”. Pe scena Scooter. Sala blank. Nu misca unul. De la capat. Sala Palatului, Buena Vista Social Club. Sala e in picioare si zambeste, si fara nici o teama de ridicol oamenii se misca pe rimturile muzicii cubano. O bonita danseaza pe scena, iar niste bunoace in fata scenei incearca sa o imite. Relaxati-va, ce dracu’, e doar un concert, ne distram. Simti ritmul? Asa, e bine. Oamenii isi surprind privirile si zambesc. Dar zambesc misto,
nu asa, de televizor. Nu cu dintii, cu fata. Langa mine un invitat gomos si-a dat jos haina. “Uau, bravo nene! Felicitari!” Ce bine imi pare ca nu am fost la MTV si ce bine imi pare ca le-am luat prietenilor mei bilete la Ibrahim Ferrer.





51.
Obiecte ca subiecte

Vazut din afara
par neinteresant

ag@andreigheorghe.ro

Sunt o cana de ceai. Proprietara mea, ±tefana, fierbe in fratele meu, ibricul, fel de fel de radacini si bea apa clocotinda spunand ca e o bautura minunata. Ii spune ceai, dar eu stiu ca nu e asa. Stefana e bolnava de cancer, e tanara si de vreo trei ani de zile doctorii spun ca o sa moara intr-un an. Doarme doua ore pe noapte, asta atunci cand doarme. In rest, e hiperactiva, nu sta locului, scrie, deseneaza, se agita, iar uneori se asaza pe marginea canapelei si sta. Ma tine in palme si ma invarte incet, ticaind cu unghiile pe smaltul meu. Uneori vine Andrei Gheorghe, neanuntat, aiurea, fumeaza si vorbeste tampenii. Nu stiu oare ce vad oamenii la el. Sunt un hamster. Ma cheama Zoe. Acum stau la Liudmila. Mi-a asezat cusca langa perdea, am apucat perdeaua cu ghearele
si am mancat-o. Perdeaua e buna, cleioasa.
Imi umple falcile. Iar Liudmila vorbeste toata ziua la telefon, se uita la filme si povesteste altora ce a vazut. Uneori trece pe aici Andrei Gheorghe.
Sta nitel, fumeaza si pleaca. Nu mi se pare interesant. Atata doar ca uneori ma scoate din cusca si pot sa alerg prin camera. Sunt o scrumiera. Sunt intr-un bar. Rada e patroana barului. Munceste de dimineata pana noaptea si e tot timpul datoare. In fiecare luna munceste ca sa-si plateasca datoriile lunii anterioare. Uneori trece pe aici Andrei Gheorghe, care are cont deschis la noi. Plateste cand i se nazare, vine cand i se scoala si pleaca cand nu mai are chef. Vorbeste cu Rada de politica si fumeaza incontinuu. El fumeaza, Rada fumeaza, clientii fumeaza. O tara plina de fum.

52.
Siliconul s-a topit
si s-a scurs pe pamant

Tata cu explozie intarziata

ag@andreigheorghe.ro

Unei vedete romanesti i s-a spart mamelonul. Numai ce am scris propozitia asta si am pufnit in ras. Hac! Acuma, nu stiu daca e ala stang sau ala drept, insa ce stiu cu siguranta e ca i-a pocnit siliconul la mamea si ii scartiie. Mameaua starului pierde lichid. Starea e putin cam disperata si sta timida prin cluburi seara, in colturi, nitel garbovita, si fumeaza nervos. Oamenii, cand se apropie de ea ii saluta serios, fara obisnuitele efuziuni specifice show-biz-ului romanesc: “Pa, draga! Ce mai faci? Te pup!”. Fata zambeste, bratele se ridica in parti si se deschid a crucificare sau manea, dupa care gura se tuguie si interlocutorii se iau nitel in brate, pupandu-se pe obraz. Toc, toc. Pe cate o fesa a fetei, caci in engleza, in cazul in care nu ati stiut, la buci se spune “cheeks” (obraji). In timpul strangerii, pieptul se atinge de pieptul partenerului si, in functie de sex, interes sau dorinta, se chicoteste mai mult sau mai putin. Femela noastra nu prea mai poate participa la acest ritual si de–aia tine in mana un pahar si cu cealalta mana fumeaza, mimeaza stanjenita cumva dorinta de a trece prin actiunile cuvenite, se preface ca nu stie unde sa-si puna paharul si iti infige in stern brusc un cot sau un umar, tinand astfel cat mai departe de tine anatomia perforata. Imi inchipui cum sta ea acolo, trista, singura si profunda, si in clipa in care DJ-ul face o secunda de liniste, daca stai suficient de aproape de ea, auzi un fasit sugusat, ca baloanele, cand tragi de buza lor, facandu-le sa tiuie. Pe podea, dupa ce a plecat, chelnerii aluneca, calcand intr-o baltoaca de lichid suspect.
Sticlele sar, paharele lovesc clientii, si lumea bombane enervata:
“Iar a picurat proasta aia a dracu’ sub masa!”




53.
Candidatul perfect

Nu vad de ce nu m-ati vota. Haideti, va rog io, votati-ma!

ag@andreigheorghe.ro

De ce vreau sa ma votati? Eu vreau sa ma votati ca sa va fut in gura! Pentru ca p*** penisului meu tanjeste dupa atingerea ta tactila! Draga alegatorule, intr-un noian de derbedei, eu – cu ravna si Dumnezeu langa mine – am venit sa fac ochei si sa-i bat pe derbedei! Ne-am saturat de mafia care ne fura parcurile, ovarele, virtutea si integrarea europeana. Ce-am facut eu pentru voi? Nimic. Si aceasta voi face si mai departe si mai mult de-atat! Multi va promit voua vrute si nevrute, eu insa vin in fata dumneavoastra cu Dumnezeu. Uitati-va in jurul vostru. Parerea mea - ca si a voastra, de altfel – imi spune ca avem nevoie de o schimbare! Drept urmare, votati-ma ca sa continuam impreuna! Numai impreuna vom reusi! Caci ce e omul de unul singur?! O planta, un rau, un zacamant de bauxita… Singur, umil, nedescoperit de sapa agricultorului, stutul minerului si pixul din penarul intelectualului. Celor care ma contrazic si celor care sunt impotriva mea le spun: la muie, ma, la muie! Nu uitati ca banu’ are doua fete si moneda doua declinari: o moneda, doi monezi! Votati-ma, va rog frumos! Sunt om, aproape ca si voi. Am un copil, traim impreuna intr-o garsonerie in Cucur Bobor si am 64 de masini in leasing. Toate sunt pe banii sotiei mele care munceste, saraca, de dimineata pana seara, harnicuta ca o furnicuta, cu sanii ei ca pite dospite pe cuptorul palmelor crapate ale bunicilor mei de la tara, caci cu totii ne tragem din pasunea campului in care au murit strabunii nostri! Va iubesc si v-as mai spune multe, da’ n-am timp, ca ma duc sa ma privatizez! La buna reauzire si, ghertoiule, daca ti-l mai prind p-ala micu’ si mucosu’ ca-mi zgariie selecau’, iti sparg mecla si lu’ tie, si lu’ ma-ta, si lu’ toata familia ta de iredentisti! Fir-ati ai dracu’ biciclisti! (aplauze)





54.
Linia poetica e-n toi

Primavara belalie, insomnii de suporter.

ag@andreigheorghe.ro

Soarele auriu imi poleieste genele in timp ce eu ma plimb prin parc. Violetele sunt albastre, pasarelele canta minunat, iar mierla, conducatorul simfoniei, le tine isonul zambindu-mi parca sagalnic si conspirativ. Sunt inconjurat de tineri care se bucura de viata. Oh, juventute, cat de frumoasa esti! Un domn in varsta, cu palmele crapate de munca campului sade intelept pe o bancuta. Citeste presa, asculta radioul si in armonia trupului sau intelegi ca nemurirea s-a nascut la sat. Infinita e placerea diminetilor cand bei o cola rece si la subtioara te-ai dat cu un spray racoritor. Parca e mai bine sa traiesti, parca e mai bine sa iubesti, parca viata e mai buna. Si catelul jucaus care face tumbe in nisip, speriind vrabiutele-dragutele, arata asa de finut de parca blanita lui ar fi fost samponata cu un altfel de detergent si nu cu cel obisnuit. Cel mai mult imi place sa stau in fata scolilor, sa vad adolescentii chiuind, aratandu-si cromozomii sanatosi, tipand din toata firea “Suntem romani, gandim romaneste si simtim la fel”. E adevarat, se mai intampla si lucruri rele. Azi dimineata am vazut un pescarus mort. Il lovise probabil, saracul, un avion zburand la mare altitudine pe cerul nestemat si el, cu zborul frant,
s-a prabusit pe glie. Premierul insa nu stia de toate acestea, pentru ca oamenii din jurul lui ii ascund adevarul si il manipuleaza. Dar asta nu ma face sa fiu trist. Zambesc, in coltul ochiului imi licare o lacrima ca o peruzea, inspir aerul tare al teiului inflorit si aparat de soarele mistuitor de o tichie facuta din ziarul meu preferat, soptesc:
“Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie? Lucescu la nationala si baietii nostri in finala.”




55.
Deschis
pentru inventar

Cifrele vorbeste cu literele!

ag@andreigheorghe.ro

140 de litri de apa. O cada plina. Sapun, sampon, Neutrogena Hand Care. 20 de grame de pasta de
dinti, 2 sandwichuri cu salam, spuma de ras, o ceasca de ceai, o ceasca de cafea, 4 tigari, 4 ziare, aftershave, lama de ras, spray, unghiera. 16 kilometri (aproximativ un litru si ceva de benzina). 3 posturi de radio, un CD, 6 telefoane. Blugi, bascheti, ciorapi, chiloti, tricou, ochelari de soare, geaca. O ceasca de cafea, 4 tigari. Un post de radio, inca 3 ziare. 10 kilometri (aproape un litru de benzina). 5 reviste, 16 telefoane, 20 de foi de hartie, 10 e mailuri, trei adrese de e-mail, 3 site-uri, o cafea, vreo 5 tigari. 10 kilometri, felul 1, felul 2, bors, 15 kilometri. 4 tigari, 6 telefoane, 1 Red-bull. Inapoi 15 kilometri, 3 posturi de radio, 4 telefoane, 2 reviste, 20 de pagini dintr-o carte, 10 telefoane, 5 tigari, pantaloni, camasa, pantofi, ceas, 10 tigari, un Red-bull, 20 de pagini, 4 posturi de televiziune, 10 casete video, 7 microfoane, un dus, sampon, sapun, spray, parfum, 14 telefoane, o televiziune. O pizza, 20 de posturi de televiziune, o revista, 30 de pagini de carte, o bere, inca o bere, un somnifer. Inca o bere. 20 de tigari. 1160 de semne, B-24-FUN. Ba nu, 1183. Gresit, 1193. 1196. 1200…
56.
Pentru Traian Basescu

As da ore de la mine.

Draga Traiane,

In primul rand, felicitari. In al doilea rand, iti urez multa bafta, pentru ca, de acum, niciodata n-o sa mai poti sa spui ca PSD-ul ti-a sabotat intentiile. In al treilea rand insa, te anunt ca te privesc cu suspiciune. Autoritatile de orice fel in Romania, Statul, puterile si nenumaratele parghii declanseaza in mine banuiala si agresiune. Mi se pare copilaresc din partea noastra sa asteptam din partea voastra ca voi sa ne rezolvati problemele noastre. In general, de la voi nu ma astept la nimic bun. M-am saturat de cersit. M-am saturat de rugaminti. M-am saturat de relatiile noastre nenaturale, stanjenitoare si nervoase. Tu nu esti patronul meu si nici proprietarul orasului Bucuresti, iar noi nu suntem sclavii primarilor, carnea de tun a premierilor sau robii presedintilor. Suntem parteneri. Milioane de parteneri intr-o firma numita “Bucuresti S.R.L.” sau “Romania S.A.”. Ceea ce ma duce la intrebarea “Ce pot sa fac?”. Bani n-o sa-ti dau, oricum va dau prea multi. Pot insa sa-ti ofer ceva: un ceas. Nu e Rolex. E un ceas din viata mea, mai exact in fiecare saptamana, daca ai nevoie, iti stau la dispozitie pentru trei ore pe care ti le ofer fara plata. Daca ai nevoie de ele, suna-ma, stii unde sa ma gasesti. Si daca mai sunt alti bucuresteni care doresc acelasi lucru, ii invit la mine pe site, pentru a-si prezenta ofertele. Adunam mii de ore
de munca, ore de tamplarie, marketing, vopsitorie etc., cream o baza si le prezentam oferta. Lor. Adica tie, Traiane, si echipei tale. Oferta mea nu are culoare politica, e deschisa tuturor si va sta la dispozitie. Daca sunteti de acord, va astept pe
www.andreigheorghe.ro/forum.





57.
Gentile vorbesc


Moda vine,
moda saluta,
moda pleaca

ag@andreigheorghe.ro

Geanta Vuitton bej deschis, cu literele rosii, albastre, cum se poarta acum, de cand casa a inceput sa devina mai chic si mai trendy: “Imi plac designerii astia noi, parca au respirat ceva viata in trupul vechi si batranicios al maroului demodat.” “Da, e adevarat, dar trebuie sa recunosti ca sunt unele lucruri care nu se demodeaza niciodata. Mie, de exemplu, imi plac foarte mult cuferele si agendele de la ei.”, ii raspunde o geanta Chanel roz. Pardon, roza, cu C-uri mari, aurii. “Si tu, cand ai spus ca-i faci ziua?” Chopard, cu cateva briliante inauntru, care se invart sclipind neutru. “Nu stiu draga, peste doua saptamani. Adica, ma intelegi, nu i-o fac chiar de ziua lui, ca trebuie sa i-o facem in week-end”. Cartier Pasha. “Si ce-i organizezi? Adica unde o faceti, la voi? Faceti ceva deosebit, ceva dragut?”. Prada. “Personal, la pantofi cel mai mult imi place Prada, si linia de anul asta ma innebuneste!” “Nu stiu ce sa spun, draga, eu prefer Fendi. La club, ca doar nu acasa, iti dai seama, are 40 de invitati. Stai tu dupa atatia copchii de 7 ani. Si stii si tu cum fac astia, distrug totul in cale. Catering, ca de obicei, doar nu o sa ma complic. Doar tortul o sa fie ceva mai special.” “Si al meu are ziua peste vreo trei saptamani. Apropo, la voi cine o sa cante?”“?” “Adica ce trupa o sa-i cante?”. Sprancene pensate, manichiura in ton cu poseta. Liniste. Botox-ul nu permite mirarea. “Aaaa… adica cum sa cante?” “Draga, nu ma gandeam la Holograf, ceva… Bambi, Amicii, A.S.I.A., intelegi…” „A, da, cum sa nu, vedem noi.” Cheile de la Touareg in mana, piu-piu alarma dezactivata, telefonul la ureche. “Dragaaa, da’ nu se poate. Auzi, la noi cine o sa cante? Tu la asta nu te-ai gandit?”





58.
Jocdebirou.com

Ma loghez sa joc serpisorul.

ag@andreigheorghe.ro

La serviciu oamenii stateau si Solitaire singuri jucau. Outistii lu’ peste prajit! Toti joaca «Solitaire», dar nu vor sa recunoasca. «Ce faci?» «Lucrez!» – si ii vezi ochii cum cauta regele. «Minesweeper», «Hearts», deschizi Windows, dai un clic si te-asezi la un joc mic. Astia care nu recunosc ca joaca, au jucat sau vor juca Solitaire sunt suspecti. Doua ipoteze: si-au vandut sufletul Diavolului sau o au prea mica. Dupa care, incep sa-si compare scorurile. Dupa care, stai pe un site de
jocuri si te semnezi - «mi, zamaitichilar» sau «frumusica» - si aduni puncte intr-un joc virtual. P-orma vine un fraier si se logheaza de pe calculatoru’ tau, cu parola ta si-ti face un scor de c***t si se duce dracu’ tot ce-ai muncit.
Cladit, nu muncit, ca-n cladit e si munca, e si pasiune, sunt si nervi… Care sunt jocurile Romaniei, din ‘89 incoace? Jocurile de birou… Am vazut redactii aduse la marginea isteriei de War Craft sau retele intregi umflate, stand sa pocneasca, de download-uri XXX. Asta-i altceva. Ba si, si asta-i tot un joc. Un joc de labagii.
MP3-uri sau chat… In radio, in live, DJ-ii cetuiesc, agatand urate de pe Internet ca sa descopere, la sfarsitul conversatiei, ca sunt colegii lor de la stiri. Si ma grabesc sa termin, sa ma loghez din nou la zone.com, sa joc serpisoru’, in timp ce un coleg surfeaza printre monstrii de pe rotten.com. Cineva imi striga ca s-a pus «Kill Bill 2» pe retea. Daca nu intelegi nimic din ceea ce s-a scris aici, ai peste 40 de ani, nu mai ai nici o sansa sa te angajeze nimeni si nici vreun credit n-o sa pupi vreodata.




59.
Tara mica, oameni mari

Cel mai mult urasc sovinismul si pe unguri.

ag@andreigheorghe.ro

Nu sunt homosexual. Sunt barbat, ce dracu’. Si pe astia, pe toti, i-as cafti – nu ca as avea ceva impotriva lor, dar ma enerveaza. Poarta haine de alea, chicotesc si rad, niste fraieri. Papagali. Nu sunt nici tigan. Pe astia, pe toti daca i-as prinde, nu stiu ce le-as face. Ca bine zicea Antonescu. Asta e, ce e drept, e drept. Astia toata ziua fura, se inmultesc si, din cauza lor, tara nu merge bine. Nu sunt rasist, nu am nimic cu nimeni, dar sa ne lase in pace cu tarisoara noastra. Eu, de exemplu, sunt nationalist. Sunt mandru ca suntem aici de cateva mii de ani si ca, la vremea cand ei isi construiau catedrale, noi aparam crestinatatea. Noi. Noi suntem aici de mii de ani in Europa asta si nu inteleg de ce si de unde pana unde acum trebuie sa ne invete cineva pe noi ce inseamna sa fii european. Avem arta, avem sport, avem cultura, tara noastra e una dintre cele mai frumoase din lume, cuprinzand toate formele de relief: munti, dealuri, campii si mare. Putine tari mai sunt asa! Suntem o insula de latinitate intr-o mare slava. Slava, in afara de unguri. Nici cu ungurii nu am nimic. De exemplu, camasa mea e ungureasca.
Si am un prieten bun, ungur. Nu l-am mai vazut de mult. Da’ parca ar trebui sa tina minte macelurile pe care le-au facut la noi, si opinca agatata de Palatul Parlamentului in Budapesta. Asta e cu mine: la mine, ce e in gusa e si-n capusa. Si sa nu ma enervezi, ca io-s nebun, sa stii, ma! Romanul indura ce indura, dar sa te fereasca Dumnezeu de explozia mamaligii. Nu are de ce sa-mi fie teama si rusine, iar lui Sergiu Nicolaescu i-au strans mana la Hollywood chiar si cei mai mari regizori. Se zice ca Matrix e copiat dupa el. Asta e problema frate: tara mica, arbitri straini.
N-am avut noroc.

60.
Idealul lor in viata: niste
grasi, toti cu mustata

Era sa fur niste cai de la bicicleta.

ag@andreigheorghe.ro

Gras sau mai bine zis solid. Orasul a inceput sa se lipeasca de cald; inca nu e un dezastru, dar e suficient ca sa te acoperi de un strat subtire, translucid de transpiratie; iar el mananca tacticos o inghetata. 25, 27 de ani, seamana cu Ghassan, care mi-a replicat privirii mele ironice: asa trebuie sa fie la noi barbatii, nu slabi ca tine, grasi, sa se vada ca sunt bogati. Imi aduc aminte de o poza cu un emir din Arabia Saudita. Mare, mustata, gras. O grasime opulenta, carne multa, piele intinsa, privire semeata. Sunt gras, sunt mandru. Cine-i intelege pe astia? Ce sunt ei ? Wahhabiti? Si intre timp nenumarati tineri studiaza de preferinta in State si se intorc acasa si nu fac jogging? Fumeaza? Se ingrasa? Inghetata dulce. Bun, nu? Inghite, grasane! Te uiti la bicicleta ta de afara, rezemata de peretele inghetatoriei, neincuiata cu lacat, neasigurata. Mananci si nu dai doi bani pe femei. Sclave, nu au voie sa aiba nici carnet de conducere. Daca fiica mea s-ar marita cu tine? Si gandul sare brusc. Sunt afara, am o gasca de hoti de biciclete, il pandesc pe gras, vin cu o coada de matura, blochez usa magazinului si-i sutesc cursiera. Grasul tipa, da cu pumnii in geam, eu scot limba la el, sar in sa si plec pedaland in viteza. Rad, ma intorc si privesc peste umar. A spart geamul si urla dupa mine in mijlocul strazii. Taxiuri, claxoane, injuraturi, iar pe masa lui, infipt in inghetata de capsuni-ciocolata-lamaie-mascarpone, un biletel in forma de pumnal.
„Libertate pentru femeile asuprite ca niste sclave, care nici carnet nu pot sa-si ia!” Grasul isi linge lingurita, se suie pe bicicleta si pleaca. Tampitul, nici nu stie prin ce era sa treaca. Buna-i inghetata italieneasca! Pe usa intra o bruneta. E chiar ea, cea eliberata de mine dintr-un harem, din ghearele… Cald. O sa fie si mai cald.




61.
Teparul eliberat
e om cinstit

Morala are frane defecte

ag@andreigheorghe.ro

Ma intalnesc cu el pe strada absolut intamplator. Arata bine, chiar s-a mai ingrasat. In ultima vreme slabise ingrozitor. Tras la fata, pamantiu, vesnic nervos, vorbind fara oprire la trei telefoane. Acum arata mult mai bine, e odihnit, nu mai are privirea aia sticloasa de animal de intuneric. De fapt, e uluitor cat de bine poate sa-i faca puscaria unui om. Privindu-l astazi, ai in fata ochilor tai un prosper om de afaceri. Afaceri insa nu mai face. Tunul tras; de vreo cincizeci de miliarde; l-a transformat. Dupa indelungate tergiversari si nenumarate procese, amanari si contestatii,
a fost eliberat. Noua luni de zile. Asta face cam cinci miliarde si jumatate pe luna. In valuta nu mai stiu, pentru ca unul era pretul acum trei ani cand a inceput nebunia si altul e acum. Oricum, in puscarie i-a mers bine, nu a dus lipsa de nimic, nici macar de femei. Televizor in camera, mancare buna, colegi ok; ca doar nu a facut-o cu infractorii, nu?; carti, poker, ”a, stai, un lucru chiar ca mi-a lipsit: telefonul, da’ pan’ la urma m-am obisnuit”. Si ce mai faci, cum iti mai merge, ce ai de gand sa faci acum, banalitati. Bine, in regula, ma descurc, sunt in concediu, banalitati. O dimineata banala. Hai, mai vorbim, hai, te sun eu.” De ce razi”? “De fraier, ce prost am fost frate,
ce m-am parlit. Am schimbat banii in dolari, cine stia de euro atunci si am luat o teapa!” O poveste banala, petrecuta intr-o tara banala. Vreti si o morala? Esti pe strada? Priveste, vezi Mertanul care tocmai a trecut? Ei bine, la volan era morala.



62.
Cu sufletul la gura

Respiratie taiata, cinste cui te-a descris.

ag@andreigheorghe.ro

Draga mea,

Ce vreau eu de la tine? Probabil ca ai auzit barbatii intrebandu-te: Ce vrei tu de la mine? Si, drept urmare, la randul tau te-ai intrebat: ce vor
astia de la mine? In afara de, hai sa-i spunem satisfactie, placere imediata, implinire momentana, eu vreau de la tine sa ma lasi fara de respiratie. Si stii mai ce? Mai vreau sa mai faci chestia asta si zilnic, in fiecare secunda, minut, ora, saptamana, an, zi a vietii noastre. Trebuie sa ma surprinzi, minunezi, sperii, incanti la nesfarsit. Vreau sa ma faci sa dansez, vreau sa ma faci sa zambesc, vreau sa ma faci sa rad, vreau sa iti fiu erou unic, singur, nemaivazut, nemaiintalnit, vreau ca mine sa nu mai fie si ca tine de asemenea.
Vreau sa te vad si sa fac: ahhh; stii genul ala de
respiratie scurta, uluita, cand tragi aer brusc in piept si iti oxigenezi violent plamanii? Dupa aia faci ochii mari si incepi sa te uiti ca prostu’, cumva pierdut. Ce frumoasa este expresia asta:
ca vitelul la poarta noua… De fapt asta vreau, crede-ma: sa ma lasi sa ma uit la tine ca un vitel,
sa te impung cu botu-n uger; hai ca ma apuca rasul.
Si sa te clefai in priviri pierdute. Sa mugesc cand te vad si sa devin taur. Mielul se face berbec, purcelul mistret, putoiul barbat.
Atata vreau. Adu-mi sufletul la gura.

_________________
One man come in the name of love


20 Jul 2006, 00:35
Profile YIM
licurici mari si mici

Joined: 02 Apr 2004, 16:19
Posts: 706
Location: Bucuresti
Post 
Foarte buna initiativa! Am savurat primul calup. Abia astept sa citesc restul!

_________________
hai sa mai facem asta o data


20 Jul 2006, 12:01
Profile YIM
Kwisatz Haderach
User avatar

Joined: 10 Jun 2004, 08:37
Posts: 616
Location: Coasta de text
Post 
Asta era si scopul Andi. Glad to share, man!

63.
Lamentatio in integrum

Orisicum am
potrivi-o, va spun ca toti veti mierli-o.



Daca citesti acest articol o sa mori. Atentie, te-am prevenit! Aceasta este prima prevenire. La cea de-a treia o sa mori. Vorbesc serios. Daca citesti acest articol vei muri. Atentie, aceasta este cea de-a doua prevenire. Te-am prevenit a doua oara si la a treia prevenire vei muri. Si nu numai ca vei muri, iti vei pierde si sufletul nemuritor. Vei ajunge in iad, vei fi sortit infernului, vei fi la nesfarsire blestemat, sfasiat, chinuit. Numele tau va fi Lamentatio. Acum vorbesc serios. Daca exista 0,0001 la suta sanse, ca doar esti om rational si functionezi in cifre si probabilitati, ca acest articol sa fie ceea ce spune el ca este si ca acest pericol sa fie real, ce vei face tu, omule rational? Uita-te in jurul tau si pregateste-te sa citesti al treilea enunt. Gandeste-te bine, e pentru ultima oara, dar absolut ultima oara cand vezi toate acestea. Fa o pauza, nu mai citi, trage aer in piept, deschide ochii si priveste: unde esti? Ce e in jurul tau? Uita-te atent, revino-ti. Acum te anunt: chiar ai de gand sa citesti restul articolului? Nu mai e mult. Doar cateva cuvinte, cateva fraze, cateva propozitii, cateva structuri ternare. Gandeste-te bine. Cand vei citi urmatoarea afirmatie nu vei mai fi. Cand vei citi acest articol o sa mori. Gata, ai murit, prostule!
A meritat?




64.
Pasari si pasarici

Ce e viata?
Raspunsul e la urma!



In Circuit a aparut o pasare noua. Pasarea noua se cheama Vali si e de o sexualitate incerta, ca si numele ei: Vali – barbat, femeie? Dupa cateva probe, Vali a stabilit fara putinta de tagada: e barbat. Drept urmare, a produs repede 15.000 de dolari cu curul. Asta pentru ca e si fetita. Campionatul l-a executat in Olanda si a durat 10 zile. Intorcandu-se cu cei 15 mii de dolari, le-a inchis gura tuturor celor care comentau. Si tot ca sa le inchida gura tuturor fraierilor care comentau, s-a casatorit repede cu fata unui deputat. Mariajul merge bine. Se spune ca o are mica, dar tare. Singura problema este ca, in ultima perioada, prostanacul s-a incurcat cu Ramon, care
e pe show si, drept urmare, l-a imbarligat cu Vasile, de la care s-a ales cu o ruptura a organelor alea interne pe care le are barbatul. Si de atunci poarta o plasa in anus. Care ii tine carnea laolalta si nu o lasa ca, in momentele alea intime si penibile, sa ii cada afara, ca o tartita de curcan. De mers, ii merge bine. E vazut cu cine trebuie sa fie vazut, produce ce ii trebuie sa produca, si-a castigat respectul scrasnit al gastii si se aude ca in ultima vreme s-a bagat si cu dealerii pe felie. Ai nevoie de ceva, te rezolva, ca e baiat bun. Il vezi seara pe sector. Are un ML Brabus negru. Daca dai de el, transmite-i salutari. O sa iti faca discount. 10%. Daca te ia gura pe dinainte si ii spui ca stii de plasa, nu iti mai da nimic si mai pune si spravii pe tine. Ai grija, fii baiat! Viata e un c***t populat de smecheri.




65.
Iadul pe sosele

Satana e pe banda a doua.



Dacia are o culoare albastra, e un fel de albastru, nici albastru, nici bleu, spalacit si uratoi. Nu se da nici de-a dracu’ de pe banda a doua si, uite, asa mergi in curul ei, cale de vreo 20 de km, nu te lasa nici sa mori, nici sa traiesti, si-ti transformi mental masina intr-un tanc, un plug de zapada, racheta, instalatii mortale, care zdrobesc, ucid, casapesc pe taranul din fata, pe mama lui, pe copiii lui si pe tot satul de natarai care i-au dat carnetul. Drum la mare la Constanta, doua ore se transforma in patru, patru se transforma in sase, si sub luneta masinii din fata, acolo, langa tetiere, vezi un cofraj de oua; fereste-te, fugi, ascunde-te, caci la volan e insusi Diavolul! Diavolul nu-i Satana, nu e geniul raului, Diavolul e un roman care sta pe banda a doua. Uneori, Diavolul are o palarie de paie, de asta sa nici nu te apropii, asta este cel mai rau dintre toti. Conduce cu pieptul lipit de volan, are maiou, si, desi masina e plina de copii, se bataie pe sosea precum pisatul boului pe pamantul ulitei; copiii sunt transpirati, au fete rosii si tipa; in masina sunt soacre, o cascheta de militian pusa la vedere, un bulan, pardon pulan, sau un baston reflectorizant de agent de circulatie. A fost o perioada cand mergea cu Cielo, paraind din toate incheieturile, 180 la ora, depasind de-a-mboulea pe contrasens; pe urma a mers cu Tico, Passat, iar acum baga la greu cu Dacia Supernova. Dar cel mai al dracu’ si cel mai periculos pentru tine, amaratule, care acuma tocmai te afli in spatele lui, este cel cu numere de PH. Cand il vezi trage pe dreapta, iar de-l vei putea depasi vreodata, vei vedea ca are sprancenele groase si privirea stufoasa de mistret balonat.
Teme-te, copilul meu, cititorul meu, iadul exista!! E pe sosele si Satana e la volan.

66.
112 pagini de FUN! Ave B-24-FUN!

Cui nu i-a fost dor de mine
sa-i fie rusine!



112 pagini: atat are prezentul numar din
B-24-FUN. Acum o vreme, revista aparea timid pe o piata dominata de un monopol absolut: 7 Seri era regele, regina, curtea si curtenii. Viteza cu care B-24-FUN a crescut e incredibila. Poate multi dintre voi cei care o cititi acum nici nu va dati seama cate s-au petrecut in aceasta scurta perioada: practic, vreme de ceva mai mult de un an de zile, ati fost pusi in fiecare saptamana in situatia de a alege. Adica ati votat. Ati votat intre vechi si nou, ati ales pe cineva in defavoarea altcuiva. Politicienilor li se intampla chestia asta o data la patru ani de zile si se vaicaresc in timp ce cheltuie bugete la care nici o revista n-ar indrazni sa aspire. Iar in acel an electoral, ei deodata descopera ca trebuie sa fie draguti, amabili, simpatici, sa va asculte si sa va bage in seama.
B-24-FUN a fost obligata sa faca asta in fiecare saptamana. Si a devenit presedintele revistelor de gen, pentru ca i-a pasat de voi. Ziarele, radiourile, televiziunile fac asta in fiecare zi. In fiecare zi cand se trezesc, oamenii din presa se intreaba: oare ce vrea azi cititorul? Politicienii se trezesc o data la 4 ani, in timp ce voi adormiti in fiecare noapte gandindu-va ca poate maine o sa va treziti mai bine, ceea ce, constant, nu se intampla. De aceea astazi, la 112 pagini de B-24-FUN si in an electoral, te rog, cititorule, sa te gandesti: oare cine e mai important de votat? Basescu, Nastase, sau... B-24-FUN? Crede-ma, ca daca tara ar fi condusa de aceasta echipa redactionala, cu siguranta n-am putea sa o ducem mai prost. Dar asta e: fiecare cu tara sa, fiecare cu alegerile sale, iar noi cu articolele noastre. Iti multumim ca ne-ai ales; si asta ti-o spunem tie, cititorule, Presedintele in exercitiu al B-24-FUN. Si te rugam, mai lasa-ne pentru inca o saptamana sa fim Tara ta.




67.
Animale politice

Sa ii privim, sa-i comparam,
sa-i votam. Sau nu.

Basescu. Animal politic. Actioneaza din instinct, dupa bataile inimii, dupa inspiratia de o secunda. Sclipitor, seducator, dar periculos.
Animalul este lipsit de intelepciune, traieste in prezent si este incapabil sa pre-configureze viitorul. Linx-linx. Nastase. Infinit mai uman. Stangaci, complexat, constient de miza, sovaielnic, ranchiunos, profesor in aula caruia adormi. Motai, picotesti, nu mai rezisti, casti, te intinzi, tragi de pleoape si adormi. Nu greseste, dar nu te atrage. Slefuit ca o bila. Elan. Iliescu. Ape adanci si miloase. Pandeste si ataca numai atunci cand este sigur. Spune ceea ce vrei sa auzi, ceea ce face bine la urechi majoritatii. Somn. Poporul.
Intre somn si linx. Pe de o parte,rasul, pe de alta somnul. La malul apei elanul se adapa. Inca. Somnul si rasul vor decide soarta elanului. Va supravietui acesta sau se va face de tot rasul? Va adormi tara atrasa de somn in bulboana? Se va impreuna elanul cu cel pe care il cauta cu totii si la care toata jungla se inchina: leul? Tara ca o gradina zoologica isi pierde somnul si elanul, o apuca rasul si se inchina leului. Morala: guvernele trec, puscaria trece, totul se duce… banu’ ramane.





68.
Nostalgie cu sarailie

Iubesc progresul dar mi-e dor
de braga.

In orasul vechi, in Constanta, pe o straduta care coboara spre Piata Ovidiu, pe dreapta, un galantar. Nu prea stiu ce inseamna galantar. Am auzit cuvantul si il mestec in minte ca pe o guma colorata. Inauntru cafea si dulciuri asiatice. Rahat, sarailii, naut si un turc mic si foarte batran care mi se pare cel mai bogat om din lume. Cafeaua se da in pliculete de 100 de grame, se macina la fata locului, iar turcul fumeaza fara oprire. Acuma acolo e un butic cu geamuri albe de termopan si vanzatoare carora le intra chilotii in fund. E vara, sunt prost machiate, transpira si nu au chef de nimic.
Frizerie, talc si clantanitul foarfecelor. Pe scaun se pune o bancuta de lemn si nea Marian te tunde in cele doua modele cunoscute de el. Castron sau freza. Miroase a ulei de nuca cu care isi da tatal tau dimineata prin par. Frizerii au mustata subtire pe care ti–o imaginezi ca si-o ingrijesc cu un foarfece foarte lung, ascutit si periculos. Exista si frizerite in halate albe, profund apretate mirosind a eficienta, seamana cu surorile medicale din filmele de razboi. Acuma acolo, e un salon si in locul frizerului e un herstailist cu parul in trei tonuri de culoare. Nu se mai face masaj. Nimeni nu mai rade. Nimeni nu mai face cu briciul magic pe o curea mare de piele. Credeti-ma, iubesc progresul. Sunt snob. Sunt un sucker dupa cele noi. Dar uneori mi-e atat de dor de un pahar cu braga rece si un covrig cu mac...
Toate acestea s-au dus si nu se vor mai intoarce. Va las, ca am primit un sms.





69.

Emotie si bani

sau, mai bine,
bani si emotie?

De ce ProTv –ul nu mai face spectacole uriase? Pentru ca nu mai are nevoie. Astazi el traieste de pe urma celor 10 ani anteriori de evenimente, de initiative unice si de reactii rapide la lumea inconjuratoare. Astazi nu mai are nevoie de asa ceva. Si-a comis afirmatiile, si-a intarit musculatura in body-building-ul de marketing si ca ursul in iarna, traieste din osanza verilor trecute. Dar de ce totusi o televiziune trebuie sa cheltuiasca resurse uriase pentru momente trecatoare care nici macar nu se reflecta in rating. De ce a trebuit Realitatea sa organizeze acel teleton-maraton de o zi intreaga de pe urma careia probabil ii va trebui o saptamana ca sa isi revina. Pentru stima, notorietate, credibilitate si nenumarate asemenea argumente. Si de ce au venit acolo si Stelea si Basescu si Razvan Teodorescu? De ce au sunat telefoanele? De ce au fost donatii? De ce oamenii s-au inghesuit? La auzul vestii ca Schumacher a donat 10 milioane de dolari pentru cauza sinistratilor din Asia, un cunoscut de al meu a pufnit ironic „operatiune de PR”. Asa cum m-am surprins si eu duminica. Citind evenimentul cu ochii cinici ai unui insider. Privind atent la tehnica de desfasurare si uitand emotia. Emotie care era prezenta in clipa in care renuntam la statutul de profesionist. In timpul emisiunii o prietena m-a sunat plangand si am inteles ridicolul atitudinii mele de chirurg aflat in mijlocul operatiei. Oamenii fac ceea ce fac in primul rand ca vor, ca simt si ca asa le cere inima. Restul o fi manipulare dar credeti-ma daca asta-i pretul, intotdeauna merita platit.





70.
Japonia egal Teleorman

Cum sa existe un loc din care nu se intoarce nimeni?

Japonia nu exista! Cunosti pe cineva care a fost in Japonia? Si care s-a intors de acolo? Stii tu vreun japonez? Dar tu, personal, stii sigur ca e japonez? Daca e un chinez deghizat? Japonia, daca te uiti la stiri, o vezi bine merci ca e populata de niste unii care, cam o data la 2 saptamani, mai fac un robot. Recent, regina Marii Britanii s-a dus, cica, in vizita in Japonia si ghici cine a intampinat-o? Pe cine au trimis japonejii aia sa-i spuna „Bine ai venit” reginei??? Un robot! Poftim dovada! Tara asta nu are cum sa existe. Eu nu cunosc nici un japonez si nu am nici o dovada clara a existentei acestui popor. Eu cred ca totul este o plasmuire Mass Media si ca, in general, cam tot ce vedem in jurul nostru, la TV, e o manipulare grosolana: lumea e condusa de 7 intelepti batrani, ascunsi, rai, care au boala pe romani; si atunci, ei ne fac noua creierii chiselita cu fel de fel de reportaje din care, daca te uiti cu atentie, iti dai seama ca totul e o minciuna. Razboaie, inventii, descoperiri, astea toate sunt fantezii! In lume nu exista decat Bucurestiul, cu praf, caini si saormaritorul ala de la coltul strazii, de la care mananc eu la pranz. Mai exista liftu’ cu care urc eu la etaj si Andreea care scrie acuma ce-i dictez. Asta e adevarul: imi pare rau ca trebuie sa ti-l spun! Nu te mai lasa mintit, cetatene! Si ia pune-ti si tu intrebarea: am citit intr-o revista ca Gina Pistol e din Teleorman. Da’ Teleormanu’ n u e x i s t a! Ai fost vreodata in Teleorman? Stii tu pe cineva care a fost acolo si s-a intors? Poate japonezii...


71


Si a venit iarna. Cu nametii ei de nea si troiene de omat. N-ai mai auzit cuvintele astea, nu-i asa? Nea si omat. Tot asa cum si fiica-mea nu a auzit de “Cetatea de zapada” a lui Gaidar. Drept urmare, fuge cu mine incintata in curte si, in loc sa facem un om de zapada, construim un zid, un fel de ambrazura in spatele caruia ne ascundem si aruncam cu bulgari pina ni se inrosesc obrajii; ea raceste, a doua zi nu se duce la scoala si ii dau medicamente.
Blestemata zapada. Frig, zloata, masina aluneca. Strazile se ingusteaza si tot mai des te pomenesti fata in fata cu un bou care nu vrea sa dea inapoi. Ziua se transforma in infern. Aluneci, patinezi, ti se string falcile de furie si injuri. PD-ul, PNL-ul, Primaria, Presedintia, benzina, mitocanii, mirlanii care nu se dau din calea ta, rotile chitaie furios sau mai bine zis guita a porc injunghiat strivind zapada cu un scrisnet isteric. Inocenta s-a dus, si obrajii rosii, si risetele, si bulgarii de zapada. A-ntiia, a doua, marsarier, si in spatele tau o Dacie rosie: “acuma idiotul o sa inceapa sa claxoneze; ii crap capul daca face asta”. Numai ca nu claxoneaza, se da jos si calm, senin, imi impinge masina. Plec, Dacia ma urmareste, dau doua ture la cartier si ea sta lipita de mine. Ma ingrijorez si la un moment dat reusesc sa trag pe dreapta pentru a vedea cum si Dacia face acelasi lucru. Ma dau jos si il astept. Se apropie de mine “Si tu cautai un loc de parcare ? ”. “Da. Si eu veneam la biserica”, ma saluta, trece pe linga mine si intra in catedrala.

Plec din oras, ma intorc acasa si promit ca in seara asta o sa-i citesc o poveste fiicei mele.



72.


Daca veti lua produsul ultra muscle body pure toning fat energizer si veti folosi scarita walking step running bull tremble shit-a-loo, veti avea un trup de invidiat, imi zambeste un bou cu fruntea ca painea si creierul ca nuca din ecran. Nu vreau, nataraule, sa fiu ca tine! Am fost la sala si imi aduc aminte cum te partai zgomotos cand ridici in sus betele alea pline cu fier, cand te uiti in oglinda si strangi bucile zambind microcefalic si supranumerar dentar! Mi-am luat Porsche, frate! Si nu Boxer S, ca Boxer S, se stie, nu e Porsche: Cayenne, cabrio, turbo, coupe, cu 48 de vulve si 8 cilindri in X! Iar tu, fraiere coclit, o sa te tarai cu troleu’ in continuare, tine minte: ca mine nu o sa ajungi NICIODATA! Si cin’ ti-a spus tie, carnat traumatizat anal medieval, ca ca tine as dori sa fiu? Te-am vazut si pe tine, si pe Dumnezeul tau mic, gras, chel, burtos, cu un slip rapanos, intr-un jacuzzi balos, inconjurat de 1,98m de top model mamar tatos. Vorba ta imi face voma, du-te si aglutineaza-te! Hai, da-te motric in alta parte! Sictir! Sau, ca in Constanta: da-mi o frunte in buric, sa vad unde-ti vine gura. Bai, io am citit 1 metru cub de carti si sunt trecut in istoria literaturii romane, in timp ce despre tine, maine, nu va ramane nici amintirea prezentei tale. Tot e bine ca ramane amintea absentei tatalui tau, chiar de la magica intalnire cu nefericita de maica-ta. Si sa va ia dracu pe toti! NU VREAU sa fiu ca tine! VREAU SA MA ELIBEREZ, SA RUP LANTURILE SI SA RAMAN CA MINE.



73.

Am 3 telefoane: un orange, un connex si un zapp. Orange-ul are si mms, e-mail, outlook, iar connexul are lanterna, wap, encoding, conference call si radio. Zapp-ul il folosesc pentru internet si pentru cand nu vreau sa fiu interceptat (in primele 30 de secunde). Mai am si 2 cartele blat, pe care le folosesc atunci cand nu trebuie sa ma auda nimeni. Si cand chiar nu trebuie sa ma auda nimeni, sun de la telefonul public. Am conturi pe yahoo, am messenger, am site, am pagini web, am blog, am organiser, am split timing si pot sa-mi contorizez cat timp fac cu masina astazi pana la serviciu si cat timp fac cu masina maine pana la serviciu si sa-mi sincronizez telefoanele, mailul si laptopul si sa-mi fac o agenda back up pe server si sa-mi fac media traseelor, a benzinei si a zilelor de nastere, a sarbatorilor religioase crestine, musulmane, valentine’s, Yom Kippur, ring-a-ring imi bipaie toate in jurul meu in timp ce ceasul ma atentioneaza ca maine e ziua mamei, dar sa nu uit de intalnirea de la 16:30 cu clientii de publicitate ale caror grp-uri le pot afla oricand, sunand la research, care imi raporteaza consumul pe ultima perioada. Dar, de asemenea, apelez la rebate-uri si, in final, imi controlez articolul cu tools Word count, atasez, trimit high priority, confirmat la citire, in header: to, carbon copy; a se pune articolul si pe site.
Tot ceea ce e mai sus sunt eu, globalul, internationalul, business man-ul, in U.E. integratul! Acest om traieste in simbioza cu mine, romanul, care te priveste in ochi si-ti spune: si pe ce firma vrei sa-ti intorc asta... cum sa-i spunem ... comisionul? Cash? Fara acte? Merge, mosule: batem palma?

74.

Io vreau sa-i vad pe toti in parnaie. Nu vreau arestari, fite, catuse zanganite la TV, declaratii si contradeclaratii, anchete in curs de desfasurare, pe parcurul carora nu putem sa comentam pentru a nu prejudicia bunul mers al bla bla bla... Ii vreau pe toti in parnaie. Si nu la puscarie. Ii vreau in celule lipsite de fax, mobil, mancare adusa de afara si tratament preferential. Ii vreau pe toti in parnaie, alaturi de violatori, talhari, criminali, cu tatuaje “sa moara mama daca nu te tai”. Ii vreau pe toti in parnaie, disparuti de la televizor, cu firmele poprite, cu toti banii luati, saraci si stirbi, plangand sarat, udand cu sarea lacrimilor roditoare un colt de paine dupa ultimul viol. Pentru ca ei nu v-au furat voua, ci mi-au furat mie: mi-au furat 15 ani din buzunar. Si nu trebuie sa fii mare geniu sa stii cine sunt ei; nu trebuie sa ai acces la informatii confidentiale, furnizate de rapoarte secrete SIE, DIE sau SRI. Nu. E de ajuns sa deschizi ziarele, e de ajuns sa te duci intr-un oras de provincie si sa intrebi ”cine e jmecheru’ aici?”, e de ajuns sa opresti la o intersectie 2 jipane si e de ajuns sa le vezi ceasurile de la mana si cefele de sub cap. Si impreuna cu ei ii vreau pe aparatorii lor, pe sofistii cuvintelor, pe iorgovanii vorbelor, pe cei saraci si cinstiti care au privit in alta parte in timp ce mie, copilului meu, familiei mele, prietenilor mei li s-a furat, jefuit, violat fara de oprire banii si sperantele.
Si daca asta nu se va intampla, inseamna ca sunteti ca ei, sunteti cu ei si va blestem ca Dumnezeu sa va smulga dintii din gura!
(09.03.2005)

75.

Asta nu stiu daca e adevarata, dar face parte deja din folclorul urban, a devenit o legenda a oamenilor din circuit si e mult prea misto ca sa nu v-o povestesc. Se facea ca, la un moment dat, clubul Office isi sarbatorea cativa ani de existanta. Lume buna si foarte buna. Mestecatoare, farfuze, balabuste sau, pur si simplu, curvistine, alaturi de directoare de PR si de marketing. Biznismeni frecandu-si botinele de podea in ritmul muzicii si al mirosului de Cohiba, tinut neglijent in coltul gurii. In centrul acestei aglomeratii, pe o canapea - si, credeti-ma, e greu sa ai canapea in Office - sedea un domn, inconjurat de 6 bucati. Singur, mandru, si autosuficient, domnul atragea privirile si datorita unui cerc invizibil care se trasase in jurul lui: era singurul care avea spatiu! Toti ceilalti erau oameni din circuit, care se stiau pe de rost unul pe celalalt. In toata multimea, un singur novice: director evreu la o fabrica de bere, de-abia sosit in oras, inocent, necunoscator intr-ale bucurestilor si curtat cu insistenta, datorita bugetelor la care, evident, avea acces. La un moment dat, cetateanul de pe canapea se ridica si pleaca la toaleta. Berarul sesizeaza momentul si... tup: pe canapea, intre fete. Dupa care incepe urgent sa faca conversatie, doar-doar o avea si el putin noroc in seara asta. Masculul care se intoarce de la toaleta, pe numele sau Nicu Gheara, se uita la scena putin nelamurit si se protapeste, transmitand prin intreaga atitudine a trupului: bai, baiete, ar fi cazul sa pleci. Tai-o de-aici! Apropo-ul nu este sesizat, atmosfera se raceste, oamenii incep sa priveasca atent, asteptand un climax anatomic. In clipa aceea, intr-un moment de inspiratie genial, Pepe Berciu, patronul de la Office, sesizand potentialul exploziv si afectiunile ulterioare, care ar putea sa decurga din aceasta situatie, se apropie de evreu si-i sopteste la ureche: ma, tu ai vazut Nasul? Ti-a placut? Uite, il vezi p-ala micu din fata ta? Stii cine e asta, ma? Asta e Al Pacino!

(16.03.2005)

76.

Stii cum e multimea cand simte sange? “Prinde-l, ma, nu-l lasa sa fuga! Pastele ma-tii de ucigas!” Suntem multi, suntem impreuna si avem dreptate. Alergam cu totii dupa el sa-l prindem si sa-l pedepsim. Stateam in statie la tramvai cand a venit si a lovit-o pe amarata aia pe trecerea de pietoni. Si era si gravida, in luna a noua. “Prinde politistu’, prinde politistu’!” Alergam umar la umar bufnind si scrasnind din dinti. Vrem sa ne infigem ghearele in carnea lui, sa-i smulgem ficatul cu ciocul. Politistul e tanar si are o fata naiva, incocenta. Genul acela de ten alb si delicat, care in momentele de emotie maxima se inroseste, cu pete aproape violacee; ochii albastri; fuge speriat in zig-zag. Si de peste tot se intind maini inspre el. Alearga bine. E tanar, puternic si majoritatea celor care il urmaresc au paltoane grele si incomode, iar el reuseste sa se fereasca si intra intr-o curte interioara. Se intoarce si ajunge cu spatele la cei 2 pereti care formeaza un unghi drept cu umbra lui. Nu mai are unde sa fuga. Gafaie, isi roteste ochii speriat. “Futu-ti gura ma-tii de ucigas!” Scoate pistolul: pentru o fractiune de secunda, lumea ingheata. Toti, absolut toti se opresc: aia de la geamurile de la etaje isi inghit strigatele. Pana si adrenalina intepeneste. Cu un gest scurt, isi baga pistolul in gura, trage, sangele cu bucati de creier zboara pe peretii gri, proaspat tencuiti, cade in genunchi si apoi se prabuseste, lovind cu fruntea asfaltul. Ramane intr-o pozitie extrem de spactaculoasa; parca ar fi regizata: se sprijina in genunchi si-n frunte, sau mai degraba in gat. Capul e un pic intors intr-o parte si mainile ii atarna pe langa corp.
Nu mai are 24 de ani, iar mutimea nu mai are strigate. Femeia nu fusese lovita pe linia de tramvai si nu era gravida in luna a noua: e o pustoaiaca tampita de 17 ani, care a sarit in fata masinii si a lovit nitel portiera. “Saracu’ de el! O lumanare, o lumanare, aduceti o lumanare, nu se cade... e si el un suflet...”. Lumanarile apar brusc, ca si cum ar fi fost deja in buzunare: se aprind, iar eu plec la radio sa transmit reportajul pe care tocmai l-am inregistrat. Si ma gandesc pe drum ca, daca editez destul de bine, s-ar putea sa iasa si un premiu din asta...

(23.03.2005)


77.

Trei crai de la rasarit, trei dorinte, si atat de antipaticul pestisor de aur, trei regi, trei imparati, trei fete de imparati, trei frati; Praslea si ceilalti doi; iar la imparati mi-aduc aminte de ala Rosu, celelalte sunt culori complementare, care se modifica in functie de naratiune. Trei fete, cea de a treia, inevitabil, Cenusareasa. Sfanta treime, trei degete la semnul crucii, primele trei locuri la olimpiada. Sunt singurele care conteaza. Ati auzit vreo data pe cineva sa zica “am luat locul patru?” Numele lui e cunoscut numai de Topescu, oamenii normali nu-l stiu pentru ca nu-i intereseaza, numarul patru nu exista.Si aici apare misterul, de ce trei? De ce-i atat de magica cifra asta, ce-i ascuns in acest triunghi masonic, ce se regaseste in toate culturile, povestile, visarile, incercarile si cosmarurile lumii. Trei Doamne si toti trei…in momentul in care ai o revelatie te apuca stanjeneala. In primul rand pentru ca ai senzatia ca ti-a trecut prin cap un gand atat de profund si de simplu, incat s-ar putea sa fie la urma urmei o prostie, in al doilea rand daca este atat de simplu, inevitabil s-a mai gandit si altcineva la asta, nu se poate ca tocmai tu sa descoperi nestemata in burta unui caras prajit la tigaie de alte nenumarate familii de romani, olandezi, indonezieni si chiar unguri, inaintea ta. Ca de evrei ce sa mai spunem…in al Babiloniei rabinat mintea unui intelept s-a luat cu siguranta la tranta cu uitarea cu mult inaitnea ta. Si in al treilea rand…si iata cum iarasi apare blestematul de trei, care ma domina, ma poseda, mesteca si iarasi trei, observati repetitii, structuri ternare, hipnotice si ademenitoare, si iarasi trei. Asa ca am zis hai sa Jung…dupa care m-am gandit ca trebuie sa Google. Inutil, caci daca eu astazi am descoperit un adevar care a mai fost rostit inaintea mea de alti oameni intelepti, nu ma transform in prost si nici adevarul nu se ciobeste, iar daca nu am dreptate si gresesc, atunci sa fiu pedepsit. Trei lovituri la palma cu linia, date de trei fecioare dezbracate de pe trei nori adunate. Prin urmare, stiti de ce trei? De ce este perfect, de ce este esenta absoluta a umanitatii? De ce omenirea incepe de la trei si nu de la doi si nici de la unu? Pentru ca trei sunt un barbat, o femeie si un copil. Sarbatori fericite!

78.

Recunosc, sunt invidios. De fapt, intreaga poveste ma oftica. La inceput nu mi-a venit sa cred, si pe urma am inceput sa arborez masca aia nesuferita, de individ indiferent, care face conversatie numai asa, in doru’ lelii, si despre care nu prea esti sigur daca e de acord cu tine sau nu da doi bani. Scutura tigara si lanseaza un norisor de fum, asa cum numai oamenii foarte siguri pe ei pot. Nesimtit sau increzut? Fumul iese ca un tubulet dintre buzele subtiri, dupa care ultimul pufait se transforma intr-un norisor. Pai, am 50.000 de dolari si, din cate am inteles, cu 300 pe luna acolo o duci ca in Rai. Nivelul de viata e foarte scazut, cald, toale nu-mi prea trebuie: o pereche de slapi, un tricou, o pereche de pantaloni scurti si gata, m-am scos. Mana mangaie cravata de la costum. Un tanar de succes, lucreaza in advertising, toale scumpe, bine platit, pleaca in Republica Dominicana. A stat si s-a gandit el cum sa rupa lantul, cum sa iasa din cursa de sobolani si, in timp ce mie imi suna telefonul, el se uita plictisit, se apleaca peste masa si mi-l da pe silent. E, ce zici de asta? Vezi cat de simplu e? Eu pot sa pun pe silent toate telefoanele: maine plec, fraierilor! Si va las! Ma duc in Paradis. Am vazut locul deja, e minunat. Este exact ca in vis: o casuta la malul marii, apa albastra, Gauguin. Inghit in sec si crantan intre dinti un cub de gheata extras din paharul care sta in fata mea.
A doua zi, tot nu cred. Dau telefoane, vorbesc cu toti prietenii lui, care imi confirma povestea. Pe un ton la fel de scrisnit ca si ciuda care ma stapaneste. Trece o saptamana, si, culmea impertinentei: primesc/primim mail. Fotografiile sunt devastatoare. Ma uit la ecranul calculatorului in timp ce telefoanele imi suna si agenda bipaie; privesc chipul unui om senin, pe care bronzul deja a inceput sa se intinda. Ce genunchi nodurosi are prostu’! Viata pute si porma mori, gandesc eu, si, neavand chef de nimic, imi comand o sedinta. Ziua 34: s-a intors! I-au furat negrii tot. A murit de foame. E costeliv, slabanog, rapciugos, iti vine sa-i dai 10.000 sa-ti stearga parbrizul. Lasa ma, macar ai facut ce-ai vrut, ti-ai incercat si tu sansa. El zambeste trist, iar eu ma gandesc vesel: ai furat-o, fraere, ai furato! Paradis ai vrut, ha? Huo, la munca! Nu la Republica Dominicana!
(07.04.2005)

79.

Masinile sunt 2 forduri taunus maro, patratoase, absolut neadaptate pentru drumul off road, ceea ce face ca distractia sa fie maxima. Intr-una sunt eu, in alta e englezul. Atarnam fiecare pe jumatate iesiti in afara cu pustile balabanindu-se in toate directiile, tragand extrem de ineficient intr-un vraf urias de pamant negru. Ne invartim ca bezmeticii in jurul unui deal, eu pe o parte si el pe alta, in timp ce Ciocolata si cu Cazemata, negri si murdari ca doi draci ne striga de fiecare data cand trecem pe langa ei: e pe partea celalalta sefu’, sau dom’ profesor. Asta in functie de cel care tocmai era sa-i calce cu masina. Nu e sezon de vanatoare, suntem pe dealurile Dobrogei si comitem o gramada de infractiuni, una mai penala decat alta. Mocsu’ si cu Cazemata fac focul si ne asteapta cu bunatati. Nu se pricep. De fapt, e putin spus ca nu se pricep: au ars absolut toata carnea si sau imbatat cumplit. Ma simt viu si inima imi bate: incalc legea, sunt nebun, am rupt lanturile burgheziei. Mai am putin si ma apuca amocul. Am arma, gloante si calaresc cu infractorii. Imi spun “dom’ profesor”, cu o deferenta rezervata celor carora Fane le spune “Dumneavoastra”. Nu sunt de-al lor, dar sunt ok. Probabil in alte conditii m-ar fi jefuit in cinci secunde si ar fi ras in hohote dupa aia ca am ramas in chiloti.
Fane, stii ca am un Audi si mi-am busit masca, nu poti sa-mi faci si mie rost de alta la mana a doua?
Mocsu, ia vino aici: auzi la dom’ profesor. Ce audi? Verde? Stiu eu unul, pe Republicii. Ai garaj?
Nu, da’ de ce intrebi?
Pai unde vrei sa-ti aduc masina? Pai io nu vreau o masina, vreau doar o masca.
Pai noi masti nu furam.
Dulce e faradelegea si meschina viata platitorilor de impozite. Scuip pe jos, in praf, si, in timp ce sterg pata umeda cu varful bocancului, ma gandesc ca de maine o sa traversez numai pe rosu.
(13.04.2005)

_________________
One man come in the name of love


20 Jul 2006, 21:44
Profile YIM
Kwisatz Haderach
User avatar

Joined: 10 Jun 2004, 08:37
Posts: 616
Location: Coasta de text
Post 
80.

Draga pesedeule,
Precum stii, m-am intalnit cu tine acuma cateva zile la o petrecere. Si, precum ai observat, cand nu am un microfon in fata, sunt o persoana relativ rationala, cu care se poate discuta si care stie sa fie politicoasa in societate. Si am descoperit, asa cum de altfel ti-am si spus, ca mi se intampla ceva ce, pentru mine cel putin, e straniu: nu reusesc sa-mi declansez simpatia la adresa ta. Teoretic, ar trebui sa-mi fie usor, pentru ca, probabil, intr-o viata anterioara, am fost fox terrier. Asa ca pentru mine marimea conteaza. Si cu cat e mai mare si mai rau cainele din parc, cu atat mai abitir ma reped la razboi impotriva puterii acestuia. Iar daca mai trece si un tanc prin apropiere, sigur o sa ma vezi muscandu-i senilele. Doctrina mea toata viata o sa fie: “Jos Puterea!” si “Hai Craiova!”. Am un reflex pavlovian: nu suport autoritatea si pactizez invitabil cu aia care stau afara, la coada. Cu tine, insa, uite ca nu pot. Incerc, citesc ziarele, ma uit la stiri, caut si eu o tema si, deodata, il vad pe Cosmanca. Ii aud pe Nastase si Oprisan, imi trec prin fata ochilor baronii, haisamii si zambetul Rodicai Stanoiu...
Stii care e paradoxul? Ca intotdeauna in vremurile tale eu am dus-o mai bine financiar. Orice regim bazat pe relatii si putere pe mine ma favorizeaza, pentru ca stiu unde sa dau telefon si ce pirghii sa trag. Cu cat, insa, statul de drept devine mai erect, cu atat mai putin impresionati se lasa functionarii acestuia de sprancenele mele incruntate. La urma urmelor, cu tine intotdeauna stiam ca pot sa diluiesc. Si iata ca, in pofida tuturor acestor argumente pro, continui sa ma descopar in fata ta nemuritor si rece si sa-mi dau seama ca tu ai inceput sa decedezi si, daca n-o sa scapi de toate aceste amintiri ce imi rasar in minte in clipa in care te vad, ultimul tau zambet va fi un Rictus Sardonicus, provocat pe neasteptate de Rogor Mortis. Si, apropo, astia nu au fost niciodata ministrii ai sanatatii.
Te rog, trezeste-te, fa o baie, ingroapa-ti trecutul, desparte-te de natarai, hahalere si jigodii si, daca vrei, da-mi si mie un telefon in emisiune. Stii care. Aia, 13-14. Cu Andrei. Si nu cu Bobic, Sechelariu sau Saddam Hussein.
(20.04.2005)

81.

Stateai aplecat peste geamul caminului, era vara si mirosul dulce al gunoaielor, al borcanelor cu zacusca cazute de la etaj, care se inverzeau in iarba, ceva mai incolo un sobolan mort si 2 caini costelivi se maraiau in complex, disputandu-si o bucata de carnat aproape vie. Eram singurii fraieri, toti ceilalti erau plecati in vacanta, si rezistam de pe o zi pe alta mancandu-ti minunatul tau orez cu mazare, cu stafide, cu paine, cu lapte, cu placere.
“Andreeeeeeei, vino repede la mineeeeeeeee, ca au bagat apa racoroasaaaaa!”
Radeam de tine, de neindemanarile tale lingvistice, de fata ta rotunda ca o luna plina, de incapatanarea cu care ramaneai repetent an de an, pentru ca nu cumva sa fii obligat sa te intorci acasa. Unde te-ai dus? Unde esti acuma? Unde sunt noptile dulci, cu degetele murdare de grasime si burtile pleznind de prea mult bine?
“Primul lucru pe care o sa-l fac: o sa-mi iau un BMW”. “Si tu ar trebui sa-ti iei un BMW, Andrei. Este o masina foarte buna pt tine. Nu vrei sa-ti aduc un BMW la mana a doua? Ma duc in Germania si ti-l aduc: acolo sunt foarte ieftine”.
Cu ce ranjet m-ai anuntat ca ai reusit sa-ti termini facultatea exact in cel mai minunat moment al vietii tale. Aaa, si scrisoarea aceea stangace, copilareasca, pe care mi-ai trimis-o, cu poza iubitei tale si drumul pe care l-ai facut inapoi in Romania, ca sa-mi arati caseta video cu viitoarea ta sotie si sa-mi ceri parerea mie, fratelui tau Andrei. Putina lume a tinut la mine asa cum ai tinut tu si cu putina lumea am fost atat de liber cum am fost cu tine. Refuzai sa termini facultatea pentru ca la tine in tara era razboi si nu voiai sa mergi in armata. Ti-ai luat licenta in clipa in care razboiul sa incheiat. Si ultima ta scrisoare a fost inaintea invadarii Kuwait-ului. Gassan Hassan Abdul Hadi al Timimi, prietenul meu irakian, mi-e atat de dor de tine. Unde esti? Unde ai fugit? Unde te-ai dus?

82.

Idila de Pasti


La stop barbatii se scobesc in nas. Degetul intra cu atentie, cu grija la unghie sa nu zgarie pe interior. Cel mai tare doare acolo, inlauntrul nasului, unde ti-au povestit parintii tai cand erai mic sa nu care cumva sa-ti bagi boabe de fasole. Unghia evita delicat zona, scarpina peretele interior si apoi, iute-iute, apare biluta. Nasul barbatilor la stop e ca testiculele barbatilor in pantaloni scurti: n-ai cum sa nu le atingi. Sunt acolo - clinga-ling - si, oricat de intelectual ai fi, mana conditionata probabil de ADN (vezi Doamne, nu sunt ei vinovati de asta) trece pe la scobitura piciorului, atinge, scarpina, cerceteaza si isi revine in pozitia initiala. Mai sunt si treningurile, care sunt comode. Bune de purtat. Si la mare si la munte si dimineata si ziua si seara, dar care, uneori, te fac sa transpiri nitel, la incheietura bucilor, putin mai jos de noada. Un firicel de sudoare se prelinge in jos si iar te apuca o mancarime si iar iti vine sa te scarpini si iar degetele se duc harsti-harsti si mancarimea devine placere si tensiunea relaxare. Iar jos, intins pe iarba, te uiti la catel, care sta in fata gratarului si te gandesti ca pentru caini mirosul de mititei e ca orga de discoteca pentru tine in adolescenta: lumina, intuneric si culoare, betie senzoariala; trip, frate! Cainii astia, jigodiile, prizeaza friptura in fata ta. Si tu iti intinzi mana si iti troznesti incet degetele de la picioare si iar te apuca mancarimea. Dai jos ciorapul si te scarpini in talpa, pielea veche se strange cocoloase si iar iti aduci aminte de copilarie si de bunica pleznindu-te peste mana, spunandu-ti sa nu-ti mai faci frecatei. Putin mai incolo, un copac. Te ridici, iti pui spinarea pe trunchi si faci cateva miscari in sus si in jos. Nu-ti dai jos maieul, ca scoarta zgarie; si ce bine e, prin bumbacel. Te intinzi si pe coltul buzei ti se asaza o musca si iar te apuca. Te gadila, nu-i asa? Multa mancarime mai e pe lumea asta, frate! Hai, gata, scularea! Vali? Mirela? Ionica? Haideti, bre, la masina ca s-a inserat!
(04.05.05)

83.

Vine vara! Bine-mi pare! In metrou a inceput sa miroasa a sudoare. Asa cum primavara e precedata de ghiocei, cu floricelele lor gingase, vestitori ai anotimpului renasterii, la fel si vara noua ne este premonita de subtiori. In tramvaie, troleibuze si autobuze, un barbat inevitabil mult mai inalt ca tine, purtand maieu scurt, cu manecile decoltate, se tine strans de bara, bratul sau facand un unghi drept cu trupul si pilozitatea aferenta. Daca parul pubian se numeste floci, astuia oare cum ar trebui sa-i spunem? Ah, vara... vara: cald, fete cu fuste scurte, stranse pe fund, ochelari de soare, camasi largi si tricouri usoare. Incantatoarele fete cu fuste scurte - minunate inventii minijupurile - picioare drepte, funduri bombate, sandale vechi, harsaite care ne arata pedichiura veche, cu smaltul sarit. Plecam la mare, plecam in concediu, autostrada e a noastra, suntem tineri, suntem liberi, ce bine o sa fie, cat de mult o sa bem, cat de tare o sa ne distram! Un rocker pufaie in nisip la Vama Veche, in timp ce din coltul gurii i se scurge o felie de saliva. E cald, sunt bronzat, ma simt mai tanar, mai viu. Ceapa, rosii, branza si salata. Muzica, par despletit si minunatii ochelari Versace. Tricouri Bvlgari, Armani, lanturi, manele, hip hop. In Pantelimon un pensionar a facut infarct de caldura. Era in parc, cu catelul. O batista innodata in colturi. L-au gasit peste 2 saptamani. Din caine ramasese numai zgarda. Batranul zacea cu capul dat pe spate, privind in sus cu ochii alburii in timp ce un avion desena vesel cuvinte de iubire. Nu ratati ultimele reduceri! Fiti liberi, fiti fericiti! Abonati-va la B 24 TV si veti beneficia de ultima oferta gratuita a verii!
(11.05.2005)

84.

Mi-e frica, mi-e tare frica. Uite, cand ma uit la mine, cand ma ating, nici carnea parca nu mai e aceeasi, m-am epilat ca proasta cu aparatul, si, vezi, mi se simt firele de par... iar sub degete, cand strang, se vede celulita. Ah, Doamne! Unde sunt eu aia, de abia ma mai tin minte, dar, Slava Domnului, inca imi mai amintesc, frumoasa mai eram... pana si pielea imi mirosea a soareee, mi-aduc aminte, vara, mergeam pe dig la mare si barbatilor li se infigea un cutit de gheata in inima, crede-ma, eram adolescenta, dar stiam exact ce e in mintea lor. N-o facusem niciodata, dar ei o faceau in fiecare secunda cu mine in gand si ore dupa aceea in amintire. Si nevestele lor, consoartele, concubinele, tiitoarele, toate femeile mai batrane de douazeci de ani, babe hoaste si trecute, la marginea gropii, nu voi ajunge niciodata ca voi, mana care se ridica, si la subtioara , dizgratios, se aduna cutele pielii, par mirosind a batran, o sa fiu vie si tanara toata viata, n-o sa imbatranesc niciodata, o sa fiu nemuritoare, lumea este si va fi a mea, voi avea un iubit, viata va fi magie, vom avea copii si vom trai cele mai minunate istorii si povesti, Alba ca Zapada si cei sapte pitici... si tot ce a ramas la urma urmei e celulita asta nenorocita, ma uit in oglinda, nici fata nu mai e aceeasi, conturul se inmoaie, falcile se lasa, ma aplec incet de spate. Ce solduri aveam, ce coapse! Ah, Doamne! Unde sunt sanii mei de altadata, mi-e frica si nu mai vreau sa mai merg la sala, la dracu! Na, ca mi-a venit si ciclu’!
(18.05.2005)

85.

Am fost la Kotler. Nu poti sa spui marketing fara sa spui Kotler. E ca ala, Gheba, mai tineti minte culegerile de probleme de mate? Diferenta este ca dl. Kotler, pentru mine cel putin, e un model inspirational, si nu declansator de transpiratii si vacante ratate. M-am dus la Kotler ca sa-i fac o reverenta. Cu catava vreme inainte am fost in juriul festivalului de film B-EST, alaturi de Bruce Beresford, cel care a facut Driving Miss Daisy. Am fost extrem de excitat sa stau langa australianul ala cat malu’ si sa rostesc cuvinte intelepte catre public. Expozitiile de arta britanica in Bucuresti: Damien Hirst... omul asta ma ucide. Si tot ceea ce se intampla in gasca lui ma uluieste. Si, evident ca am fost si in Bucuresti, si i-am facut si lui o reverenta. Ar fi fost indolent si nesimtit din partea mea sa-l las sa treaca pe langa mine fara ca macar sa il salut. Vineri - cetateanul Cox, altul ale carui ritmuri le iubesc. L-am comparat cu sunetele lui Claude Challe si am cantat alternativ in minte track-uri diferite, bucurandu-ma de amandoi in egala masura. Iar sambata, am fost la Clinton. Seducatorul, fascinantul, despre care oameni ca Chomsky sau Hitchens (atentie, doi indivizi de ambele parti ale baricadei) spun ca este indiscutabil unul dintre cei mai inteligenti oameni ai timpurilor noastre si, probabil, cel mai bun speaker. Toate astea sau intamplat aici, in Bucuresti, iar acuma imi iau bilete la Faithless, ma pregatesc de Phil Collins, de expozitia de arta chiliana. Am uitat de Lhasa si de Kaminer, alaturi de care voi recita poezii pe scena. Va dati seama cat de bine este? Iar pentru voi: va dati seama ca aveti ocazia sa-l cititi pe Andrei Gheorghe? Va salut, contemporanilor! La revedere, ne revedem in manualul de istorie.
(25.05.2005)

86.

Mie mi-a parut rau sa-l vad pe Patriciu plangand. Mi s-a strans inima avand un sentiment de profunda compasiune si as fi vrut sa fiu langa el, sa-l bat pe umar si sa-i spun: ”da, stiu cum e... crede-ma, stiu exact prin ce treci si prin ce ai trecut. Stiu nemernicia si nesimtirea procurorilor din Romania. Stiu coridoarele lor mirosind a cadavru si cutele sacourilor duhnind a jeg si intoleranta. Stiu puterea lor prea mare si prea obraznica, le stiu trupurile ordinare, le stiu mintile mici, ochii sireti si privirile viclene. Le stiu spagile, mitele, le stiu amantele si mesele, ah, nenumaratele mese mancate gratis prin carciumi prea indatoritoare, servite de borfasi mult prea plecati. Le stiu servietele voluminoase in care intra bani, bautura, bataie de joc si blesteme. Le stiu povestile, le stiu rationamentele, le stiu prezumtiile de vinovatie, le stiu arestarile inutile, retinerile abuzive si dosarele prost intocmite, pregatite din timp pentru ca ele sa cada in fata instantei. Le stiu comenzile, fisetele, dulapurile si prieteniile. Relatiile cu politisti, judecatori, oameni de afaceri si politicieni. Le stiu crunta nebunie pe care le-o provoaca puterea dezlantuita a legii fara stapan. Le stiu violurile, infractiunile, interpretarile abuzive, le stiu tonul, le stiu dictarea, le stiu modificarea actelor procedurale, distrugerea dovezilor, falsurile, modificarile in inscrisuri, sucelile propriei declaratii, pe care in final n-o mai recunosti, desi parca tu ai fost cel care a dictat-o. Le stiu somnul profund, negru, intunecat, satisfacut, somnul omului fara grija si angoasa. Somnul omului drept si de neatins”.
Ceea ce spun eu aici este o generalizare pe care eu, din postura mea, mi-o pot permuite si tuturor procurorilor care-si fac meseria le spun ca atat timp cat colegi de-ai lor vor comite gesturi nascatoare de asemenea generalizari, cu atat mai ridicola va fi conditia lor, a celor corecti, dar care inca tac, de frica sau de lene. Si tocmai de aceea articolul meu este destinat voua, celor nepatati. Sa va fie rusine ca taceti din gura!
(01.06.2005)

88.
Se apleaca peste portiera masinii de politie, are pantaloni scurti, cred ca vreo 30 de ani si-si tine mandra fundul de parca ar vrea sa-ti spuna: uita-te la el! Arata bine, desi nu-i pustoaica. De fapt, arata exact ca o femela careia ii place sexul si se bucura de asta. Fesele ii ies putin de sub pantaloni si lucesc in lumina felinarului din apropiere. Masina buna, un Saab, nici BMW nici Mertz: genul ala de masina cool, nu bijuterie de curvette. O masina pe care, in general, ti-o cumperi din banii tai si de asemenea o masina care nu este in nici un caz din categoria cheap. Cei 2 politisti sunt putin intimidati si stanjeniti de ea, asa cum sunt intimidati si stanjeniti in general barbatii cand o femela se apleaca inspre ei si-i priveste drept in ochi: isi focalizeaza privirea asupra gurii si se prefac ca asculta exact ceea ce vorbeste. Mai baieti, avem o problema: io nam la mine decat o bancnota de 200 de euro. Si... sa va fie clar: mai mult de 100 nu va dau! Ce faci ma? Te duci sa scoti de pe card? Esti nebun? Aici, la lumina? Negocierile continua, femeia lasa banii, pleaca, se-ntoarce, ia bancnota, da alte bancnote, totul prietenos-conspirativ. In final, politistii ii dau si numarul de telefon ca, in caz ca mai are probleme vreodata, sa-i sune, ca oameni suntem doamna si noi. Saab-ul pleaca, politistii se uita cu jind dupa cei doi. Dupa Saab si dupa femela. Mai pierd cateva minute, dupa care parasesc si ei locul. Exact in acel loc in care a avut loc negocierea de aseara, acuma 15 ani, o gasca de mineri tragea o tipa blonda de par, in timp ce un civil se freca obscen de posteriorul femeii. Iar eu mi-am adus aminte de zambetul ei descreierat.
(15.06.2005)

89.
O multime de oameni cu fata indreptata spre scena. Ochii lor sunt absenti, sufletele lor au parasit nivelul, zona. Toti au in mana cate o cutiuta, neagra, argintie, colorata, inflorata, dar toate cutiutele au un ecran mic care luceste albastriu. Ca si cum niste ectoplasme plutesc in fata lor si le converseaza privirile. Sunt telefoane mobile. La orice concert de duci, la orice spectacol, tot mai multe telefoane mobile se indreapta inspre performeri. Oamenii privesc cu atentie la imaginea de pe telefon si nu la cea de pe scena: fotografiaza, inregistreaza, controleaza ce au imobilizat, sterg, arhiveaza si reiau procesul de la inceput. Parand suspect de absenti. Dupa aceea se intalnesc cu alti prieteni si le arata fotografiile facute: uite, asta e Faithless. Uite, asta e Megadeth. Fotografiile sunt inevitabil pixelate, adica o ingramadeala de puncte diferit colorate care nici cu indulgenta nu pot fi numite poze. Pe ecranele mici nu se vede mai nimic. Iar sunetul e oribil. De ce dracu’ mai pozeaza? Ce captureaza publicul in mocrocipurile aparatului? Si deodata ma loveste: astia pozeaza emotia! Fotografiaza esenta: uitandu-se la acea ingramadeala de culori, la imaginile acelea minuscule, ei retraiesc senimentul din clipa in care el se desfasura. Asa ca deschid si eu telefonul, imi sun o prietena la Londra si, incercand sa acopar zgomotul, urlu: fata, asculta, God is a DJ! Ridic aparatul in aer, iar londoneza mea din Londra - fana Faithless prietena Gheorghe - isi lipeste urechea de aparat, zambeste, inchide ochii si murmura: ce misto.
(22.06.2005)

90.
Influenta lui Andrei Gheorghe asupra literaturii romane in special si a culturii romane in general este uriasa! Desi redusa ca volum si nedestinata direct literaturii, fiind mai degraba un produs pseudo-jurnalistic (cel putin in fazele sale initiale), opera a depasit proiectul de inceput, oricare ar fi fost acesta. Stilul - caci, precum se stie, stilul este omul - se face simtit din primele scrieri: autentic, personal si modern, creatorul utilizeaza cu curaj limba, inovand si fortand barierele lingvistice cu detasarea celui sortit unui destin superior. Aparitia textelor sale in revista B 24 FUN a coagulat in jurul sau un grup de tineri intelectuali care, astfel, in istoria literaturii, au devenit cunoscuti sub numele de “Grupul lui Andrei”. Impresionati, probabil, de calitatea actului gazduit pe pagini paralele, colegii acestuia (si se cuvine a spune ca nu toti erau colegi, si ca multe istorii nespuse inca vor face cu siguranta obiectul cercetarilor), probabil inconstient, au adoptat modelul. Osmotic, s-au lasat influentati si scriitura lor a devenit mai buna, ca de altfel si pretentiile cititorilor, care au inceput sa identifice B 24 FUN cu un produs mai degraba literar decat jurnalistic. Avem de-a face, practic, cu primul moment de universalizare a literaturii romane. Stereotipurile discursului local sunt depasite, mesajul si tematica se incadreaza in exigentele cititorului global. Adevarate bijuterii in miniatura, cronichetele lui Andrei Gheorghe stau dovada faptului ca romanii, ca autorul roman mai ales, pot scrie si altfel decat Slavici, si, uneori, e pe aceeeasi treapta cu mari autori ai lumii. Am mai putea sa aducem aminte, in aceste randuri, de desenele maestrului, de calitatea demonica a dansului sau si, in general, de nenumaratele manifestari artistice, intotdeauna stralucitoare, in care talentul sau a fost chiar si momentan implicat. Dar acestea sunt o alta poveste.
(29.06.2005)

91.
Miliardarul roman este bogat. De asemenea, el este generos. Mi-a pus in fata o sticla de coniac care costa cam cat o plasma, si m-a lasat sa ma adap din ea cale deja de un sistem surround. Ma desfat cu intreaga splendoare a generozitatii sale. O, tu, mecena supranumerar, vorbeste, vorbeste, cat timp eu iti voi bea coniacul! Dupa aceea, probabil, voi pleca acasa si voi povesti despre intalnirea mea cu tine. Ce Iuda sunt! Miliardarul roman este nervos. A descoperit ca din pachetul de bani (10.000 de dolari) de langa noptiera lipsesc cateva bancnote. Numai atingand teancul a si stiut ca o mana criminala i-a tras 200 din pachet. Miliardarul roman face ancheta in house: cine oare sa fie hotii? Menajerele? Badigarzii? Bucatarii? Personalul administrativ? Gradinarii? Aia care au grija de animale? Da’ m-am saturat domne, astia toti ma fura! Miliardarul roman se calmeaza: ironic, sintetizeaza situatia intr-un singur cuvant: c***t! Se uita apoi spre sotia miliardarului roman si, intr-un gest de afectiune, ii intinde acesteia banii, spunandu-i: ia-i tu, draga, si cumparati ceva frumos. Aceasta ia purcoiul de hartii intre doua unghii impecabil lacuite si-i da drumul, lasandu-l sa cada cu zgomot pe masa de sticla de Murano, exact intre cele 2 scrumiere Versace, cat p’aci sa rastoarne fructiera Bvlgari, plina de struguri zemosi, moi si foarte noi. Sotia miliardarului roman, indignata, sintetizeaza situatia in 8 cuvinte: da’ ce draga, imi dai din asta inceput?
(04.07.2005)

92.
Sma are 4 ani. Are un ten perfect, o piele minunata, translucida, doi ochisori intelepti si hatri, un par punkisto-rebel, scurt si castaniu si o voce ca un clopotel. Eu am 43 de ani si o voce ca un clopot. Ma uit la un film, unul dintre nenumaratele filme americanesti in care echipa de baseball-baschet-fotbal sau inotatorul, alergatoarea, pilotul de curse izbandesc dupa ce sunt cat p-aci sa piarda. Formula tipica, dar care la mine se pare ca functioneaza de fiecare data. In cazul de fata e vorba de hockey. Ce faci? - Clopotel. Ma uit la film - Clopot. De ce? Pentru ca ma intereseaza. De ce? Pentru ca filmele cu sport, oricat de proaste ar fi ele, reusesc intotdeauna sa ma seduca. De ce? Pentru ca e vorba de conflict si de oameni care refuza sa se dea batuti. O reteta, recunosc, dar o reteta care in cazul meu functioneaza intotdeauna. De ce? Pentru ca sunt un om competitiv si ma regasesc in povestile competitive ale altor persoane. De ce? Pentru ca astia sufera, isi rup oasele, se lupta si totul pentru un scop aparent ridicol in esenta, magic, din punctul meu de vedere. Uita-te si tu la ei: patineaza, se lovesc, cad si se ridica. De ce? Pentru ca isi infrang durerea. De ce? Pentru ca tot ceea ce fac e pasiune. Aha, am inteles. Clopotel-clopot. Sma iese din incapere pasind arogant, cu siguranta celui care a priceput ceva profund.
(13.07.2005)

93.
18 iulie 2005
Loto Kenvelo Adidas Nike, o camera noua digitala. Un ceas, sefu? Daca ai nevoie de ceva, iti fac rost imediat. La parcare, la semafoare, tiganusi smecheri iti vand vrute si nevrute. Ceva mai incolo, trei: unul mai mare si doi mai mici; 11, 9 si 7. Tin in maini niste cutii deosebite de ale celorlalti. Unele sunt mici, maro, cu gauri, iar altele mai mari cu poze fistichii, explozii grafice si litere 3D. Cutiile mai mari contin procesoare: noi, puternice, de ultima generatie, capabile sa randeze intr-o fractiune de secunda cat primul meu 486 intr-un an. Dar ce-aveti, ma, in celelalte cutii? Uite, in asta mica, ce ai? Ochi mari, caprui, privind inspre mine de jos in sus si o gura nitel cam stirba. Imi zambeste. Scorpioni, sefu’! Scorpioni africani. Sunt adusi din Sicilia, originali, pe onoarea mea. Face toti banii, crede-ma! Dar la ce dracu’ mi-ar trebui mie scorpioni? Pai, daca vrei sa omori pe cineva. Sunt mici, negri si rai. Uite la asta cat e! Deschide cutia. Inauntru, intr-adevar, o insecta foarte urita, mica, neagra si rea. Care, la o privire mai atenta, se pare ca este chiar un scoprion. Ai boala pe unu’? I-l bagi in pantof. Sau i-l pui seara in cearceaf. Inainte, nu-i dai de mancare si faci asa cu cutia, sa se inerveze. Cutia este agitata in aer. Si stii ce e mai tare? Ca in Romania d-astia nu sunt. Crapa sigur. Ca ai nostri n-au nici antidot si pana sa se prinda ala ce l-a muscat, a si dat coltu’.

94.
25 iulie 2005
Irish Pub: placinta cu carne de pui si ciuperci. Sos Worchester si Tabasco. Waterloo: Fondue, Bourgouignone sau Savoyarde. Smarts: ciorba de fasole cu 5 feluri de afumaturi. Templul Soarelui: vinete prajite. Mandarin Jolie Ville: noodles, neaparat cu sos foarte iute. Sushi: Benihana si Asami. Capriciosa: Salsiccia. Deutsche Knappe: ciolan de porc. Cocosatu’: mici mici mici. Cata: fasole batuta. Nan Jing: pachetele, chiftelute, porc cu alune. Ce gust avea mancarea chinezeasca pe vremea lu’ Ceausescu! Up town: Quattro formaggi. Basilicum: supa de rosii. Esperanto: andive ametite si supa de cocos. KFC: aripioare si porumb. Brewster’s: aripioare cu cartofi. McDonald’s: Mcfresh extra onion. Shaorma: noaptea pe la 3 in Dristor (s-a inchis, am inteles). Aquarium: orice fel de vita. Valencia: patatas bravas si jamon serrano. Piccolo Mondo: kefta, taboule, humus snouk bar. Libanezul de la Marriott si Coin Vert, la fel. Golden Falcon: aiyram. Patriccia: antipaste. Mesogios: bouillabasse. Mediterraneo: limoncello. Queen’s: Bloody Mary. Opium: camera cu saltele. Office: Pepe Berciu. Lemon Tree: intins pe canapelele de afara. Twice: separeu ferit de ochii prostilor. Cuba del Sol: o Corona cu gagica in masina de decor. Toate aceste locuri pomenite mai sus sunt asociate cu diferite produse. Traversez orasul pentru a-mi cumpara iaurt cu menta de la Abu-Abu, o carciuma de tiristi, pe undeva pe langa pasajul Muncii. Fiecare din locurile mai sus mentionate are un motiv care ma atrage si despre care tocmai ati citit. Folositi lista cu incredere, am testat-o personal. Iar la Bamboo sa nu va duceti, caci atmosfera e incendiara.

95.
Rhodos. Orasul vechi. Stradute incinse de soare. Si mii de magazine cu marfa identica. Trec slapii plictisiti de caldura. Intri si dai de aer conditionat. Talpile picioarelor se lipesc de gresia rece. Sfrrrr. Where are you from? Tipica intrebare din orasele turistice. I’m from Romania. And in your country, when you enter shop, you take shoes off? I… actually yes. It’s a sign of respect. Is there any problem? Yess, I don’t like wash floor after Romanian people. Where are you from? From Slovenia, but I was born in Moscow. Schimb in rusa si pe cel mai scrirbos ton posibil: ca roman, te anunt ca sunt obisnuit ca prostii din Slovenia sa spele pe jos in urma mea, iar ca rus sunt obisnuit sa calc Slovenia in picioare. Ma duc la seful magazinului si-i explic intr-o engleza stricata cate milioane de euro am vrut sa cheltui la el in magazin si, datorita comportarii vanzatoarei, nu o voi mai face. Inapoi la hotel, sfat de taina: razbunare! Cu Vio si Petruta. A doua zi, Petruta isi ia geanta Vuitton, pantofii Gucci si un teanc mare cu tot cash-ul nostru la un loc. Intra in magazin, scoate tescalaul si-si declara dorinta de a cumpara trei sferturi din marfa. Toata lumea e-n extaz. Petruta intreaba: where are you from? From Slovenia. Sorry, we, Romanians, don’t buy from Slovenians. Si pleaca tantind usa. Faza 3: Vio intra in magazin, a preluat tescalaul de la Petruta, il scoate, il pune pe masa si declara ca vrea sa cumpere tot. Patronul plange, vanzatoarea plange: il iubesc pe Vio. Vio intreaba: where are you from? Vanzatoarea se inroseste si balmajeste: I am... aaa... from Russia. Vio, imperial: you know something? I think you lie! You look like a Slovenian. Isi ia banii si paraseste magazinul.
03.08.05

96.
Daca te sun, ai face bine sa raspunzi. Daca nu raspunzi, poti sa lasi telefonul sa sune, poti sa-l pui pe silent sau poti sa-mi dai reject. Daca imi dai reject, eu o sa inteleg ca ai vazut ca te caut, dar ca acuma nu poti sa vorbesti, fiind intr-o discutie importanta, si ma vei suna inapoi imediat ce vei avea timp. Daca nu-mi dai reject, eu oricum o sa stiu ca, la un moment dat, vei vedea missed call-ul si-mi vei da un call back. Missed call-ul duce la call back. Ia uite, frate, ce poetic sunt. Poetic si barbaric. Daca nu-mi dai call back, inseamna ca esti un porc, un nesimtit si un prost crescut. Daca nu esti prieten cu mine, ai face bine sa eviti sa ma suni in afara orelor de program sau in weekend. De fapt, cel mai sigur mod de a te lipsi pentru totdeauna de vreo bunavointra din partea mea este sa ma suni: nu-mi place sa ma suni. Nu vreau sa te cunsoc. Telefonul are regulile sale: respecta-le! Daca nu le stii, invata-le! Citeste articolul si baga la cap. Sa nu te mai vad ca raspunzi la film. Si cand te mai si aud zicand in soapta, crezand ca esti foarte politicos: “nu pot sa vorbesc acuma, sunt la un film” imi vine sa-ti crap capul. Nu mai vorbi tare, nu mai urla in carciumi, cu telefonul infipt in cap. Nu ma intereseaza viata ta personala. Pune telefonul pe silent si nu mai raspunde ca n-o sa mori. Nu mai da bipuri: imi vine sa te spintec. Nu mai lasa mesaje. Si apropo, dezactiveaza-ti mesageria vocala. Cand dai un sms, semneaza-l, ca n-am numarul tau in agenda, si as vrea si io sa stiu cine-i prostu’ care mi-a spus la multi ani. Nu mai face poze. E oribil. Numai taranii clipaie toata ziua cu mobilul. Nu-ti mai pune sonerii haioase. Si, te implor, nu mai pune doua telefoane pe masa in fata ta, ca te sparg, fraere!
(10 august 2005)

97.
Esti familiarizat cu cazul Hadareni? Da, stiu despre ce e vorba. I-am vazut ieri pe taranii aia la televizor: au de platit vreo 2 miliarde de lei, in solidar. Ceea ce inseamna ca o sa li se scoata la vanzare gospodariile si astia o sa ramana pe drumuri. Si? Ce-o sa-mi spui, ca te-au impresionat, ca ti sa facut mila de ei? Da. Si stii ceva? Ma doare in c** de ce parere ai tu. Eu stiu ca m-am simtit brusc foarte trist si m-am gandit sa incep o actiune, sa le adun banii de care au nevoie. Da’ de ce nu faci asta pentru inundati? Corect, da’ de ce nu faci tu asta, cel care ma intrebi pe mine? Fiecare ne alegem cauzele, in functie de moment, de intensitate, iar eu nu mi le cenzurez pe ale mele gandindu-ma ca poate altii ar merita mai mult. Ma bucur ca macar eu nu-i pun frane pornirii initiale. Si, poate, daca altii s-ar intreba la fel de putin, ar face mai multe lucruri. Da’ nu te-ai gandit ca vei/veti fi acuzat/i de rasism? Ba da. Si de aceea: 1. Nu angajez nici o intreprindere, nici un trust, o fac in nume propriu. 2. Toti cei care doneaza accepta de la inceput o conditie: ca gestul lor sa fie anonim. Si 3: nu accept donatii de la oricine. Nu vreau ca pe urma sa apara cine stie ce smecher la OTV si sa-si explice generozitatea. Si atunci cum ai de gand s-o faci? Pai, in primul rand, o sa scriu in B 24 FUN. O sa apar la Realitatea si la Total si o sa imi explic ideea. Apoi o sa-mi sun prietenii si cunoscutii, incercand sa adun banii. Ai inceput deja? Da. Si, suprinzator, am gasit deja 3 oameni si am strans vreo 300 de milioane.
Asta e inceputul. Continuarea? Astept telefoanele. Scuza-ma, te las, a inceput sa sune.
(17.08.2005)

98.
Tu nu stii sa comunici. Sau, mai rau: privire melancolic jignita din categoria “albul din urechea neagra” (asta e un film cu un catel care se pierde si-si cauta stapanii, iar tu, spectatorul, plangi in pumni timp de 2 ore cat dureaza pelicula). De fapt, toata chestia asta cu comunicarea e scornita de femei ca sa ne streseze pe noi, barbatii. In primul rand, ganditi-va la cuvant: co-mu-ni-ca-re. O comunicare, doua comunicari. Vedeti ca e un cuvant feminin? In plus, e un repros, caruia n-ai cum sa-i raspunzi. Pentru ca, daca te gandesti bine, nici nu prea intelegi ce vrea: ce e aia comunicare? Daca ti-am zis de 100 de ori ca ma deranjeaza/enerveaza/isterizeaza sa nu-mi pui cd-urile la loc, sa vorbesti toata ziua la telefon sau sa ma cari dupa tine in magazine de carpe si toale fandosite, cum se face ca te miri in clipa in care explodez? Explodez din senin? Pai nu ti-am spus de 1000 de ori ca nu vreau sa intru la Max Mara? Aaa, deci cu mine nu se poate discuta. Pai ce sa discutam? Eu imi pierd mintile! Da, in loc sa urli, ai fi putut sa spui cu frumosu’. Da’ ti-am spus! Ce mai vrei, sa-mi tatuez pe burta ca nu beau, n-am baut si n-o sa beau niciodata capuccino? Acum ai aflat? Stii de ce nu te omor? Ca ma inchid astia la puscarie. Dar daca nu m-ar inchide si daca nu ne-ar fi noua tuturor frica de parnaie si daca societatea ar fi mai democratica, mai inteleapta si mai permisiva, sa vezi tu ce-ar mai zbura topoarele pe strada. Si, nu in ultimul rand: daca te mai prind o data ca te doare capul, sa vezi tu ce comunicare iti dau!
(24 august 2005)

99.
Deci parerea mea personala este ca in primul rand sincer vorbind sunt anumite aspecte care ar trebui discutate. La mine ce e in gusa e si-n capusa. Adica imi place tare mult sa vizionez un film frumos cu o domnisoara dupa care sa mergem impreuna amandoi si sa consumam undeva intr-un loc linistit finut restaurant club ceva cool o baterie de vin doua o salata si sa vorbim de cartile care ne place sa le lecturam. De exemplu nu ma uit la televizor si nici nu am televizor. Si nici nu am radio. Si nici presa nu citesc. Ca mass media toata minte. Si ne manipuleaza. Iar emisiunile sunt subculturale si rolul educativ este absent cu desavarsire. Dupa aceea dupa ce am vorbit imi place sa o invit la o plimbare cu autoturismul personal si sa ascultam in masina slagare care imi plac desi muzica buna si foarte buna nu se mai face parerea mea ca asa sunt eu verde in fata nu ma ascund eu sunt sincer. Nu fac compromisuri e plina tara de jigodii toti au facut compromisuri la viata lor si toti care au functii bani sau sunt vedete fie s-au culcat cu cineva fie s-a culcat cineva cu ei. Si nu in ultimul rand oamenilor nu le mai pasa de oameni. Uite cu inundatiile de exemplu am auzit ca la Vanju Vaii dupa ce s-au retras apele au aparut foarte multe lesbience probabil din cauza umezelii. Si uite asa nimeni nu face nimeni iar autoritatilor nici nu le pasa. Nu se merita. Mai bine plec din tara. Pa te pup mai vorbim.
(31 august 2005)

(31 august 2005)

100.
“Pizdocratie. Asta e: traim intro pizdocratie!” Totul este atat de interesant incat imi atrage atentia si imi fura privirea in timp ce, mental, il deconstruiesc pe enuntator: 29 ani, genul directoras de vanzari care poarta o camasa cool, asa cum a vazut el la tipii din advertising. Corect. Asta si este: un fraier plictisitor, impanat de cuvinte. Un baiat cu agroindustriala si politehnica, care va suci mintile unei fetiscane care va crede despre el ca e fermecator si haios, care ii va face un copil si care, fara sa stie, isi va rata viata intr--o relatie stupida. In pofida sonoritatii cuvantului, individul nu trezeste nimic, ma face sa casc. Oricum, probabil ca a auzit termenul de la altcineva. Dar cine e El, ala de ma plictiseste? Cel care sta langa tine in bar, cel pe care il vezi la TV, cel cu care te intalnesti pe strada: barbatul romanesc. Si iata ca a venit momentul sa daramam un mit: romanii nu prea au barbati misto. Sunt mici, uriti, au glezne groase, miros si au oasele facute din brinza. Sunt foarte satisfacuti de ei, dar sunt prosti gramada. Unul, unul dintre ei n-a fost vreodata in stare sa rupa lantul si sa faca ceva remarcabil. Genetic, femeile romanesti sunt net superioare barbatilor. Uitati-va cate femei cu care mash se afla in jurul vostru si faceti exercitiul invers. Spuneti-mi si mie 10 barbati cu care vatzi. Comparati victoriile sportive ale femeilor, cantitativ si calitativ, cu cele ale masculilor: tristete mare. Daca as fi femeie, as da barbatii afara din tara si as importa si eu ceva sâni, macar.
(7 septembrie 2005)

_________________
One man come in the name of love


21 Jul 2006, 13:14
Profile YIM
Kwisatz Haderach
User avatar

Joined: 10 Jun 2004, 08:37
Posts: 616
Location: Coasta de text
Post 
101.
I-IV: Mirela aka Pitagora. Statea in fata mea, avea ochelari de vedere si par blond saten intotdeauna nitel nespalat. De fapt, nu cred ca era nespalat. Era genul asta de par care se ingrasa repede si arata de parca ar fi fost spalat cu o zi prea-mai-demult. Cotul latit peste caiet: eterna teza la matematica, extemporal, sondaj, spune-i cum vrei. Gramatica, biologie, orice, nu conta. Si cand caietul era inchis, cotul nu parasea zona strategica.
IV-VIII: Dana Barbat aka Dana. Premianta, olimpica, mandria clasei si a scolii. Statea in prima banca din stanga, de la geam. Degetele intinse inspre ochii profesoarei, raspunzand fara ezitari la orice intrebare, oricat de complicata ar fi fost. 10 pe linie. Criza de plans la primirea unui 9 la sport; profesorii se aduna si negociaza schimbarea notei in 10, ca sa nu-i strice fetei media.
IX-XII: Mihai aka Spirache. Toba de fizica si matematica. Olimpiade, dupa olimpiade, dupa olimpiade si profesori, dupa profesori, dupa profesori... zambind, zambind, zambind...
An I-IV de facultate. Gemenele aka Gemenele. Doua surori clonate, una dintre ele - niciodata nu le distingeam - (de aicea si porecla general generos valabila: Gemenele) ii recita cuvant cu cuvant profesorului, la teoria literaturii, prefata de la Euripidele lui Bacante. Fara sa clipeasca, acesta ii da 10.
A inceput noul an scolar si-mi aduc aminte de toti premiantii mei: demonii copilariei mele, exemplele mele pozitive, incomparabilele comparatii...
Unde v-ati dus, o, voi toti premiantii mei de altadata? Oriunde ati fi, eu nu pot sa va salut, fiindca am terminat, constant, ultimul.
(14 septembrie 2005)

102.

Sunt un om de succes. Am multi prieteni, multe telefoane, mult de lucru. Sunt foarte ocupat. De dimineata pana seara. Stau la birou, sunt in meeting-uri, am treaba non stop. Ajung acasa rupt, ma culc, ma trezesc si maine si o iau de la capat. Decizii importante, hotarari majore. Iar imi suna telefonul, iar ma cauta un prieten. Ma enervez nitel. De ce ma tine de vorba? Las ca-l sun eu: « te caut eu, ne vedem mai incolo ». Sunt prea ocupat, trebuie sa ma intelegeti si voi pe mine, nu mai imi vad capul de cate lucruri am de facut si de rezolvat. Si cam toate urgente. Iar imi suna telefonul. Imi suna telefonul peste tot: nu mai am timp decat de business. Vai, cat m-am saturat! Si, incet-incet, prietenii ma suna mai rar si mai putin. Poate datorita faptului ca si eu le-am raspuns tot mai rar si mai putin. Poate datorita faptului ca sunt prea ocupat. Dar, la urma urmei, de aia imi sunt prieteni: sa ma inteleaga, sa fie alaturi de mine. Doar ei stiu cat de important, pe muchie de cutit si la limita e ceea ce fac, cum zilele se accelereaza si se transforma in ore si secunde. Si vremea nu-mi ajunge ca sa mai am timp si de altceva. Nu imi mai suna telefonul, iar eu muncesc muncesc, muncesc... pentru bani, pentru glorie, pentru statut social. Si ma enerveaza toti astia care nu fac nimic si au tot timpul din lume de pierdut. Sunt un om corect, exact, nu intarzii niciodata la intalniri, ma tin de dead-line-uri, respect partenerii de afaceri: sunt un om de succes! Sunt singur.
(21 septembrie 2005)

103.
1 iunie 2003

Un gentleman desavirsit. Kilt scotian, tinuta impecabila, cultura vasta, simt scaparator al umorului si un mare bautor. M-am intilnit cu Jonathan la lansarea oficiala a bauturii Drambuie in Romania. Ambasador al marcii era titulatura si gaunos entertainer era banuiala mea. Sint satul de serile in care, in fata unei multimi de fomisti, vine cite un cineva care cu glume schioape si poante stirbe, incearca sa destinda atmosfera si sa te convinga, de eficienta detergentului, de finetea tesaturii sau de avantajele noului autoturism. Vinzatori plicticosi dansind pe argumente rasuflate in fata unor cumparatori care s-au adunat acolo de’amboulea. Se pierde timp si se transpira, se bifeaza o noua participare si se pleaca nauc catre o alta prezentare-lansare lipsita de farmec si de rost. Jonathan insa a fost spumos, stralucitor si cu o patima si pofta rar intilnita m-a facut sa-l ascult cu zimbetul pe buze si buzele’n pahar. I-am baut bautura, am invatat sa sorb Drambuie in shoturi si m-am infiorat impreuna cu el la soarta trista a printului Charles. Am facut schimb de carti de vizita, i-am raspuns la mailuri si il astept sa mai vina inca o data in Romania. Tot entuziasmul si intoxicarea mea, lui i le-am daruit! Pentru ca ii placea si-i place la nebunie ceea ce face, pentru ca il cred si pentru ca se vede ca tine la ceea ce spune. Ca nu minte, ca ii pasa si ca asa simte. Pentru ca nu ii este rusine-jena sa sustina ceea ce ii face inima sa bata. Pentru ca atunci cind spune Scotia fata i se lumineaza. Adica pentru ca face mai tot ceea ce, daca un roman face in prezenta mea, il suspectez de ipocrizie si fanfaronada. Adica exact tot ceea ce Leonard Doroftei a facut la sfirsitul meciului cu Spadafora in dimineata duminicii care tocmai a trecut. “Sint mindru ca sint roman si ca am venit aici si ca am aratat ca romanii sint niste luptatori. Ceea ce am facut , am facut pentru tara mea!” Nu m-am hlizit si nici nu am injurat televizorul de Paunescu. Am zimbit si alaturi de prietenii mei, am baut dintr-o rasuflare, asa cum Jonathan ma invatase, un shot de Drambuie. Ca doar era dimineata, eram in Bucuresti intr-un bar scotian, ne uitam la televizorul japonez si priveam transmisia unui meci din America, in care un roman se batea cu un irlandez. Si uite asa, pe cai misterioase, obscure si ocolite, am descoperit pe drumuri cosmopolite ca si eu sint patriot. Hai noroc si sa ne traiesti Dorine!
Iti multumesc.

104.
9 iunie 2003

Am fost in Sibiu, la festival. Dimineata, in holul hotelelului, cu picioarele atirnate lenes pe o masa, priveam trecatorii. Senzatie de duminica. E vineri si nimeni nu se grabeste, nimeni nu fuge, nimeni nu striga, nu injura. Oamenii sint lenti si suspect de amabili. Zimbesc. Ma gindesc ca sint lenesi, puturosi chiar. Receptionerul se misca la ralanti, la fel si chelnerul si totusi nu reusesc sa ma enerveze. Probabail datorita atitudinii. Nu ma simt un coate goale vinovat de prezenta mea. Nu sint tolerat, sint chiar binevenit.
Seara piesa. In Bucuresti, spaima cea mai mare e sala. O sa o fur in seara asta? Ceva de mama, asa, de control? Intri si in primele secunde de acomodare simti publicul si te montezi. Le ghicesti nemultumirea apriorica. Le percepi miriiala de haita venita la sacrificiu. La Sibiu, in Cotton Club, sala ma asteapta frematind de drag. Au venit la o piesa, au venit sa le placa, au venit sa se bucure. Ceea ce si fac pe intreg parcursul spectacolului. Ma relaxez si alunec ca pe gheata. Fac piruete, salturi si artificii tehnice de care nu ma stiam in stare. Aplauze.
Ies pe strada, in oras. Douasprezece noaptea, plin de lume, concert Zdob si Zdup. Intru in multime si imediat ma incordez. Astept un pumn in gura, un sut, o flegma. Astept si sint pregatit sa retaliez imediat. Sint ca un arc si le simt privirile cu dinti si bale. O mina ma bate pe umar. Ma intorc. Mi se cere un foc. “Andrei Gheorghe? Misto. Iti place Zdob si Zdup? Marfa frate!” Pleaca cu tigara aprinsa si cu berea balabanindu-i-se in pahar.

Ma intorc in Bucuresti, accelerez pe calea Victoriei, ii tai fata unui smecher, ma claxoneaza, il injur, ma injura, ma urmareste cu masina, opresc, opreste si el, iesim…
La muie ma tarane!
Am ajuns acasa.


105.
15 iunie 2003

La Provence. Circiuma tinuta de Dinu Pescariu si de nevasat-sa, Ileana. Loc curat, mincare buna, fite cit cuprinde. Poti sa comanzi puliu de muliu cu sos de liliu de zizu. Conversatia in general e destul de expatriata, adica condimentata de consumer insight, financial margin si targeted market. Intru si ma cufund in zgomot. E o zi de nastere; cu lume foarte puliu de muliu; parfum, havane si scotch de doisprezece ani. Fete de politicieni, oameni de afaceri si atirnatori de prin media si entertainment. Lume buna. Pe Chisu nu il vad. Afara, la intrare, Porsche, AMG, Brabus si un Jaguar. Bemeveurile sint toate saptesute patru zeci si cinci I. Nici mai mult nici mai putin. Rinjesc, ma asez intr-un colt si ma holbez cu baietii la Ileana. Mama ce buna e , ma! In rest fete triste, transpirate, de oameni stinjeniti ca sint vazuti la o petrecere cu sotiile.
La Provence. Afara, la lac, pe terasa. E o alta zi de nastere cu lume de esalonul doi. Afara, Wolksvagene Passat si un BMW seria trei. Camasi descheiate, muzica tare, mese ocupate si un gratar sfiriind vesel. Barbatii rinjesc la Ileana. Femeile rid de barbati si eu beau toata seara suc de portocale si nu ma plictisesc. Sintem cu sotiile si daca mai pun astia Bonnie M inca o data, eu ma apuc sa dansez. Pe la doua, ma ridic si plec. In drum, pe linga casa mea trec pe linga o terasa. Muzica bubuie, Daciile se ambaleaza in draci si in general e un vacarm. Sus, de la un geam, cineva arunca cu o punga cu apa. Risete zgomotoase. Mesenii ies afara in strada si incep sa danseze in jurul unei navete de bere.
Urc scarile, intru in casa, imi intind picioarele pe masa si ma uit la ziare.
In Evenimentul Zilei un titlu: Iordanescu, nu maninca si plinge. Rid si ma
Duc la frigider, sa maninc ceva. Un sandvis cu maioneza si masline si limba rece. Hai Romania! O data si o data, tot ne-om califica!


106.
22 iunie

Viata de noapte. Adica ce fac eu interesant noaptea? Mai nimic. Acum de exemplu e ora douasprezece si ma aflu in parcul Ioanid. E liniste si oamenii isi plimba ciinii.

In parcul asta alearga Stolojan, prin el mai trece Draga Olteanu , Mugur Isarescu, Nicu Constantin fuge cu matura dupa copiii care ii fura ciresele si din cind in cind mai apare Talpes. Are un catel din aia, asa grasi, care transpra si horcaie. De nevasta-sa nu imi place. Se crede mare scula, merge la coafor si nu prea baga in seama lumea. Mai incolo sta actrita aia, colega cu tine, v-am vazut seara cind iti raceai berile la cismea. M-am gindit, ia uite-l mai si pe Andrei Gheorghe. Da’ stii ca nu te suportam? Da’ asa, esti popular. Eu am fost pe heroina un an si jumatate. Si m-am lasat.Da’ fara metadona sau alte alea. M-am lasat ca asa am vrut eu. Am primit o mostenire de vreo saizeci de milioane si mi-am luat un chiosc in Piata Amzei pe care l-am fumat in doua luni. Aia plecau seara la opt si eu pe la trei, cum imi faceam banii de o bila. Ma intreaba oamenii: de ce te droghezi? Pai cum sa nu o faci cind atunci simti ca traiesti asa cum ar trebui sa traiesti. Ca esti viu: vorba ta. Ca ai chef de munca, rizi si nu ai probleme. Toti oamenii ar trebui sa se drogheze ca sa vada cum ar trebui sa fie ei ca oameni.Pe urma e mai greu. Cind vomiti si te dor oasele si creierul si ficatul si urli si plingi. Sora-mea are o tumoare si e asa mai retardata. Pensie de un million jumate. Maica-mea are sase milioane la metrou. Acum eu sint alcoolic, beau ca sa nu ma apuc iar, si iti imaginezi ca de saptamina viitoare o sa muncesc la un non-stop pe trei milioane? Taica-miu a murit cind aveam cinci ani iar unchiu-miu a fost seful cadrelor la ministerul agriculturii pe vremea aia. Acum are doua camere. Si noi ne-am gindit sa vindem; stam intr-o vila aici dar nu ne mai permitem; si sa ne luam ceva mai ieftin.

Vorbeste egal, are 25 de ani si arata de 16, are un ciine de 11 ani care arata de 2 si are zece clase si uneori suna de doua. Alteori de 20. Il cheama Decebal. Va vine sa credeti?!

107.
22 iunie 2003

Viata de noapte. Adica ce fac eu interesant noaptea? Mai nimic. Acum de exemplu e ora douasprezece si ma aflu in parcul Ioanid. E liniste si oamenii isi plimba ciinii.

In parcul asta alearga Stolojan, prin el mai trece Draga Olteanu, Mugur Isarescu, Nicu Constantin fuge cu matura dupa copiii care ii fura ciresele si din cind in cind mai apare Talpes. Are un catel din aia, asa grasi, care transpra si horcaie. De nevasta-sa nu imi place. Se crede mare scula, merge la coafor si nu prea baga in seama lumea. Mai incolo sta actrita aia, colega cu tine, v-am vazut seara cind iti raceai berile la cismea. M-am gindit, ia uite-l mai si pe Andrei Gheorghe. Da’ stii ca nu te suportam? Da’ asa, esti popular. Eu am fost pe heroina un an si jumatate. Si m-am lasat. Da’ fara metadona sau alte alea. M-am lasat ca asa am vrut eu. Am primit o mostenire de vreo saizeci de milioane si mi-am luat un chiosc in Piata Amzei pe care l-am fumat in doua luni. Aia plecau seara la opt si eu pe la trei, cum imi faceam banii de o bila. Ma intreaba oamenii: de ce te droghezi? Pai cum sa nu o faci cind atunci simti ca traiesti asa cum ar trebui sa traiesti. Ca esti viu: vorba ta. Ca ai chef de munca, rizi si nu ai probleme. Toti oamenii ar trebui sa se drogheze ca sa vada cum ar trebui sa fie ei ca oameni. Pe urma e mai greu. Cind vomiti si te dor oasele si creierul si ficatul si urli si plingi. Sora-mea are o tumoare si e asa mai retardata. Pensie de un million jumate. Maica-mea are sase milioane la metrou. Acum eu sint alcoolic, beau ca sa nu ma apuc iar, si iti imaginezi ca de saptamina viitoare o sa muncesc la un non-stop pe trei milioane? Taica-miu a murit cind aveam cinci ani iar unchiu-miu a fost seful cadrelor la ministerul agriculturii pe vremea aia. Acum are doua camere. Si noi ne-am gindit sa vindem; stam intr-o vila aici dar nu ne mai permitem; si sa ne luam ceva mai ieftin.

Vorbeste egal, are 25 de ani si arata de 16, are un ciine de 11 ani care arata de 2 si are zece clase si uneori suna de doua. Alteori de 20. Il cheama Decebal. Va vine sa credeti?!

108.
30 iunie 2003

As vrea ca lumea sa ma citeasca. As vrea ca lumea sa ma laude-aplaude. Sa spuna despre mine ca sint un mare poet-cintaret al…Al cui oare? Al orasului, ca doar asta (B24-FUN) e un ghid despre oras si ce poti face frumos cu el; cu orasul. Inchid ochii si imi inchipui iar ce vad, nu imi prea place. George Stanca mincind gratis la o masa. Rigiie a mici si bere si compune poezii despre Rapid. Puah! Dispari malefica vedere! Intru in Casa Scriitorilor (parca asa ii spune) si arunc o privire de Savroghin de’FalezaNord von Constanta. La o masa; ca mai la toate; scriitorii beau cu patima si mestesug. Unul dintre ei ma vede si se ridica grabit. Vine spre mine, are in miini; oh Doamne!; o servieta, din care scoate grabit; nu, te rog, nu!; citeva foi mototolite. E prieten bun cu Sirbu, se-cunosc-se-viziteaza, daca vrea poa’ sa-l si sune chiar acum da’ n’are chef si are un proiect de emisiune despre PARANORMAL. Nu ia in seama raceala mea si insista. Insista, insista. Insista. Nu mai rezist, cedez si sfatuit de de furie il jignesc bine si temeinic, asa cum numai eu stiu atunci cind cite vreun nou psihopat mi se tot baga in intimitate. Se da un pas inapoi si revine: “Animalule, porcule, boule, istoria-i a mea, viito’ul e tot al meu, miine eu voi fi in manualul de literatura iar tu tot un nimeni, un rahat, un ratat, un boule, porcule care esti.“ Isi face vint sa ma scuipe dar nu apuca. Ii dau o palma si cade pe jos cu saliva in barba. Pasesc peste el. Ies afara la racoare si plec pe jos inspre casa. Pe strazi tineri cu tricouri mulate se duc la discoteca in Regie. Ma urc in masina, opresc la Piranha, comand un Miller’s, nu are. Imi aprind o tigara si ma uit. Fete frumoase, baieti boncaluind. Viitorul? E al scriitorilor. Prezentul? Al lui Sechelariu. Iar eu, decid: ca decit sa ma citeasca lumea pe mine, mai bine o scriu eu pe ea.
Balzac pe ma-ta!

109.
9 iulie 2003

Doi tigani negri intr-un Maserati negru. Masina e decapotabila asa cum e si invidia din privirile mele. Cred ca mi se vede ciuda asa ca-i depasesc si ma opresc ceva mai incolo la libanez sa maninc. In timp ce incerc sa ma decid ma suna Augusto, italianul, care e cu Anke, elvetianca si maninca melci la un resturant francez. Melcii au gust de muci si in plus nici nu stiu cum sa-i maninc dar nu recunosc asta, sa nu ma creada taran. Prefer broscutele si nici nu apuc sa ma gindesc bine la ele; dragutele, cu mujdei, da, cu mujdei; ca vine Mark, americanul, care imi spune ca tocmai i s-a aprobat un scenariu si o sa fie bogat si faimos si o sa aibe un milion de milioane de dolari. Fericirea lui ma enerveaza, mi se pare ca este exagerata. Ii spun ca o sa fie bogat dar nu o sa mai aiba prieteni si plec. Nu mai vreau libanez, mi s-a facut pofta de KFC si daca ma grabesc suficient de tare mai prind deschis si o sa-mi iau aripioare de la Kansas si o sa le maninc in Cismigiu. Am in masina MC Solaar, care cinta Hasta Siempre, e aproape douasprezece noaptea, parca nici cald nu mai e chiar asa. Ma asez in pe o banca, ma pregatesc sa maninc, cind imi suna telefonul. E Augusto, brazilianul, care a vorbit cu Mark, americanul, care i-a spus ca sint nervos si prost dispus si care ma invita la prietena lui, Lucia, moldoveanca, sa mincam fejuada, ca a adus condimente bune de acasa. Evident ca ma duc, doar nu era sa ratez bunatate de fejuada facuta cu carne de jacarau adevarat: asta-i crocodil si ma gindesc ca poate a mincat vre-un om pe la ei dar pe urma nu ma mai gindesc ca e prea buna fejuada; asta-i o fasole pe care o stropim cu Jobim pina cind vine chinezul ala mare, pe care nu am putut sa-l sufar niciodata, ala pe care il cheama Ion si noi ii spunem Brusli. Ma ridic si plec. E tirziu si miine am de lucru si nu mai merge ca alta data si patronul s-a facut al dracu si mai e si cinci dimineata. Care patron? E unu’ Sirbu dar noi ii spunem altfel. Nu va spun cum.


110.
16 iulie 2003

Mi-e frica sa scriu. Astazi pentru ca fiecare ascultator-privitor ma poate cintari asa cum in goneta imaginii-sunet nu poate. Poate sa-mi mestece vorbele si sa ma judece asa cum judecat nu vreau sa fiu. Rau. Prost. Lipsa. Ieri, imi era frica sa scriu. Pentru ca fata-baiatul pe care il incintam cu vorbe si prezenta de spirit, cu drojdie si artificii, ma puteau cintari. Ma puteau atirna in balanta si decide daca lipsesc sau sint prezent. Miine tot aia; o sa-mi fie frica. Sa scriu. Sa nu ma citeasca vreun gladiator si sa ma trezesc in pielea goala. Si mai rau, sa ma uit in oglinda si sa ma prind ca mi se vede cocoselul. Ca betivanului pe care l-am vazut ieri, in Mamaia. Trecind pe linga el am intrat in toaleta si in timp ce inchideam usa am auzit un glas de copil cu urechi clapauge cum intreba pe cineva: “unde e cabina in care poti sa te caci?” Foiala, fosnete, pasi tirsiiti si usi trintiite. Ies si in fata mea, un pusti de cam trei ani, se uita la mine, cu urechile ciulite si ma intreaba pe un ton rastit: “ai terminat?” Da am terminat piticanie, m-am rastit, asa cum i-i da bine unui megastar cu reputatie de baiat rau, dupa care, m-am intors la masa si mi-am luat echipa, la Vama Veche, unde dincolo de primul cordon de militieni, coborind spre plaja, m-am intilnit cu boemia si mirosul de pisat. Era aceeasi buda, cea tocmai parasita, in care fete cu tatuajepeincisivi amageau baieti ascultatori de raggae. Si toti miroseau a urina ca scaldatorii din urina-piscina,inotatorii de AquaMagic si mincatorii de c***t. Mi-e somn, e 4 dimineata si pina acasa mai sint 200 de kilometri si 40 de ani.

111.
19 iulie 2003

Noaptea. Circiumi de cartier, restaurante de fite si petreceri private. Zile de nastere, serbate cu bere, Angelli si Garrone, chindii, bairamuri, ceaiuri cu house si gin and tonic, mese cu somon fume, sampanie si fum de havane. De toate, pentru toti. Usi cu portari, apartamente cu sonerii, casetofoane, cd playere, Jamo, JBL, Cerwin Wega sau, mai rar dar nu mai putin impresionant Bang & Olufsen. Motociclete la intrare, scutere, masini, troleibuze si taxiuri. O lume vesela, petrecareata isi misca sodurile, fesele, bucile…depinde de companie, noaptea prin Bucuresti. Dame bine si pustoaice angoasate, folk, plete, rock, raggae, droguri, sex, alcool, umor, mahala, mizerie si paiete. Adolescente nesigure de ele si de a lor sexualitate se infig in tine cu pubisul slabanog, femei mature, de barbati cunoscatoare si mai ales devoratoare zimbesc atoatestiutor de pe divane. Sex, bani, foame. Camasi albe, dolce, domenico, House of art, Guban, versace, CAT, Sketcher’s. Martne’s, uniforme, mii si sute de mii de uniforme, toate spunind cite ceva despre cei ce le poarta, strigind catre cei ce le privesc. Ochelari de soare de noapte, cocaina, heroina, extasy si HarryPotter, gunja, vermut si manele, homosexuali eliberati de prejudecati, procurori eliberati de morala, politicieni eliberati de suflet, infractori eliberati de sistem si studenti hamesiti, cu totii navalesc in noapte si se distreaza. Cu pofta, cu rost, cu schepsis, ca prostii, ca desteptii, ca licantropii speriati de rasarit, tropaie pe ritmuri diferite, cu totii insa la unison. E vara si in curind vine iarna, facturile si poate… miscarile de strada. Acum insa, inca este vara si beatul inca este bun. UuuuuuYeah! Groovy! Hai mai baga una mica si plecam!

112.
21 iulie 2003

Cei mai misto tipi din Bucuresti. Sau cei mai cool. Sau cei care mi-au placut mie cel mai mult in ultimul timp, sint doi pusti care fac petreceri. Nu o sa va spun numele lor si nici adresa din motive lesne de banuit. Fac totul la negru. Reprobabil, nu-i asa? Dar decit sa moralizam mai bine va spun povestea. Zilele trecute sint invitat, cu o secretomanie neobisnuita la o petrecere. Mi se promite un suuuupereveniment, o sa-ti placa, hai te rugam vino si tu ca nu o sa regreti. Toate aceste promisiuni nu veneau din partea cine stie caror naivi, din contra, a unor oameni cam prea lipsiti de entuziasm, pacatuitori mai degraba prin blazare decit prin inocenta. Noapte. Trebuie sa urmaresc o masina. Merg aiurea prin oras, pina cind ajung pe la…na, ca era cit p’aci; oricum, un cartier nu dintre cele. Un bloc de zece etaje, urit si intunecat ca o inima de procuror. In fata blocului, o benzinarie, in parcarea careia, se rasfatau masini suspect de scumpe. Urcam cu liftul pina la ultimul etaj si acolo, descopar taoate cele patru apartamente cumparate de doi pusti de noua spre zece ani. Proprietarii le-au achizitionat cu banii cistigati din bungee jumping vara trecuta, le-au modernizat, antifonat, pus gresie-faianta, pupitru de mixaj, darimat bucatariile, intins sunet in toate camerele, instalat boxe cu volum control peste tot si PARTY. Bai tematice in culori diferite, cu lumini diferite, pahare de unica folosinta, frigidere, gheata, un loc in oras ascuns de oras. Un loc in care nu intri decit recomandat, unde se aduc deejay din Anglia pentru petreceri de week-end in Romania. Totul sub privirile nebanuitoare ale vecinilor, care habar nu au de dimensiunea afacerii. Un loc pe care au de gind la anul sa il vinda si sa plece in urmatoarea lor aventura: o discoteca OZN. Un loc in care o sa mai merg si vinerea viitoare. Iar de revelion mi-au promis Fat Boy Slim. Sa-i cred, sa nu-i cred? Incredibil, nu?


113.
Wed Dec 03, 2003

Viata se imparte in trei: noapte si zi. Ziua-i a tuturor, a familiei, a scolii, a colegilor, a locului de munca. Noapte insa-i numai a ta. La inceput, noaptea e seara, cind se urla dupa tine: “treci imediat in casa!” si tu raspunzi “Imediat, numa’ juma de ora!”. Apoi noaptea se intuneca si incepi sa te duci le petreceri, ceaiuri, chefuri, bairamuri, chindii unde pindesti cu atentie bluzurile si balconul. La un moment dat, insa, balcoanele se inchid, veceurile se golesc de perechi si ajungi iar acasa, unde ti se spune “bine, mama, da’ nu te-am rugat sa dai si tu un telefon?! Ti-am spus ca poti sa stai oricit, sa faci ce vrei, atita doar: sa stiu unde esti.”. Apoi noaptea devine bezna serioasa; esti numai tu cu ea. Poti sa faci ce vrei, poti sa intirzii cit vrei, sa te duci unde vrei, sa te intorci cind ai chef….Ah, dulce nebunie, cit sint de tare, cit sint de cool! La un moment dat in noaptea asta, tocmai cind te distrezi mai bine, apare o femela care te iubeste asa cum esti tu – nebun - si alaturi de care incepi tu sa iti petreci noptile. Peste ceva timp, incepe sa plinga cineva in noapte. Oracaie, chiraie, se pisa, se caca…noaptea acuma-i a lui, a Copilului. Dai drumul la televizor, citesti o carte si cind te uiti pe geam vezi ca s-a intunecat. E deja ora 9. Deschizi fereastra si incepi sa strigi: “treci imediat in casa!”. Si astfel cercul se inchide: intii se urla la tine sa intri in casa, pe urma se tace si noaptea-i a ta, apoi urli tu la geam dupa altii. Bucura-te de noaptea de la mijloc, caci nu dureaza mult.

114.

Noaptea eu fac pene. Nu stiu de ce nu fac ziua, poate pentru ca Dumnezeul automobilistilor ma urmareste de sus, din cer, plin de mila doar pe lumina. Dar noaptea fac si ziua nu fac. Titulescu, odata iesit din Piata Victoriei, zdrang! si roate fisie, Opera, un bubuit si janta zdrangane pe asfalt. Bucurestii Noi, Pantelimon, Rahova, Udriste, sine de tramvai, gropi, gauri, canalizari, toate se aduna in drumul meu. Injur, spumeg, ma umplu de noroi si de unsoare, schimb roata si ma intorc acasa sictirit. Pina aici, toate obisnuite, ati putea spune, dar urmeaza sfaturile intelepte ale lui Gheorghe catre colegii sai la- fel -de –amariti. Unu: odata roata sparta poti incasa asigurarea pe ea. Nu glumesc. Nu as fi scris despre pene daca nenumarati cunoscuti nu ar fi holbat ochii la mine a mirare auzind de posibilitatea incasarii banilor de la asigurator. Te duci la politie, politistul de obicei stie groapa si nitel cam plictisit iti elibereaza o adeverinta. Cu adeverinta te duci la asigurator, care plateste! Simplu, daca nu iei in calcul furia, pe care din pacate, nu se stie de ce, asiguratorul nu ti-o plateste. Al doilea pont. Cauciucurile cu gilme. Hai ca stiti ce-s alea, doar cu totii aveti asa ceva pe la masina. Chemi dealerul, importatorul sau cum s-o fi numind el, te asiguri inainte de a-l suna ca ai presiunea corecta in gume si ii faci reclamatie ca, desi sunt in garantie, s-au umplut de guguloaie. Va vine sa credeti? Ti le schimba! Bafta si felicitari. Acesta nu este un editorial artistic, acesta este cadoul meu pentru voi de Mos Nicolae. Un pont de la multi ani.


115.
Wed Dec 17
Am baut cel mai bun “Bloody Mary” din Bucuresti vinerea aceasta in Queen’s, un club mai retras si mai putin cunoscut. Bun, gustos, tapan, tare – suficient de tare ca sa te-mbeti din 3, slab – suficient de slab ca sa nu-ti dai seama ca te-mbeti din 3. Barmanul - de treaba, simpatic - converseaza cu mine deasupra tejghelei. Discutii obisnuite intre barman si client. In spate, vinzoleala. Se chiraie, chiuie si danseaza. La bara, doua femei mai inalte cu un cap decit mine isi fac numarul. La un moment dat, una dintre ele se apropie de mine si ma invita la dans. Brusc imi trage o palma peste fund si lumea incepe sa urle de bucurie. Ma simt straniu: sint privit si dorit. Parc-as fi o pustoaica-n fusta scurta in fata unui pluton de soldati! Ora e 3, inhibitiile dispar, oamenii danseaza tot mai aproape unul de altul….S-a facut tirziu si sint obosit. Vreau sa plec acasa. Am un chef nebun sa ma intind pe jos in sufragerie, sa-mi torn un coniac, sa-mi aprind o tigara si sa ma uit nitel, inainte de a adormi, la “The crime game” al lui Neil Jordan, un film minunat facut din doua povesti: teroristul si soldatul, teroristul si homosexualul. In rolul lui Steven Rea – teroristul, Andrei Gheorghe – show-man. Doua povesti intr-un singur film. Prima – Andrei Gheorghe se uita la film, a doua – Andrei Gheorghe danseaza in Queen’s, iar Queen’s, draga cititorule, este singurul club de homosexuali din Bucuresti.


116.
Mon Jan 05

Viata-i scumpa, moartea e ieftina. E mult mai costisitor sa fii viu decit sa fii mort. Trebuie sa te imbraci, sa maninci, sa–ti cumperi fel si fel de lucruri si in general sa cheltui o gramada de bani si de resurse. Nici macar supravietuirea nu e ieftina. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un efort indelungat, costisitor si obositor.
A doua afirmatie: viata-i scurta, moartea-i lunga. La fel de logica precum prima. Si la fel de simplu si usor de argumentat. Lungimea oricarei vieti, oricit de lunga ar fi aceasta lungime, devine o piticanie comparata cu infinitatea mortii. Acuma daca as fi fost poet romantic as fi vorbit despre neant, dar nu va temeti, ca nu o sa fac asta. Priviti cele doua afirmatii de mai sus si analizati-le. Analizati-le cu atentie, pentru ca am o idée geniala: in acest articol am de gind sa propun guvernului solutia perfecta, programul ideal de asistenta sociala pentru pensionari. Intrebare: ce-i place unui pensionar roman mai mult si mai mult? In urma unei analize calitative a raspunsurilor descoperim ca raspunsul final suna cam in felul acesta: unui pensionar roman ii place mult si moca. Moca precum in gratis, gratis ca in cit mai ieftin. Prin urmare, daca viata-i scumpa si scurta, oferta perfecta e o moarte ieftina si lunga. La multi ani tuturor pensionarilor din Romania si sarbatori fericite. Sper ca la anul sa va fie mai bine.


117.
Fri Jan 09

Un tip intr-un bar ii spune unei femei: in spatele oricarui barbat de succes sta o femeie puternica. Doamne, cit de plictisitoare sint cliseele astea. Cum de oare nu se satura sa le spuna la nesfarsit si cum de oare ele nu se satura sa le asculte? Doar stii din prima ce are sa zica. Ea ii zambeste, chicoteste si raspunde: “Asa este, barbatul este capul iar femeia gitul”. Nu pot sa cred. Stiu continuarea, si o aud in timp ce imi amintesc “gitul misca capul”.
Plec din bar si ma duc acasa. Zapez si ajung pe MTV sau Atomic. E tirziu si un tip asa, mai rock, 30-35 de ani, geaca de piele, voce gijiita, cinta. “Te astept…”. Schimb canalul si in acel moment de blank intre cele doua posturi in minte imi rasare continuarea: “sa te intorci mereu la mine”. Revin pe MTV sau Atomic si aud rockerul spunind cuvint cu cuvint ceea ce am gindit eu. Ma gindesc in acele momente ca poate eu sunt un geniu. Ma gindesc ca poate am puterea clarviziunii, ma gindesc ca sint un X-man periculos, malefic. Ca vad in viitor, ca citesc gindurile oamenilor, ca ar trebui sa mi se faca o statuie in piata publica. Dupa care revin la realitate, sting tigara in scrumiera si concluzionez: nu, eu nu sint un geniu. Doar ca ei sint foarte prosti.


118.
Fri Jan 09

Petrecere in Casa Doina, restaurant din ala, in fata caruia vezi parcate meleuri, X5-uri si alte asemenea masini de carnati. Inauntru e mare veselie. Se serbeaza ziua cuiva. Fripturi, aspic, somon fumee si multe fite. Senzatia este de petrecere de corporatie, de ziua sefului. Barbatii au cravata, iar femeile sint imbracate in genul acela romanian-smart business. Maneci suflecate, se vorbeste tare si se spun poante de neinteles pentru noi, cei din exterior. Bancuri de intreprindere, le numesc eu. Genul de situatie la care daca am participa noi, cei din radio, am glumi cu BPM-uri. BPM –ul este “beats per minute”, iar noi il folosim ca “ba pe-a matii”. Astia au alt limbaj, cred ca sint ceva cu finante. Unul a spus o poanta cu un voucher iar toti s-au stricat de ras. Uneori mai inteleg cite o gluma. Unele nu sint rele. Ma enerveaza un singur lucru: am identificat sarbatoritul, nu am identificat insa seful sau patronul. Sint tentat sa cred ca e ala mai gras, mai corpolent -opulent, cu ceas scump la mana. Pina cind unul dintre ei, mai sters si mai retras, mormaie ceva in barba, ceva amuzant probabil, pentru ca imediat incepe sa rada primul. In fractiunea de secunda care urmeaza e privit cu coada ochiului si masa explodeaza de hohote. Se rade in acelasi ritm cu el, se rade cu pofta, si dupa ce el termina de ras citiva dintre comeseni chicotesc congestionati citeva secunde in plus. Multumit de efect el zimbeste. Atmosfera e vesela, ne distram cu totii impreuna. Am dezlegat misterul. El e seful, cel care spune o poanta, rade primul si apoi este urmat cu entuziasm de toti ceilalti. Uite de aia nu mi-a placut toata viata sa semnez condica.


119.
Thu Feb 12, 2004

M-am intors. Am fost plecat in concediu. Am lasat citeva materiale in avans la redactie, insa am descoperit ca sint prea obosit si le-am cerut baietilor o pauza. Au fost de acord si mi-au spus ca pot sa incep sa scriu din nou in februarie. Intre timp am aflat ca cei de la “7 seri” mi-au propus 30 de mii de dolari pentru a trece in tabara lor. De asemenea, cica cei de la Antena 1 mi-au interzis sa mai scriu in “Pro sport”, “B24FUN” si “Academia Catavencu”. Ca daca mai vreau sa scriu undeva, sa scriu in “Jurnalul National” si “Gazeta sporturilor”. Am mai aflat ca ma implic in politica – PD sau PNL, ba chiar ca am primit o oferta, chiar din partea Danei Nastase, pentru chiar Realitatea TV. Si iata cum primul meu editorial in “B 24FUN” are un subiect foarte clar: ce e minciuna si ce e adevar? Prin urmare, declar ca nu-i adevarat, nu am primit o oferta de 30 de mii de dolari de la “7 seri”. Oferta a fost de 40. Antena 1 nu m-a obligat sa scriu in ziarele trustului, desi probabil ca ar fi fost un lucru mai kusher, iar in politica nu intru. Voi continua sa fac televiziune intr-un trust, radio intr-altul si sa scriu pe unde ma apuca. Voi continua ceea ce mi-am spus la sfirsitul anului trecut: de-acum incolo, nu voi mai fi decit al meu. Ceea ce cu patima va urez si voua.


120.
Tue Feb 17

S-a lansat la Arad un club nou. Renaissance. Acum, in oras sint doua mega-cluburi: asta si Moscheea. Moscheea e mai vechi, iar Renaissance incearca sa intre pe piata cu obraznicie. La Moscheea n-am fost, am inteles ca e facut in fostele pivnite de vinuri, un loc imens, cu multa caramida. Renaissance e amplasat in fostele bai imperiale, un spatiu urias, cu cupole imense in interior si firide-separeuri de tolanit in ele. Patronii de la Renaissance mi-au spus ca-i abia inceputul, ca vor sa ridice si un cinematograf exclusivist de 50 de locuri, cu piscina, restaurant… un adevarat complex. Iata ce mi-a povestit, a doua zi, un cunoscut din Arad: pe la 2 noaptea, un individ imbracat in eternul treling incearca sa intre in Renaissance. Bodyguard-ul il respinge, iar necunoscutul incepe sa faca tipicul scandal de taranoi paros, ajuns peste noapte cu chipiu pe frunte. “Ba, baga-mi-as, te fac, te sparg, stii cine sint eu?”. Cu acelasi limbaj melancolic, bodyguard-ul raspunde: ”Bai, baga-mi-as, mi se rupe de tine. In treling nu intri! Tinuta e obligatorie.” “Sint maioru…, sefu’ trupelor de interventie, de mascati, de smecheri, de ninja si acuma ma intorc cu baietii si iti punem bocancu’ in piept si va facem razie!”. Bodyguard-ul, impasibil: “Pai, daca vrei sa faci razie, fa acuma! Si vezi ca-i Gheorghe inauntru”. “Care Gheorghe?”. “Gheorghe. Andrei Gheorghe”. Cica maioru’ a stat vreo doua ore pe telefoane cu colegii lui, indemnindu-se unii pe altii sa declanseze razia. Dar n-au facut-o si-am scris articolul asta nu ca sa ma dau eu mare, ci ca sa va arat cit de cirnati sint ei.

_________________
One man come in the name of love


22 Jul 2006, 07:21
Profile YIM
Kwisatz Haderach
User avatar

Joined: 10 Jun 2004, 08:37
Posts: 616
Location: Coasta de text
Post 
121.
Tue Feb 24, 2004


E cam nasol sa fii handicapat in Romania. Nu mi-am dat seama niciodata ca tara noastra e alcatuita de atit de multe trepte, colturi, cioturi si rampe alunecoase. Zbor cu avionul la Arad si oamenii din aeroport sint ingrijorator de serviabili; mi-aduc un scaunel cu rotile, ma cara, ma baga in seama, iar eu nu stiu daca sa le fiu recunoscator pentru ca sint draguti sau sa le scrisnesc din dinti in fata pentru ca se poarta bine cu mine datorita faptului ca m-au recunoscut. Plus ca ma cam scot din sarite privirile in care se citeste mila. Imi aduc aminte de un moment cind am fost cu prietenul meu Mat la un bar, noaptea, si bodyguardul a spus: “nu avem locuri decit in picioare”. Mat e intr-un carucior cu rotile. Am avut invitata in emisiune trupa “Coma”. Au fost atit de imbecili incit am vrut sa-i bat si m-am trezit vijiind prin aer cu o cirja, in timp ce in coltul gurii mi se adunau spumele, iar in coltul inimii ma impungea constiinta ridicolului. Precum am spus, e nasol sa fii handicapat in Romania. Dar, inainte de a scrie acest articol, m-am suit pentru prima data in masina si am plecat la studio, conducind eu. Cu ghipsu’! La Sofitel, unu intr-o cirja mi-a batut in geam si-a inceput sa urle. Am deschis geamu’, am scos si eu cirja si-am inceput si eu sa urlu la el. M-am simtit mai bine! In plus, saptamina viitoare o sa-mi dau jos ghipsu’ si-o sa uit repede-repede ce rau e sa n-ai picioare, ce greu e sa nu vezi si ce dureros este sa nu auzi. Si-mi voi parca iarasi Passatul pe locurile rezervate lor, la Mall… “’re-ati ai dracului de sontorogi, nu mai are loc omul sa puna masina din cauza voastra!”

122.
Tue Mar 02, 2004

Acest editorial va fi o reclama obraznica executata de mine fara nici un beneficiu financiar personal (mama, ce prost sint!), pe banii si resursele celor de la B24FUN si intru foloasele mercantile ale unei organizatii de biznis in care n-am actiuni. E martie, luna femeii cica. Toti fraierii se inghesuie sa cumpere martisoare, bibiluri inutile, zdranganele si alte asemenea stupiditati. Se considera probabil ca femeia e un organism acerebrat, nitel cam stupid, un fel de trib de salbatici usor de sedus cu oglinzi si margele sclipicioase. Asa o fi. Si daca astfel de cadouri primesc, inseamna ca asta sint. Eu insa doresc sa fac cadou o carte. Nu am un titlu, nu am un nume in minte. Ma intereseaza doar cartea. Intri in librarie, stai o ora, doua, rasfoiesti, cauti, te asezi pe jos, citesti linistit fara ca nimeni sa te deranjeze. Muzica se aude soptit in difuzoare, oamenii vorbesc incet. In librarie e si o ceainarie. Acolo poti sa-ti sorbi licoarea si sa te gindesti la alegerea pe care o vei face. Carti! Romane, arhitectura, muzica, film, istorie…Carti pe care le doresti. Nu ai bani pentru toate si nu stii ce sa alegi. Te gindesti la carte, te gindesti daca o sa-i placa, apoi spui ca este suficient ca iti place tie. O cumperi, o dai cadou si apoi suni ca sa intrebi: ”ei, ti-a placut, nu-i asa?” Carti cumparate dintr-un loc frumos, facute cadou unor oameni la care tii. Locul? Libraria Carturesti. Oamenii? Pe astia ii alegi tu, cititorule, ca macar la asta sa te pricepi! Incearca, s-ar putea sa-ti placa.


123.
Tue Mar 09, 2004

--------------------------------------------------------------------------------

“Sa mor eu daca stiu cum am ramas gravida”. 20 de ani, frumusica intr-un mod serafic, a la Gwyneth Paltrow, fiica de multimultimilionar roman, conversind cu prietena ei curva de lux, “si e cu atit mai inexplicabil cu cit noi nu ne-o tragem. Noi facem fist fucking, mai exact ass fisting. E spune si tu, cum era sa ramin gravida?” Are in jur de 40 si ceva de kilograme, si un accent britanic. Traieste in majoritatea timpului la Londra. Ea si cu prietena ei fac parte din Circuit. Circuitul este o lume paralela lumii pe care voi o cunoasteti si este formata din oameni care nu fac nimic. Bine, unii dintre ei pretind ca fac. Unii dintre ei spun ca sint designeri, altii dintre ei ca au biznisuri proprii. In realitate traiesc din banii parintilor sau se fut in c**. Pe bani. Curve masculine, care dispar 2-3-4 luni din tara si se intorc cu bijuterii frumoase si sclipitoare. In weekend-uri se intilnesc in restaurante si se birfesc unul pe altul, cu nesat, toxic. Se sfisie, se sfirteca, si cind se intilnesc lanseaza chiote de incintare si-si saruta zgomotos aerul de linga urechi. Fetele se casatoresc cu homosexuali pentru a nu avea complicatii, iar homosexualii se casatoresc cu fete pentru ca “asa trebuie, draga. Romania e o tara atit de neevoluata. Primitivi, ce sa zic.” Se culca alandala intre ei, si-o trag cu soferii parintilor si se balabane ca niste muste inghetate in piftia depresiei cotidiene. Lasa revista jos, cititorule, si daca te afli intr-un restaurant priveste in jurul tau. S-ar putea sa fie la masa de vizavi, linga tine, sau s-ar putea, si mai rau, sa fi chiar tu unul din ei.


124.
Tue Mar 16, 2004


Kamasutra burta-murta. “Veniti si dumneavoastra, nu-i asa? Sint 400 de invitati, cei mai cool oameni din Romania !” « Si ce-o sa se intimple acolo ? » « O sa fie cea mai tare petrecere pe care a vazut-o tara asta ! » « Si cine-o sa vina ? » « O sa vina … aaa… si Esca ». 12 noaptea, un pavilion imens in Romexpo. Inauntru, atmosfera aceea stingace a petrecerilor care sint pe cale sa inceapa sau care tocmai s-au terminat. Baietii (ca barbati nu prea sint), cu miinile infipte in buzunarele de la pantaloni, pretind ca sint plictisiti si neinteresati de nimic in timp ce trag cu coada ochiului dupa fete (ca femei nu prea erau). O voca ratacita striga-n difuzoare : « Hai, chemati-l, aplaudati-l, c-a venit de la Londra ! ». Nimeni nu reactioneaza. Pe niste scene nitel ridicate, mestecatoarele presteaza entertainment. Figura 1 : picioarele nitel desfacute, fundul impins violent in spate, miinile pe fese, privire usor erotica. Figura 2 : bazinul impins in fata, miinile pe pulpe, privire usor erotica. De fapt, ochii sint mijiti si gura usor deschisa (« ssssexx… te vreau acum… hai, sint calda ! »). Pe scena apare Orbital, beat-ul se intensifica si baietii imbracati in plovere sau sacouase ridica miinile sus, fluturind palmutele si degetutele in aer a manea veselie. Mestecatoarele mesteca mai departe pe scena, modelul lor prelingindu-se in sala. Dezinhibate de exemplu, fetele unduiesc pe linga baietasi. O petrecere trista, schioapa si scalimba, in urma careia ramii cu descoperirile altor petreceri asemanatoare : ca oamenii nu sint cool, ca baietii sint tarani si ca fetele (ah, fetele !) considera ca erotic e dansul la bara. Romania in the house – mitocani si curvistine….
(Astia habar n-au c-a fost Orbital !)

125.
Mon Mar 22, 2004

--------------------------------------------------------------------------------

« Dumnezeu s-a-ntors cu fata la romani. » Da’ pina atunci cu ce statea, cu curu’ ? « Azi, Dumnezeu a fost roman » - spune comentatorul sportiv lacrimind de emotie la victoria echipei nationale. Da’ ieri ce era, ungur ? « Asa a vrut Dumnezeu », « Dumnezeu a tinut cu baietii nostri »… Pe strada trec tineri care-si fac cruci pe linga biserica. Autobuze intregi bat matanii alunecind pe linga turle. Merg cu masina prin tara si soferul face cruci cind gonim prin sate si comune. La un moment dat il surprind ca se inchina in fata bufetului. Ma apuca risu’ si el imi spune ca-i din reflex. « Nu strica ! » Marele post, sfintele sarbatori…si Dumnezeu devine dietetician. E ora 2 noaptea si-o rog pe Carmen sa ma duca acasa. Petrecerea nu s-a terminat inca, dar eu m-am plictisit. In fata blocului, un grup de pensionari i-au intepat cauciucurile, i le-au taiat cu cutitu’ iar acum ii zgiriie masina. Fug si incearca sa se ascunda. Unul dintre ei nu e suficient de sprinten. Ma reped la el si ii dau una cu bastonul in cap, drept in frunte, cit pot de tare. Capatina piriie, cade in genunchi si incepe sa-i curga singe. E chel si are pete hepatice pe pielea capului. Ca niste zombi, pensionarii ascunsi in tufisuri incearca sa prinda curaj, sa se intoarca la mine sa ma infrunte si-si screm vitejia in intuneric. « Derbedeule ! Drogatule ! »… O piatra zboara si ma loveste in coasta iar batrinii se inveselesc si striga in cor : « Dumnezeii ma-tii de nesimtit ! »

126.
Fri Apr 02, 2004

--------------------------------------------------------------------------------

Multi-multi-multi-miliardar roman, in eterna cautare de business-uri noi, de noi surse de venit, de noi afaceri neamusinate inca de nimeni. La masa, un domn batrin, bogat, evreu, din New York. Atit de batrin, atit de bogat si atit de evreu incit romanul – lucru neobisnuit, dar laudabil – il respecta, admira si ii pretuieste opinia. Toata treaba asta se vede din conversatie si din deferenta cu care i se adreseaza. Discutie obisnuita, dar care insa, la nivelul asta de bani si putere, nu inseamna ca nu este preocupata de bani si putere. Opiniile sint deseori socotite mai ales informatie; se face schimbul de cuvinte, in timp ce mintea fiecaruia e atenta pentru a sesiza un eventual deal. «Ce mai fac copiii ?». «Bine merci !»; «vara asta a fost foarte cald» (aparate de aer conditionat ?), «ma enerveaza telefoanele astea mobile noi, super-complicate » (un call center destinat exclusiv oamenilor de afaceri ?), «cred ca o sa iau trenul pina la Budapesta » (vagon de lux). «Nu inteleg cum dracu’ poate fiul meu sa cheltuiasca atitia bani ! Practic, ii trebuie cam de 10 ori mai mult decit mie. Uite, ieri am venit cu taxiul la firma. Mi se intimpla rar. Culmea coincidentei, acelasi taximetrist il dusese pe baiatul meu in oras si mi-a spus ca a primit un bacsis de 5 ori mai mare decit aveam eu de gind sa-i dau». Batrinul domn din New York zimbeste. O secunda de pauza. (« Puneti luminile reflectoarelor pe mine, am de gind sa va spun ceva. ») Liniste. Masa devine atenta. Batrinul newyorkez se uita in ochii romanului si spune : «Stimate domn, intre dumneavoastra si fiul dumneavoastra exista o singura diferenta. Mica, dar esentiala : dumneavoastra n-ati avut niciodata un tata bogat. »


127.
Mon Apr 05, 2004

--------------------------------------------------------------------------------

“Am 30 de ani, ce dracu. Sint tinara, frumoasa, cistig destul de bine, am o cariera. Uita-te la mine. Ospatar, mai vreau un fresh de portocale, te rog.” Sub masa, geanta cu echipamentul de antrenament. Nike, Adidas, Escada. Se joaca nervoasa cu cheile de la masina. Manichiura bine facuta (“pielita impinsa, nu taiata va rog”). “Ce, daca am divortat inseamna ca mi s-a sfirsit viata?” Sint cite 2-3 la fiecare masa, rareori una. De fapt, mai exact, niciodata nu sint singure. Intotdeauna sint mai multe, si in jurul lor atmosfera este electrica. Psihicul le zbirnie discret, ca un cablu conectat la o retea de inalta tensiune. Fragile-disperate, puternice-sfirsite. In jurul virstei de 30 de ani femeile au inceput sa divorteze in Romania. Atentie, nu e vorba de ele-toate, ci de ele-cele care au descoperit ca el e un loser, ca nu se mai inteleg, ca “nu mai exista magie, ca in viata parca trebuie sa fie mai mult decit ceea ce am”. Unde sint fluturii din stomac? Si ele, cele recent divortate, isi declara in gura mare speranta in viitor si increderea in prezent, tragind cu coada ochiului la ele cele ne-divortate, care si-au scos in weekend copiii la restaurant. Ne-despartitele privesc cu autosuficienta si ingimfare cocotate pe umerii copiilor, labartate pe fericirea propriilor familii, si le invidiaza ... Ar vrea si ele libertate. Celelalte ar dori copii. Singurii care nu doresc nimic sint barbatii. Ei stau la masa, privesc in gol, vorbesc la celular, zboara cu gindul aiurea, neobservind nici in ruptul capului ca in jurul lor aerul miroase a ozon si scintei pocnesc albastru.

128.
Fri Apr 09, 2004

--------------------------------------------------------------------------------

Dan Chisu si-a deschis un restaurant. Se numeste “Esperanto” si e pe aceeasi strada (Str. Eremia Grigorescu) cu Vama Veche, cam 200 de metri pe stinga. Dan Chisu scrie in B24FUN. Dan Chisu nu poate sa scrie in B24FUN despre restaurantul sau pentru ca: a) daca Dan Chisu scrie despre restaurantul lui Dan Chisu suna a lauda de sine, si b) daca Dan Chisu scrie in revista in care scrie Dan Chisu suna a manipulare odioasa. Dan Chisu saptamina trecuta l-a invitat pe Andrei Gheorghe la restaurant. Andrei Gheorghe s-a dus, si-a luat nevasta si a mincat din ce i-a dat Dan Chisu. A mincat si i-a placut foarte mult. Apoi a aflat ca Dan Chisu vrea ca in fiecare seara de marti in restaurantul lui Dan Chisu sa faca o seara in care sa gateasca chiar Dan Chisu. Sa vii, sa nu fie meniu si sa intrebi: “Ce ai gatit astazi? Papa bun?”. Prin urmare, va recomand cu otiozitate (he, he, he) sa treceti pe acolo. Locul este misto, amenajat chiar de ale proprietarului proprii maini. Pe pereti creatii ale lui Chisu, sub picioare mozaic inventat, scornit si pus de Chisu, iar in farfurii mincare gatita de acelasi personaj. Va sfatuiesc sa vorbiti cu chelnerul in timp ce comandati, sa-l rugati sa va ajute la vinuri si eventual sa va dea sugestii asupra modului in care sa impartiti portiile. E un truc folositor sa iei o portie si sa o maninci in doi. Nu ramine nimic in farfurie si nici nu platesti nimic in plus. Iar de preturi ce sa va spun? Sint foarte bune. Mie mi-a platit Chisu.

PS. Stiti ce bea guru Bivolaru cind ii e sete? Chisu.


129.
Mon Apr 19, 2004

--------------------------------------------------------------------------------

Nici nu mai stiu ce dracu astept sa vina: week-end-ul sau lunea? Luni te duci la serviciu, luni te dezmeticesti… zi de c***t, cu pielea acoperita de un strat prafuit de mehlem. Luni, luni, luni, toata ziua luni, incontinuu ! Gura-ti miroase a scrumiera, transpiri trist, nu-ntelegi ce vrea lumea de la tine, cind mai trece si saptamina asta ? A doua zi dupa luni e joi; celelalte zile dispar, se topesc una dupa alta, iar joi incepe miercuri si dispare vineri. Week-end. Ai asteptat toata saptamina. Ce lucruri interesante o sa faci in week-end, ce bine o sa odihnesti, ce bine o sa te simti, ce bine o sa te relaxezi, ce bine ca e week-end! In week-end poti sa faci tot ceea ce, altfel, in timpul saptaminii, n-ai facut. N-ai facut ca n-ai avut timp, ca esti foarte ocupat, ca nu-ti vezi capul de treaba. «Mai lasa-ma o secunda, nu vezi ca vorbesc la telefon ? » « Ramii o clipa pe fir, am pe cineva pe cealalta linie. » Ce om important, ocupat, important, ocupat, important=ocupat. Important=succes, iar succesul e fericire. Si-n week-end tinjesti dupa luni. Acelesi fete, aceleasi poante… m-am saturat. N-am chef sa citesc, n-am chef sa ma uit la film, n-am chef sa nimic. In timpul saptaminii e mai simplu: am atita treaba ! Sint ocupat, sint important, sint fericit. Si-ncepe saptamina si-astept week-end-u’ iar.

130.
Mon Apr 26, 2004

--------------------------------------------------------------------------------

Vreau sa ma revad cu tine, prietene amfetamine. Benzedrine, efedrine, timbre dulci si degete moi. Fete de oameni stupizi, care isi freaca Paciotti de Cavalli. Multime, premiile MTV. Hoituri blazate si plictisite put incet si scirnav a “iata-ma cit sint de interesant”. Pe scena Kosheen, in difuzoare un play-back lamentabil. In WC se pisa un pusti nelinistit, care nu poate sa stea locului si stropeste peretii cu pisat. “Pe ce esti frate?” il intreb din coltul gurii, in timp ce tintesc incruntat cu jetul o musca din pisoar. Da drumul organului din maini, incepe sa topaie, cu un zimbet intins peste dintii care ii stau sa crape, sa plezneasca, sa pocneasca. Imi suiera incintat: “Methadona…” In sala in continuare liniste. Negru, bezna, zeppeline mici, dragute, in semiintuneric celularele sclipesc. Rosu, verde, galben. “Da fata, sint aici, nu pot sa vorbesc, e zgomot. Te pup, te sun mai incolo. Ne vedem la after-party!”. Pe scena Scooter. Sala blank. Nu misca unul.
De la capat. Sala Palatului, Buena Vista Social Club. Sala e in picioare si zimbeste, si fara nici o teama de ridicol oamenii se misca pe rimturile muzicii cubano. O bonita danseaza pe scena iar niste bunaoce in fata scenei incearca sa o imite. Relaxati-va, ce dracu, e doar un concert, ne distram. Simti ritmul? Asa, e bine. Oamenii isi surprind privirile si zimbesc. Dar zimbesc misto, nu asa, de televizor. Nu cu dintii, cu fata. Linga mine un invitat gomos si-a dat jos haina. “Uau, bravo nene! Felicitari!” Ce bine imi pare ca nu am fost la MTV si ce bine imi pare ca le-am luat prietenilor mei bilete la Ibrahim Ferrer.

_________________
One man come in the name of love


22 Jul 2006, 07:26
Profile YIM
Kwisatz Haderach
User avatar

Joined: 10 Jun 2004, 08:37
Posts: 616
Location: Coasta de text
Post 
131.
Fri May 07, 2004
--------------------------------------------------------------------------------

Sint o cana de ceai. Proprietara mea, Stefana, fierbe in fratele meu ibricul fel de fel de radacini si bea apa clocotinda spunind ca e o bautura minunata. Ii spune ceai, dar eu stiu ca nu e asa. Stefana e bolnava de cancer, e tinara si de vreo trei ani de zile doctorii spun ca o sa moara intr-un an. Doarme doua ore pe noapte, asta atunci cind doarme. In rest e hiperactiva, nu sta locului, scrie, deseneaza, se agita iar uneori se aseaza pe marginea canapelei si sta. Ma tine in palme si ma invirte incet, ticaind cu unghiile pe smaltul meu. Uneori vine Andrei Gheorghe, neanuntat, aiurea, fumeaza si vorbeste timpenii. Nu stiu oare ce vad oamenii la el.
Sint un hamster. Ma cheama Zoe. Acuma stau la Liudmila. Mi-a asezat cusca linga perdea, am apucat perdeaua cu ghearele si am mincat-o. Perdeaua e buna, cleioasa. Imi umple falcile. Iar Liudmila vorbeste toata ziua la telefon, se uita la filme si povesteste altora ce a vazut. Uneori trece pe aici Andrei Gheorghe. Sta nitel, fumeaza si pleaca. Nu mi se pare interesant. Atita doar ca uneori ma scoate din cusca si pot sa alerg prin camera.

Sint o scrumiera. Sint intr-un bar. Rada e patroana barului. Munceste de dimineata pina noaptea si e tot timpul datoare. In fiecare luna munceste ca sa-si plateasca datoriile lunii anterioare. Uneori trece pe aici Andrei Gheorghe, care are cont deschis la noi. Plateste cind i se nazare, vine cind i se scoala si pleaca cind nu mai are chef. Vorbeste cu Rada de politica si fumeaza incontinuu. El fumeaza, Rada fumeaza, clientii fumeaza. O tara plina de fum.

132.
Wed May 12, 2004
--------------------------------------------------------------------------------

Unei vedete romanesti i s-a spart mamelonul. Numai ce am scris propozitia asta si am pufnit in ris. Hic! Acuma, nu stiu daca e ala sting sau ala drept, insa ce stiu cu siguranta e ca i-a pocnit siliconul la mamea si ii scirtie. Mameaua starului pierde lichid. Stara e putin cam disperata, nu prea stie ce sa faca si sta timida prin cluburi seara, in colturi, unde-i mai umbra, preferabil bezna, nitel girbovita, si fumeaza nervos. Oamenii cind se apropie de ea ii saluta serios, fara obisnuitele efuziuni specifice show-biz-ului romanesc: “Pa , draga! Ce mai faci? Te pup!”. Fata zimbeste, bratele se ridica in parti si se deschid a crucificare sau manea, dupa care gura se tuguie si interlocutorii se iau nitel in brate, pupindu-se pe obraz. Toc, toc. Pe cite o fesa a fetei, caci in engleza, in cazul in care nu ati stiut, la buci se spune “cheeks” (obraji). In timpul stringerii, pieptul se atinge de pieptul partenerului si in functie de sex, interes sau dorinta se chicoteste mai mult sau mai putin. Femela noastra, romanca noastra, nu mai prea poate participa la acest ritual, si de–aia tine in mina un pahar si cu cealalta mina fumeaza, mimeaza stinjenita cumva dorinta de a trece prin actiunile cuvenite, se preface ca nu stie unde sa-si puna paharul si sa stinga tigara, si iti infige in stern brusc un cot sau un umar, tinind astfel cit mai departe de tine anatomia perforata. Imi inchipui cum sta ea acolo, trista, singura si profunda, si in clipa in care DJ-ul face o secunda de liniste, daca stai suficient de aproape de ea, auzi un fisit sugusat, ca baloanele cind tragi de buza lor, facindu-le sa tiuie. Pe podea, dupa ce a plecat, chelnerii aluneca, calcind intr-o baltoaca de lichid suspect. Sticlele sar, paharele lovesc clientii, si lumea bombane enervata: “Iar a picurat proasta aia a dracu’ sub masa!”

133.
Tue May 18, 2004
--------------------------------------------------------------------------------

De ce vreau sa ma votati? Eu vreau sa ma votati ca sa va fut in gura ! Pentru ca p*** penisului meu tinjeste dupa atingerea ta tactila ! Draga alegatorule, intr-un noian de derbedei, eu – cu rivna si Dumnezeu linga mine, asa cum dreptatea iti arata si cugetul meu cinstit – am venit sa fac ochei si sa-i bat pe derbedei! Ne-am saturat de mafia care ne fura parcurile, ovarele, virtutea si integrarea europeana. Ce-am facut eu pentru voi ? Nimic. Si aceasta voi face mai departe si mai mult de-atita ! Multi va promit voua vrute si nevrute, eu insa vin in fata dumneavoastra cu Dumnezeu. Smerit, cuvios si cuminte, va propun un limbaj european, autohton, zilnic, cotidian si ortodox !! Uitati-va in jurul vostru: hotii va fura, politicienii va mint si, nu in ultimul rind, parerea mea - ca si a voastra, de altfel, desprinsa de pe urma conversatiilor cu cunoscutii mei din propria familie – imi spune ca avem nevoie de o schimbare! Drept urmare, votati-ma ca sa continuam impreuna! Numai impreuna vom reusi ! Caci ce e omul de unul singur?! O planta, un riu, un zacamint de bauxita…. Singur, umil, nedescoperit de sapa agricultorului, stutul minerului si pixul din penarul intelectualului. Celor care ma contrazic si celor care sint impotriva mea le spun: la muie, ma, la muie! Nu uitati ca banu’ are doua fete si moneda doua declinari : o moneda, doi monezi! Votati-ma, va rog frumos ! Sint om, aproape ca si voi. Am un copil, traim impreuna intr-o garsonerie in Cucur Bobor si am 64 de masini in leasing. Toate sint pe banii sotiei mele care munceste, saraca, de dimineata pina seara, harnicuta ca o furnicuta, cu sinii ei ca pite dospite pe cuptorul palmelor crapate ale bunicilor mei de la tara, caci cu totii ne tragem din pasunea cimpului in care au murit strabunii nostri! Va iubesc si v-as mai spune multe, da’ n-am timp, ca ma duc sa ma privatizez! La buna reauzire si, ghertoiule, daca ti-l mai prind p-ala micu’ si mucosu’ ca-mi zgiriie selecau’, iti sparg mecla si lu’ tie, si lu’ ma-ta, si lu’ toata familia ta de iredentisti! Fir-ati ai dracu’ de biciclisti!
(aplauze)


134.
Tue May 25, 2004
--------------------------------------------------------------------------------

Soarele auriu imi poleieste genele in timp ce eu ma plimb prin parc.Violetele sint albastre, pasarelele cinta minunat, iar mierla , conducatorul simfoniei, le tine isonul zimbindu-mi parca sagalnic si conspirativ. Sint incojurat de tineri care se bucura de viata. Oh, juventute, cit de frumoasa esti! Un domn in virsta, cu palmele crapate de munca cimpului sade intelept pe o bancuta. Citeste presa, asculta radioul si in armonia trupului sau intelegi ca nemurirea s-a nascut la sat. Infinita e placerea diminetilor cind bei o cola rece si la subtioara te-ai dat cu un spray racoritor. Parca e mai bine sa traiesti, parca e mai bine sa iubesti, parca viata e mai buna. Si catelul jucaus care face tumbe in nisip, speriind vrabiutele-dragutele arata asa de finut de parca blanita lui ar fi fost samponata cu un altfel de detergent si nu cu cel obisnuit. Cel mai mult imi place sa stau in fata scolilor, sa vad adolescentii chiuind, aratindu-si cromozomii sanatosi, tipind din toata firea “Sintem romani, gindim romaneste si simtim la fel”. E adevarat, se mai intimpla si lucruri rele. Azi dimineata am vazut un pescarus mort. Il lovise probabil saracul un avion zburind la mare altitudine, pe cerul nestemat, si el cu zborul frint s-a prabusit pe glie. Premierul insa nu stia de toate acestea, pentru ca oamenii din jurul lui ii ascund adevarul si il manipuleaza. Dar asta nu ma face sa fiu trist. Zimbesc, in coltul ochiului imi licare o lacrima ca o peruzea, inspir aerul tare al teiului inflorit si aparat de soarele mistuitor de o tichie facuta din ziarul meu preferat soptesc: “Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie? Lucescu la nationala, si baietii nostri in finala.”


135.
Mon May 31, 2004
--------------------------------------------------------------------------------

140 de litri de apa. O cada plina. Sapun, sampon, Neutrogena Hand Care. 20 de grame de pasta de dinti, 2 sandwichuri cu salam, spuma de ras, o ceasca de ceai, o ceasca de cafea, 4 tigari, 4 ziare, aftershave, lama de ras, spray, unghiera. 16 kilometri (aproximativ un litru si ceva de benzina). 3 posturi de radio, un CD, 6 telefoane. Blugi, bascheti, ciorapi, chiloti, tricou, ochelari de soare, geaca. O ceasca de cafea, 4 tigari. Un post de radio, inca 3 ziare. 10 kilometri (aproape un litru de benzina). 5 reviste, 16 telefoane, 20 de foi de hirtie, 10 e-mailuri, trei adrese de e-mail, 3 site-uri, o cafea, vreo 5 tigari. 10 kilometri, felul 1, felul 2, bors, 15 kilometri. 4 tigari, 6 telefoane, 1 Red-bull. Inapoi 15 kilometri, 3 posturi de radio, 4 telefoane, 2 reviste, 20 de pagini dintr-o carte, 10 telefoane, 5 tigari, pantaloni, camasa, pantofi, ceas, 10 tigari, un Red-bull, 20 de pagini, 4 posturi de televiziune, 10 casete video, 7 microfoane, un dus, sampon, sapun, spray, parfum, 14 telefoane, o televiziune. O pizza, 20 de posturi de televiziune, o revista, 30 de pagini de carte, o bere, inca o bere, un somnifer. Inca o bere. 20 de tigari. 1160 de semne, B24FUN. Ba nu, 1183. Gresit, 1193. 1196. 1200…

136.
Mon Jun 07, 2004

--------------------------------------------------------------------------------

Pentru Traian Basescu

Draga Traiane,

In primul rind felicitari. In al doilea rind iti urez multa bafta, pentru ca de acum niciodata n-o sa mai poti sa spui ca PSD-ul ti-a sabotat intentiile. In al treilea rind insa, te anunt ca te privesc cu suspiciune. Autoritatile de orice fel in Romania, Statul, puterile si nenumaratele pirghii declanseaza in mine banuiala si agresiune. Mi se pare copilaresc din partea noastra sa asteptam din partea voastra ca voi sa ne rezolvati problemele noastre. In general de la voi nu ma astept la nimic bun. M-am saturat de cersit. M-am saturat de rugaminti. M-am saturat de relatiile noastre nenaturale, stinjenitoare si nervoase. Tu nu esti patronul meu si nici proprietarul orasului Bucuresti, iar noi nu sintem sclavii primarilor, carnea de tun a premierilor sau robii presedintilor. Sintem parteneri. Milioane de parteneri intr-o firma numita “Bucuresti S.R.L.” sau “Romania S.A.”. Ceea ce ma duce la intrebarea “Ce pot sa fac?”. Bani n-o sa-ti dau, oricum va dau prea multi. Pot insa sa-ti ofer ceva: un ceas. Nu e Rolex. E un ceas din viata mea, mai exact in fiecare saptamina, daca ai nevoie, iti stau la dispozitie pentru trei ore pe care ti le ofer fara plata. Daca ai nevoie de ele suna-ma, stii unde sa ma gasesti. Si daca mai sint alti bucuresteni care doresc acelasi lucru, ii invit la mine pe site, pentru a-si prezenta ofertele. Adunam mii de ore de munca, ore de timplarie, marketing, vopsitorie etc., creem o baza si le prezentam oferta. Lor. Adica tie, Traiane, si echipei tale. Oferta mea nu are culoare politica, e deschisa tuturor si va sta la dispozitie. Daca sinteti de acord, va astept pe andreigheorghe.ro.

137.
Mon Jun 21, 2004

--------------------------------------------------------------------------------

Geanta Vuitton bej deschis, cu literele rosii , albastre, cum se poarta acum, de cind casa a inceput sa devina mai chic si mai trendy: “Imi plac designerii astia noi, parca au respirat ceva viata in trupul vechi si batrinicios al maroului demodat.” “Da e adevarat, dar trebuie sa recunosti ca sint unele lucruri care nu se demodeaza niciodata. Mie de exemplu imi plac foarte mult cuferele si agendele de la ei.”, ii raspunde o geanta Chanel roz. Pardon, roza, cu C-uri mari, aurii. “Si tu cind ai spus ca-i faci ziua?” Chopard, cu citeva briliante inauntru, care se invirt sclipind neutru. “Nu stiu draga, peste doua saptamini. Adica ma intelegi, nu i-o fac chiar de ziua lui, ca trebuie sa i-o facem in weekend”. Cartier Pasha. “Si ce-i organizezi? Adica unde o faceti, la voi? Faceti ceva deosebit, ceva dragut?”. Prada. “Personal, la pantofi cel mai mult imi place Prada, si linia de anul asta ma innebuneste.” “Nu stiu ce sa spun draga, eu prefer Fendi. La club, ca doar nu acasa, iti dai seama, are 40 de invitati. Stai tu dupa atitia copchii de 7 ani. Si stii si tu cum fac, astia distrug totul in cale. Catering, ca de obicei, doar nu o sa ma complic. Doar tortul o sa fie ceva mai special.” “Si al meu are ziua peste vreo trei saptamini. Apropo, la voi cine o sa cinte?”
“?”
“Adica ce trupa o sa-i cinte?”
Sprincene pensate, manichiura in ton cu poseta. Liniste. Botox-ul nu permite mirarea. “Aaaa…adica cum sa cinte?” “Draaga, nu ma gindeam la Holograf, ceva… Bambi, Amicii, A.S.I.A., intelegi…””A, da, cum sa nu. Vedem noi.” Cheile de la Touareg in mina, piu piu alarma dezactivata , telefonul la ureche. “Dragaaa, da’ nu se poate. Auzi, la noi cine o sa cinte? Tu la asta nu te-ai gindit?”


138.
Tue Jun 22, 2004

--------------------------------------------------------------------------------

La serviciu oamenii stateau si “Solitaire” singuri jucau. Outistii lu’ peste prajit! Toti joaca solitaire, dar nu vor sa recunoasca. « Ce faci ? « Lucrez ! » - si ii vezi ochii cum cauta regele. « Minesweeper», « Hearts», deschizi Windows, dai un clic si te-asezi la un joc mic. Astia care nu recunosc ca joaca, au jucat sau vor juca «Solitaire» sint suspecti. Trei ipoteze: si-au vindut sufletul Diavolului sau o au prea mica. Dupa care incep sa-si compare scorurile. Dupa care stai pe un site de jocuri si te semnezi - « mi, zamaitichilar » sau « frumusica » - si adunci puncte intr-un joc virtual. P-orma vine un fraier si se logheaza de pe calculatoru’ tau, cu parola ta si-ti face un scor de c***t si se duce dracu’ tot ce-ai muncit. Cladit, nu muncit, ca-n cladit e si munca, e si pasiune, sint si nervi… Care sint jocurile Romaniei, din 89 incoace ? Jocurile de birou… Am vazut redactii aduse la marginea isteriei de War Craft sau retele intregi umflate, stind sa pocneasca, de download-uri XXX. Asta-i altceva. Ba si, si asta-i tot un joc. Un joc de labagii. MP3-uri sau chat… In radio, in live, DJ-ii chatuiesc, agatind urite de pe Internet ca sa descopere, la sfirsitul conversatiei, ca sint colegii lor de la stiri. Si ma grabesc sa termin, sa ma loghez din nou la zone.com, sa joc serpisoru’, in timp ce un coleg surfeaza printre monstrii de pe rotten.com. Cineva imi striga ca s-a pus «Kill Bill 2 » pe retea. Daca nu intelegi nimic din ceea ce s-a scris aici, ai peste 40 de ani, nu mai ai nici o sansa sa te angajeze nimeni si nici vreun credit n-o sa pupi vreodata.

139.
Tue Jun 29, 2004
--------------------------------------------------------------------------------

Nu sint homosexual. Sint barbat, ce dracu. Si pe astia, pe toti, i-as cafti – nu ca as avea ceva impotriva lor, dar ma enerveaza. Poarta haine de alea, chicotesc si rid, niste fraieri. Papagali. Nu sint nici tigan. Pe astia pe toti daca i-as prinde, nu stiu ce le-as face. Ca bine zicea Antonescu. Asta e, ce e drept e drept. Astia toata ziua fura, se inmultesc si din cauza lor tara nu merge bine. Nu sint rasist, nu am nimic cu nimeni, dar sa ne lase in pace cu tarisoara noastra. Eu, de exemplu, sint nationalist. Sint mindru ca sintem aici de citeva mii de ani si ca la vremea cind ei isi construiau catedrale noi aparam crestinatatea. Noi. Noi sintem aici de mii de ani, in Europa asta, si nu inteleg de ce si de unde pina unde acuma trebuie sa ne invete cineva pe noi ce inseamna sa fii european. Avem arta, avem sport, avem cultura, tara noastra e una din cele mai frumoase din lume, cuprinzind toate formele de relief: munti, dealuri, cimpii si mare. Putine tari mai sint asa. Sintem o insula de latinitate intr-o mare slava. Slava, in afara de unguri. Nici cu ungurii nu am nimic. De exemplu camasa mea e ungureasca. Si am un prieten bun ungur. Nu l-am mai vazut de mult. Da’ parca ar trebui sa tina minte macelurile pe care le-au facut la noi, si opinca agatata de Palatul Parlamentului in Budapesta. Asta e cu mine, la mine ce e in gusa e si-n capusa. Si sa nu ma enervezi, ca io-s nebun, sa stii ma! Romanul indura ce indura, dar sa te fereasca Dumnezeu de explozia mamaligii. Nu are de ce sa-mi fie teama si rusine, iar lui Sergiu Nicolaescu i-au strins mina la Hollywood chiar si cei mai mari regizori. Se zice ca Matrix e copiat dupa el. Asta e problema frate, tara mica, arbitri straini. N-am avut noroc.


140.
Conventia vorbea de 15.000 de specialisti. Dar de ce sa nu vorbim mai bine de 15.000 de corupti? Si cu cine sa incepem? Cu toti politicienii, cu toti indivizii din administratie, cu toti soldatii cenusii ai Puterii intunecate. Iar acestia n-au culoare politica sau ideologie, pentru ca ei toti diluiesc in continuu spagi, bani, interventii, telefoane, resurse, etc. In Romania nu exista opozitie, pentru ca si ea este etern la putere. Pe vremea PSD-ului, daca n-aveai intrare, tot gaseai un PNL-ist care stia un ministru, tot dibuiai frun senator care te aranja cu vreo contingentare. Banii. Toti sunt uniti de bani. Si afacerile “de succes” sunt cascavalul din care mananca toti sobolanii: din cauza asta toti trebuie impuscati! Bun, din pacate nu pot fi impuscati, pentru ca nici pentru asta macar n-avem c**ie. Atunci sa va fie clar: cu astia reforma nu se va putea face niciodata! Iar Romania va continua sa ramana un obscur SRL fara profit, undeva la marginea lumii. Pentru ca avem prea multi politicieni si prea putini manageri. In lumea asta sunt business-uri uriase conduse de oameni stralucitori, care jongleaza transfrontalier cu bani, conturi si mijloace la care Romania nu indrazneste sa viseze. Acesti oameni sunt manageri exceptionali. Ganditi-va la Jack Welch – General Electric; si-a terminat cariera: de ce sa nu-i dam lui Romania? Sa-i stabilim un salariu in functie de performanta, sa-i trasam obiectivele si sa-i aprobam strategia. Si asta e doar un exemplu. Nokia, Samsung, Salmon Brothers, Sony: credeti-ma, daca Romania ar fi condusa de un tip care a facut filme de succes, am avea mai multe sanse. Pai cui sa-i dau imaginea tarii? Lu’ Anca Boagiu sau lu Jeffrey Katzenberg - Disney/Dreamworks? Aruncam cu banii deamboulea, oameni buni, gloante n-avem si-i platim pe mediocrii in continuare!

141.

Revista lucioasa, cu genul acela de coperta tare, care te zgarie la fund. “Cum sa ai un corp perfect”, “7 sfaturi pentru un orgasm perfect”, “Alimentatia perfecta”: toata perfectiunea asta si disperarea cu care ea este cautata, vanduta, ambalata si propovaduita ma face sa vars. “Cum se imbraca tinerii romani?” Stilistii - alta specie de fraieri care nu mai pot sa mai fie frizeri sau machiori si s-au transformat in herdresar sau meicapartist - le zici sa-ti faca o frectie sau sa te rada si se uita la tine de parca i-ai fi injurat de mama: “Tinerii romani se imbraca tare prost”. Bine ma ca te-a invatat pe tine ma-ta sa te imbraci frumos! Si vezi ca ti se duce rujul! Pentru a ilustra textul, fotografii cu tineri romani: cam janghinosi, saracii, amarati, cu straie de-astea fara culoare si personalitate, fotografiati, evident, pe strazile Bucurestiului. Langa, o alta fotografie, cu alti tineri, fotografiati, evident, pe strazile Parisului. Sunt foarte cool, trendy si chill, arata ca in reclame, hainele flutura, dintii le scapara, ce mai, imagine de vis! Ringaringaringaring imi suna telefonul: Da, Dana, ce faci? Chicoteli. Nu mai rade, ca nu inteleg nimic din ce vrei sa-mi zici. Ne-ai vazut poza? Care? Eu si cu Dragos am fost la Paris si prostii aia ne-au pozat ca tineri turisti si acuma ne-a dat la revista!


142.


Puppa e obosita. Puppa: papusa cu fata de femeie. Ochi albastri, sprincene negre, gura rosie, par brunet. Degetele lungi, fine, frumoase, nervoase, crupa de iapa. Miroase frumos. Imi place sa ma intalnesc cu Puppa, pentru ca toti barbatii ma admira. Fumeaza prelung, misterios, si are intotdeauna o voce usor ragusita. Ca o pisica. Intind mana si in vazul privirilor o mangai pe spate. Eternul truc cu degetele care chipurile vor sa detensioneze ceafa: “lasa-ma sa-ti fac un masaj. Relaxeaza-te”. Puppa imi zambeste, isi lasa capul pe brat si bratul pe masa. Puppa e obosita. Are cearcane sub ochi si privirea usor neclara. A fost la Carturesti ianinte de a se intalni cu mine si si-a cumparat un film de Tarkovsky. A fost la un swinger’s inainte de a se intalni cu mine si are vanatai pe sani. A fost la beauty salon inainte de a se intalni cu mine si s-a dat cu crema placuta amusinarii mele. A fost in week-end la Paris, inainte de a se intalni cu mine, si si-a cumparat un ruj; iar dupa ce se va desparti de mine va pleca din nou prin alti barbati si alte femei si alte orase. Noapte de noapte si zi de zi isi taraie plictiseala prin oras, isi consuma benzina la intersectii, libidoul pe canapele si setea in pahare de vin si votca. Bea orice, se fute cu oricine, miroase scump, arata ca un milion de dolari, iar barbatul ei este atat de bogat incat nu l-a mai vazut de 2 saptamani. O iubesc pe Puppa asa cum claxoanele iubesc Bucurestiul.

143.

Pusti. Mic de inaltime, cu parul vopsit intr-un blond… un blond albinos; culoarea lui naturala e negru. A crescut pe dedesupt parul si se vede. La barbati nu e, totusi, atat de deranjant ca la femei, pentru ca parul vopsit se comporta, cumva, mai natural, nu se vad radacinile alea negre odioase. Pare mai degraba o decolorare progresiva. Parul e dat cu gel. Genul acela de gelat neplacut, uscat, pe care daca il atingi, are consistenta nisipului. Are ochii foarte mici, spalaciti si pupilele minuscule ca doua bolduri. Se vede de la o posta: s-a pus in cap. Tropaie in statie; mai bine zis trupul ii tropaie, deci mintea-i ii e, evident, scurtcircuitata. Tovarasul lui tropaie langa el intr-un ritm sincopat, pupilele i se bataie si are ochii rosii. E clar ca e pe altceva. “Si cum a fost frate la asta? Ca io nam putut sa intru.” “A fost dezastru mosule. Toti distrusii. Am ars-o pana dimineata la greu.” “Maaarfa! Te-ai rupt in figuri?” “Normal, am bagat la greu.” “Pa ce-ai fost?” “Pa de toate, ma-ntelegi?” “Betoon! Si acuma ce faci? Te bagi si tu sambata asta la Timo Maas?” “Cee?” “Timo Maas, am auzit c-o pune la gold strit sentar.” “Esti nebun? Timo Maas? Ala cu Brian Molko?” “Da, mosule.” “Nu esti sanatos?? Timo Maas sambata asta IN BUCURESTI?” “Da ma, Timo Maas. Si incepe sa fredoneze: “This is the first day of the rest of your life...” Melodia autista cantata prost declanseaza o reactie de recunoastere: “Maaama, frate, si io ce ma fac? Vine Timo Maas in Bucuresti si io mi-am terminat toate pastilele la Tiesto!”

144.

In primul rand, respectu’ datorat varstei. De ce? Daca esti mai batran, automat esti demn de respect? Aa, da, sigur, esti mai batran, prin urmare esti mai intelept si, datorita acestei intelepciuni, e normal sa ma plec in fata ta. Esti mai batran si te intinzi ca o plosnita pe toate scaunele din autobuz. Esti mai batran si iti infigi burta cu obstinatie in mine, care zac rupt pe bancheta dupa o zi de munca si mormai si mosmondesti in gingiile cu doi dinti ca tineretul e obraznic. Esti mai batran si te inghesui ca un iepure incordandu-ti anii brusc, ca sa prinzi loc in troleibuz. Esti mai batran si atarni juma’ de geam afara, urland isteric si cu spume la copii si adolescenti. Esti mai batran si zaci ca broasca toata ziua pe palier, ca sa-mi numeri invitatii (niste betivi), prietenele (niste curve) si parintii (sa stiti, doamna ca ce se petrece la el..., dumneavoastra nu cred ca stiti, da’...). Esti mai batran, da’ intelept fiind, urasti tot ceea ce e tanar. Esti mai batran si, din mila, iti infigi umbrela in salele celui ce se inghesuie in fata ta la moastele Preasfintei Parascheva. Esti mai batran, dar esti zgircit, si casti ochii toata ziua la televizor suduind, clefaind si transpirand rece ca moartea. Te doare transpiratia aia, nu-i asa? Te temi de ea. Ti-e frica. Ti-e teama de moarte. E bine, afla de la mine, o urare de prea mult bine: mori, ma! Si pocneste, si da-i, si crapa! Ca sa fac si io un mix din moartea ta. Poate asa o sa mai danseze cineva vreodata macar pe mormintul tau. Death, Selektaaaa!


145.

In primul rand, sunt draguti si nu se poate sa nu-i iubesti. De ce? Pentru ca daca esti copil automat esti demn de iubire. A, da, desigur, esti mic, prin urmare esti dragut si de aceea trebuie sa zambesc ca prostu’ cand te vad, sa incep sa ganguresc, sa fac guli-guli-guli-guli, sa graiesc in silabe si sa spun: ”da’ cu cine seamana? Cu ma-sa: leit cap taiat!” Si tu te caci si ragai si te besi si tipi si ocupi spatiu vital invers proportional cu dimensiunile tale si in jurul tau e lapte cald, lucruri fierbinti, prosoape, naproane, creme, pudre, iar tu tipi si te-nvinetesti si esti negru la fata ca o fiara si urletele tale baloase se aud prin peretii apartamentelor si parintii tai se entuziasmeaza, se extaziaza si spun: “are colici, saracu’, ii dam ceiut. Ii dau dintii”. Si femeile nu mai vor sa mai doarma cu mine in pat si sexul li se usuca si pe burta lor locul este ocupat de tine: “un ghemotoc de carne care zambeste la soare”. Ce frumosi si draguti sunt copiii, nu-i asa? inveliti in 60 de paturi sa nu-i traga curentu’. Iar viata sociala dispare, linistea, dragostea, aventura sunt toate ucise si in vizita vin rude si matusi mirosind a valeriana care te ridica in sus si te pupa pe puta, iar parintii iti fac poze pe care le arata tuturor; dupa care cresti, deschizi toate sertarele, versi mancare peste musafiri, care trebuie sa zambeasca si sa spuna “e un copil” in loc sa-ti arda o palma de sa-ti sara mucii pe pereti! Esti rau, egoist, manipulator, mincinos, ti-e foame de toate si sete la fel si toata lumea trebuie sa danseze in jurul tau! Esti copil, dragul meu, si esti minunat dar trebuia sa-ti spuna cineva: n-ai pic de caracter.


146.
In primul rand pentru ca esti tanar. Fiind tanar, esti mai frumos decat batranii, stralucesti de energie vitala si zambesti plin de incredere inspre viitorul care te asteapta. Stii de ce viitorul e al tau? Pentru ca prezentul nu-ti apartine si cu minciuna asta fistichie vei imbatrani inainte sa-ti dai seama ca a fost prea tarziu. Vei trece prin gasti, prin straie urite si jegoase, vei accepta scrisnind din dinti si nu vei rupe niciodata nici un lant. Nu vei citi, caci nu-ti place si nu intelegi: cititul ingrasa si prosteste. Iti vor intra chilotii in fund, crezand ca asa esti sexy. Vei trage pe nas, pe vena, pe urechi, crezand ca asa esti cool. Vei trai ca un animal supus hormonilor, bubelor, acneelor, polutiilor nocturne si nesigurantei. Vei fi prost si obraznic, incantat de nesimtirea ta pe care o vei confunda cu curajul. Te vei da cu sprei in exces peste hainele jegoase, vei puti, vei bori si te vei trezi fericit de cat de tare ai pus’o! Vei face sex ca un sobolan, lipsit de tandrete de incantare, vei urla, vei tipa si tropai, vei confunda dansul cu bataiala, nu vei avea nici o revolta nu te vei rascula niciodata impotriva nimanui. Revolutia ta va avea marimea unei flegme scuipate din autobuz pe bmw’ul care trece sclipind in soare. Vei fi sarac, vei ajunge ciufut si la un moment dat totul se va sfarsi. Ai fost un copil fara caracter, un tanar fara prezent si ai devenit un batran fara trecut. O, voi tineri romani, pentru ca sunteti asa si nu altfel, va scuip din gura mea. Mue.

147.
Cu ocazia Sfintelor Sarbatori va urez ca lumina pura si blinda al celui deal 2006-lea ghiocel sa infloreasca in cununa de trandafiri a noului mileniu in care, iata, de 6 ani, am pasit impreuna cu inimile incretite de emotie, sperand ca blinda suflare a Celui ce S-a jertfit sa poposeasca pe meridianele inimlor voastre intru un zambet care, ca un fulg pufos de nea, ca troienile ninsorii si berbecutii inspumati ai valurilor marii noastre, sa va poposeasca o clipa de emotie in zambetul de copil al coltului gurii tale si fie ca anul ce vine, ce a trecut, ce o sa treaca, cu ocazia zilei dumneavoastra de nume, de nastere, de Sabat, de Ramadan, astazi, in zilele in care cozonacii dospesc vesel in cuptoare si mainile dibace ale mamicilor noastre se impletesc cu zgomotul de clopotei al clinchetului glasului dulce de copil infasurat in mirosul de cetina al sensibiltatii noastre care ne indeamna la iubire fara de care, asa cum se stie, nimic n-ar fi si, nu in ultimul rand, cand ne-o fi mai greu, asa sa ne fie, iar zilele ce va sa vie, ca o purpura liliachie, sa va fie mai bune decat noptile care au trecut, ca bezna de la inceput si in alauta vorbelor mele fie sa ne reamintim si de cei care in aceste momente nu mai sunt printre noi, nici nu o duc prea bine, sau carora tocmai li s-a busit iPod-ul si lor, o, lor, catre ei, sa se duca gandul nostru preacurat, inima, ficatul, ombilicul, plamanul si tarisoara milenara care ne-a dat nastere. La anul si la munti ani! Va iubesc! P.S.: Si sanatate, ca e mai buna decat toate. Howgh!
(11.01.06)


148
Sunt foarte mari. Genul ala de barbati in pielea carora s-a bagat mai multa carne decat e necesar. Spate foarte lat, piept foarte lat, branduri foarte mari, degete foarte groase; previzibil, sunt imbracati in trening. Dar in fata saormei cu totii suntem egali. Oamenii stau cuminti la coada asteptandu-si randul. E noapte, liniste si se aude doar clincanitul lanturilor de aur. “Ba, tie-ti place sa lucrezi noaptea?” “Nu, ma.” “Nici mie. Acuma trebuia sa fiu cu fata la discoteca in Regie”. Le vine randul. Saorma-i gata, pofteste pe altul. Si buzunarele sunt foarte mari si foarte umflate. O mana extrage de acolo un un tescoi, o gluga de mangoti cum n-am vazut eu neam de neamul meu. Sunt zeci de milioane de lei. Stop! Sute de milioane de lei. Euro, parai, un ghemotoc care nu poate fi tinut in mana. Ce tot ii spun eu ghemotoc, e un purcoi venit din alta lume. Suna telefonul. Se aseaza imediat in pozitia de hensfri. Infipt in umar si-n obraz. Umarul se ridica si lipeste aparatul de ureche. “Da, sefu.” Vanzatorul nu gaseste rest. O hartie de 5 milioane si 2 saorma. “Da, sefu’, imediat. Noteaza ba!” Vanzatorul transpira si alcatuieste un alt purcoi din bancnote suspect de mici. Numara incet restul cu buzele: 100, 225, 235 si cu 50... “Aha. Cizmaru Ionut. Ai notat, ma? Etaju’ 3, apartamentu’ patrujsapte. Da, sefu’, acuma mergem”. Telefonul se inchide, banii intra-n buzunar. “Hai, ba c-avem de lucru. Al dracu’, ti-am zis io”. Din interiorul portbagajului se scot 2 bate si se arunca pe bancheta din spate. Masina pleaca-n scirtiat de roti. “Ba, ai vazut ba cine era la coada in spatele nostru?” “E, cine?” “Fraieru ala de Andrei Gheorghe”. “Ceai ba cu el?” “Nu pot sa-l sufar”. “Taci, ba, ca mie-mi place. E baiat misto, de-al nostru”. “Du-te, ba, dreacu. Hai la treaba mai bine”. “Cizmaruleeeee, dormi, a? Dormi, boule, ca vin baietii.”

P.S. Saorma buna la Maverick, in Drumul Taberei.
(18.01.06)



149.

Pentru ca ei toti isi dau demisiile din partid si nu din functiile publice, iar mustrarile tot acolo le sunt adresate. Tariceanu, Nastase, DIP, Copos raspund in fata autoritatii, care niciodata nu este functia pentru care noi ii platim. Le este frica doar de Partid, si doar acolo isi negociaza datoriile iar noi ceilalti, platitorii de impozite ai caror angajati sunt ei, nu valoram, in ochii lor, nici cat un par pubian in calea falnicului organ. In drumul sau spre implinire, organul penetreaza indiferent la suferinta parului de par. El are in cap, daca putem sa folosim aceasta expresie, un singur obiectiv: aici, acum, repede si gratis! Dupa care, plictisit de sarcina executata, imbuibat de placerea consumata, omul public, functionarul, se intoarce intr-o parte si-si aprinde o tigara. Asta ne fac, ei ne-o trag, iar noi, ca proasta, stam, simulam si speram ca o sa ne-o mai traga odata, ca o sa divorteze, ca o sa se intoarca la noi, la mine, ca o sa-i vina mintea la cap, ca o sa inteleaga. Ceea ce nu-i adevarat, ei traiesc intr-o vesnica petrecere a burlacilor si nu dau doi bani pe visele noastre; iar in hogeacul lor, deasupra caruia sta scris “Clubul Coruptiei Trans-Partinice”, ei fumeaza tigari de foi si rad gros, brutal, mitocaneste, tot de noi. Acolo sunt, la un loc, pe aceleasi canapele moi de piele, si penelisti si pesedisti, udemeristi si multi pedisti, si peremisti si oportunisti, care-si bat joc de noi, cei multi, si masochisti. Intrebare: “ bai voi (romanilor) sunteti prosti sau chiar va place?”.
(25.01.06)


150.

Precum ati observat, traim vremuri foarte vesele. Razboaie, torpile, transee, dezvaluiri. Nastase, milioanele si Tamara, Patriciu, Macovei si Tariceanu, Sirbu, Vantu, Copos si Voiculescu. E vraiste! Ar mai fi si toate serviciile alea care arunca cu dosare pe masa si pregatesc atacuri si contraatacuri. Toate bune. Dar ce va intereseaza pe voi, cititorii? Sincer sa fiu, cred ca atata vreme cat nu-i baga in parnaie, vi se cam rupe. Sa-i condamne, sa le zornaie catusele, sa-i vedem si noi in zeghe, indiferent de culoarea politica. Adicatelea, daca ne-ati facut promo si tease, fratilor, nu ne mai frecati atata: dati drumu si la show! Ca de follow up avem noi grija. Sunt sunat de voci misterioase care imi propun informatii secrete. Toate dezinteresate. Toate voci de patrioti care nu fac nici un joc si nu incearca sa protejeze pe nimeni si n-au nici un interes. Drept urmare, acest articol este scris numai pentru cativa oameni, carora le voi comunica cat se poate de clar dovezile irefutabile in posesia carora ma aflu in prezent; dovezi care le vor distruge cariera politica, linistea, fericirea si armonia familiala. Pentru D.: am dovada transferurilor tale bancare in Olanda. Pentru D.2: am dosarul tau adevarat de la Securitate. Pentru B.: am dovada faptului (inregistrari) ca tu i-ai platit pe ucraineni sa-l omoare pe procuror. Pentru A.: transfer de 5 milioane la ING. Ce zici de asta? Hartia se afla la mine. Ei, dragii mei, va urez somn usor. A, apropo, am uitat: datele vor ajunge pe mana cui trebuie. Iar in final, pentru Tine: Vulpea iti trage teapa! Ai furat-o si e prea tarziu.
(1.02.06))


151.
Daca un soldat roman moare impuscat nu este vinovat cel care trage, ci ziaristul care a publicat caricaturile profetului Mahomed. Daca un sofer beat calca cu masina un copil pe trecerea de pietoni, este vinovat carciumarul care i-a vandut alcool; in egala masura, cu via, care a produs strugurii. Daca o multime asalteaza o ambasada, vinovati sunt cei care au enervat multimea si nu gloata care distruge, sfasie si sfirteca. Daca exista libertate de expresie, ea trebuie sa fie totala, si fiind totala, ea trebuie sa fie cenzurata pentru binele nostru. Daca ne e frica si ne temem nu suntem vinovati de lasitatea noastra, ci precauti si intelepti. Daca suntem liberi, atunci trebuie sa lasam pe altii sa hotarasca in locul nostru ce sa vedem. Daca s-a produs un scandal al caricaturilor despre care conversam la nesfirsit, ele nu trebuie aratate, pentru ca noi avem puterea sa ne dam cu parerea fara sa le fi zarit. Daca mii de oameni - cei mai mandri si mai bravi - au murit in numele libertatii, noi trebuie astazi sa le uitam numele, pentru ca mostenirea lor poate provoca deranj. Iar voua, celor care cititi acum, va sugerez sa va intrebati de ce nu emigrati in Arabia Saudita? De ce femeile au drepturi egale cu barbatii ? De ce statul este despartit de religie ? De ce minoritatile trbeuie sa aiba drepturi ? De ce homosexualii nu trebuie omorati ? Pentru ca toate sunt minciuni. Pentru ca noua 9/11 a fost rezultatul conspiratiei CIA ; pentru ca lumea este manipulata de o cabala iudeo-masonica; pentru ca suntem prea prosti ca sa percepem realitatea, nu-i asa? Iar Holocaustul a fost o minciuna ; tiganii trebuie exterminati, fustele scurte interzise si internetul cenzurat. Iar eu, chiar daca sunt singur, nu inseamna automat ca sunt si nebun. Iar daca totusi sunt nebun, atunci omorati-ma, pentru ca voi aveti dreptate. Iar.
(8.02.06)


152.

1986. Stefan Simion, marinar, vinde in Bucuresti un video player cu 15.000 de lei. Cu banii legati cu elastic, ascunsi in buzunarul interior al gecii, se duce la agentia CFR de unde isi ia un bilet de Constanta. Inghesuiala. Oamenii se imping, se urla si se suduie sanatos, coate in burta, injuraturi. Impins de multime, Simion sparge geamul agentiei, se prabusete in mijlocul haosului, simte o durere in piciorul drept si lesina. In cadere, geamul aproape ca i-a sectionat piciorul drept, declansand o hemoragie extrem de puternica. Se trezeste la spital, doctorii ii explica ce aproape a fost de moarte si ii spun usor amuzati-uimiti ca n-au putut sa-i desfaca mainile pentru a-i da jos geaca. In buzunar, insa, banii nu mai sunt. N-a avut noroc.
1996. Adrian Vaduva pleaca cu un papuc la Bucuresti sa-si ia marfa pentru butica. La vreo 50 de km de capitala – accident; masina se da peste cap, nevasta este aruncata afara iar Adrian lesina. Taranii care vad accidentul vin, ii dau 2 palme, il stropesc cu apa. Adrian se trezeste, sotia lui isi revine. Banii, insa, au disparut. Slava Domnului ca suntem vii!
2006. Freaky se indreapta spre o intalnire cu doi prieteni la un bar. Pe trecerea de pietoni este izbit de un Rover, lesina, este internat in spital si dupa patru zile moare. Fara a-si mai fi parasit coma recent gasita pe trecerea de pietoni. Rucsacul care era pe umerii sai, in care se aflau un telefon mobil, actele si cati bani o fi avut amaritul asupra sa, dispare. Saracu’ de el, n-a avut zile, nu-i asa?
(15.02.2006)


153.

600 de euro pe luna pentru toata viata. Pretul paradisului. Alina e secretara si in pauzele dintre telefoane, mazgaleste pe o foaie de hartie si-si cheltuie in cap banii castigati la loterie. Are 24 de ani, crede ca va trai pana la 64, iar cei 40 de ani care i-au ramas, inmultiti cu 600 de euro pe luna dau 288.000 euro. O viata, o casa, o liniste, un viitor.
Eu vreau sa-mi scriu romanul undeva in Franta, in Bretania, in Normandia, sau pe Coasta de Azur. 800.000 imi trebuie pentru asta, am calculat. Ma las de meserie, plec, sa nu mai vad dracului tara asta, sa ies o data din tocator, sa inceteze mitingurile, mail-urile, memo-urile si sms-urile. Vreau sa fiu fericit, vreau sa fiu relaxat, vreau sa nu mai traiesc ca intr-o jungla de dimineata pana noaptea. Robert isi inchide si deschide nervos mobilul in timp ce vorbeste. Mobilul lui e scump, un Nokia de ultima generatie, cumparat pe firma.
2.000.000, oameni buni: ii fac o casa lu’ fiu-meu, ii pun niste bani deoaprte, ce mai imi ramane plasez si la revedere alergatura. Rentier, frate. Iar business nu mai fac decat ce-am eu chef, usor, uneori, cate un proiect asa ca sa mai raman pe piata.
Dimineata, la pranz, seara, pe lumina sau pe intuneric, in baruri, restaurante sau apartamente, in birouri sau cafenele, oamenii privesc in gol si isi cheltuie banii pe care nu ii au intr-un viitor care nu le apartine, inchinandu-se in fata unui singur cuvant: exit. Toata lumea vrea sa plece, nimeni nu mai vrea sa stea.
Nici eu.
(22.02.06)


154.

La stop, in fractiunea de secunda in care se face verde, cineva din spate deja claxoneaza. Dacie rosie-grena. Cu pensionar si sotie. Ma dau jos din masina serios, ma indrept inspre pensionar, care se “prinde” si isi blocheaza usile. Incerc sa deschid usa, in timp ce el ma injura dinauntru iar eu de afara. Sparg geamul masinii cu o lovitura de cap, bag ambele maini inauntru, il apuc de palton, il scot afara si dintr-o singura miscare bine chibzuita il izbesc cu toata forta cu mecla de asfalt. Bag mana inauntru, scot cheile din contact si i le arunc departe, in trafic. Plec; mosu’ plin de sange, in patru labe. Un firicel rosu ii curge din gura. Ii trag un sut si-i mai zboara 3 dinti. Ah, ce zi minunata!
La stop, in fractiunea de secunda in care se face verde, cineva din spate deja claxoneaza. Toyota Land Cruiser cu un meltean cu ceafa lata si sotie blonda de intreprinzator privat pe scaunul din dreapta. Ma duc, deschid usa si-i trag una cat pot in fata. E mult mai mare ca mine. Se da jos, ma ia de gat ca in filme si ma loveste cu spatele de masina. E mare si puternic. Ma sufoca si aproape ca m-a ridicat de la pamant. Ii bag degetele in ochi pana la coate, incepe sa urle ca un porc injunghiat, imi da drumu’, iar eu sar si-l musc de fata. Rup o bucata de carne, o scuip, ii trag o smetie lu’ nevasta-sa, careia ii zboara peruca si-l desfigurez, lovindu-l cu tocul pantofului de vreo 60 de ori in gura.
La stop, in fractiunea de secunda in care se face verde, cineva din spate deja claxoneaza. Un taxi galben, un Mercedes negru, un papuc visiniu, o Skoda rablagita si eu pe toti ii omor asa in gand. Dar si cand mi s-or termina gandurile...
(01.03.06)


155.

M-am saturat de Basescu, Nastasescu, Jmecherescu, m-am plictisit de carciumi, baruri, bodegi cu muzica, zgomot, femei, societate, conversatii “vai ce mai faci, arati bine”, “da ce te-ai bronzat, draga!”, “cum iti mai merge?”, “Excelent”, “ma descurc”, “uite-asa”, “ceac-pac”; masini, limuzine, decapotabile, blonde, “a ta cat consuma?”, “da’ cu cat ai mers cel mai mult?”, “da’ are televizor?”, “da’ frigider are?”, “da’ naitvijan superfanchi extrasenzorial parc asist are?” “Am, ma! Si mi-am loat si-o bricheta de aur si-un ceas cu multe rubine si carate si sunt tanar ma, sunt dat dracu’, am costum de 1000 de para pe mine, sa moara luzarii, haide Steaua, hai Dinamo, hai Rapiduletu!; de maini puse dupa umar, de guri care te scuipa cand vorbesc, de maini umede ca un peste mort, reci si decedate ca atingerea unui pedofil. De frigide, de nimfomaniace, de priapi si de sterili, m-am saturat de mineri cu capul lor de fete inegrite de taciune-fum, profesori batrani in paltoane de metal, babe cu polovere de lana, muste, tantari, excursii in Delta, caviar, tochitura, nu mai suport ultimul album Radiohead, ultimul film coreean, ultimul iPod, cel mai nou telefon transmitator de sms-uri, cu display-ul cat 18000 de pagini web. Max Mara, Escada, Zambaccian si smecheri care vin si-ti cer 100.000 imprumut, ca suntem din Pitesti si am ramas fara benzina. M-am saturat sa vomit, sa ma trezesc aiurea, mahmur, rupt, putind a sosete uitate in torpedou, m-am saturat de bani, m-am saturat de saracie, m-am saturat de poluare si de ecologie. Jos diavolul imperialist american!
(08.03.06)



156.

Fac parte din generatia celor pe care parintii ii certau, pedepseau, bateau chiar pentru ca citesc noaptea tarziu sub plapuma. Of, Doamne, daca astazi fiica-mea ar face asa si eu as prinde-o, i-as cumpara lanterne si as plange la marginea patului de fericire.
Mi-am luat carnet la 27 de ani si fac parte din generatia celor ai caror parinti nu aveau masina.
Fac parte dintre primii romani care s-au spalat cu sampon pe cap. Pana atunci, ne spalam cu sapun; tata uneori se dadea cu ulei de nuca iar sprei nu vazusem nici in filme. Primul sampon a fost Bob si inca si astazi imi aduc aminte de clabucul pe care mi l-a facut in cap la Slobozia. Slobozia, orasul copilariei samponului meu! Am fost intr-o tabara acolo si un baiat avea sampon. L-am batut, i-am luat samponul, l-am turnat in cap, mi-a intrat in ochi, mi-au dat lacrimile si l-am mai batut o data. Dar eram deja mai proaspat, mai curat, mai uscat.
Fac parte din generatia celor pentru care scoala mirosea a petroxin. O lesie cu miros specific cu care se freca parchetul. Apoi s-a inventat paluxul, parchetul stratificat si parchetul din esente rare, brazilian sau chinezesc. Cand venea iarna, tatal meu umplea crapaturile geamurilor cu o solutie de apa cu faina, peste care tragea niste benzi subtiri de hartie; apoi a aparut purfixul, iar astazi termopanul. Fac parte din generatia celor care incalzeau cu sobe casa si cu boiler apa de la cada. Fac parte din generatia “Ciresarii” si “Toate panzele sus”. Iar pentru mine faxul a fost un instrument ocult, pe care nu l-am vazut decat mult dupa Revolutie. Tu din ce generatie faci parte? Ah, Doamne, cat sunt de batran…
(15.03.2006)


157.

Sunt zile in care, orice ai face, oricat te-ai chinui, stii cu claritate de dimineata, de la inceputul lor, ca vor fi zile proaste. Sumbre. Mohorate. In zile de-astea te porti ca un rahat. E ceva mai presus de tine. Fii-ta face o nazbatie inocenta (enervanta, e drept, dar cu nimic mai deosebita de alte prostii din alte zile) si tu in loc sa o ierti si sa zambesti, o toci, o cicalesti, transformand conflictul de moment intr-o drama existentiala. Ei bine, zilele astea, fir-ar ale dracu’ ele sa fie, au invariabil un semn pe parcursul lor; stii, ziua in care vezi un caine urit, cu blana facuta ferfenita, cu o ureche rupta, alergand in 3 picioare pe langa masina ta. Ei bine, asta e semnul intunericului in care te vei cufunda 24 de ore. Un om urat, un cersetor agresiv, un bou care iti taie fata, o proasta care nu-ti raspunde la salut, un sobor de preoti traversand strada, astea sunt semnele. Si le stii si le recunosti. Si, uneori, te intrebi, ca mine, daca semnele iti atrag atentia asupra nefericirii care te asteapta, sau daca nu cumva tocmai ele sunt declansatoarele haosului. Daca nu cumva tocmai datorita lor te scufunzi. Blestemi semnele, injuri capacul de canalizare spart, te otarasti mental la individul cu nasul mancat de nu stiu ce boala hidoasa si iti consumi amaraciunea convins ca astazi nu vei ajunge la liman. Orice ai face.
O masina grena la stop langa mine. O femeie cu un obiect rotund, mic, in care isi baga delicat degetele, dupa dcare isi mijeste ochii, tuguiaza buzele si da cu smacul peste ele. Operatiunea se petrece in paralel, iar ea se uita fix in oglinda la fel de fix si de atent precum ma uit eu la ea; la un moment dat intoarce privirea spre mine, roseste inocent ca la 16 ani, uita ca are 34, chicoteste fastacit, se apleaca in fata si isi ascunde obrajii in palme. Afara e soare: o sa fie o zi buna.
(22.03.2006)

158.

Mi-am inchis telefonul. Degeaba ma suni. Il deschid foarte rar; si te anunt ca nu am raport la apelurile pierdute. Il deschid ca sa sun eu pe cineva, dupa care il inchid la loc. Stii ce m-am gandit? Daca chiar ai nevoie de mine si daca chiar este important, ma vei gasi. Dar de ce l-am inchis? Motive sunt multe; de exemlu, stii ce sunt prietenii? Prietenii sunt oamenii care te suna pur si simplu, care te cauta, pentru ca apoi sa se vada cu tine fara nici o intentie secundara. Fara nici un business, avantaj sau ratiune economica. De fapt, l-am inchis pentru ca vreau sa ma cauti. Vreau sa ma suni si sa vezi ca nu raspund, sa te ingrijorezi si astfel sa incerci sa dai de mine; sa simt in vocea ta emotia, frustrarea, nervozitatea si recunostinta reintalnirii noastre. In al doilea rand, l-am inchis pentru ca m-am saturat sa fiu perfect. Nu mai vreau sa raspund la orice ora din zi si din noapte la telefon oricui, nu mai vreau sa dau call back nici unui numar necunoscut spunand “buna ziua, am fost sunat de pe acest numar, cu cine vorbesc?”. Am obosit sa nu intarzii la nici o intalnire, sa-mi fac treaba intotdeauna, sa fiu profesionist, am obosit pentru ca nu vad vreun rost al eforturilor mele. Cineva mai intelept ar putea sa-mi spuna: “nu faci asta pentru ei, faci asta pentru tine, in fond”. Si eu i-as raspunde: “Da, stiu. Da’ de ce sa vin eu primul la intalniri care nu au loc? De ce 2sa pregatesc materiale care nu sunt citite? De ce sa nu devin si eu indiferent, plictisit si neserios? » Aleg o alta viata, paralela, relaxata, in care nu dau doi bani pe nimeni. Asa ca nu ma mai cauta, nu ma mai suna; dar te rog mult, mult de tot, incearca totusi sa ma gasesti.
(29.03.2006)


159.

Tatal meu, Dumnezeu sa-l ierte, a fost comandant de aeronava si comandant de aeroport. De asemenea, tatal meu a fost, cred, cel mai bun si mai inocent om pe care l-am cunoscut. N-a facut revolutii, n-a facut puscarie, era un om teribil de naiv si induiosator de gentil. Acum aflu ca tatal meu a fost securist si ca a lucrat si pentru politia politica. Si mai aflu ca alti prieteni, comandanti de nave, au fost niste ticalosi. Mai aud ca, deasemenea, singurul om care are voie sa aiba dreptate in Romania e Constantin Ticu Dumitrescu si cei care spun ca Constantin Ticu Dumitrescu are dreptate. Pentru ca el este singurul om moral iar ei, prin asociere, sunt singurii oameni drepti din aceasta tara.
1. Constantin Ticu Dumitrescu este un om batran si rau. Parerea mea. Eroismul sau admirabil nu-l transforma automat intr-un guru al gandirii, dar ii acord admiratia mea pentru curaj, ca de altfel si lui Dan Iosif pentru noaptea de la Inter. Dar parerea mea despre Dan Iosif ca om de stat in Romania e proasta.
2. Constantin Ticu Dumitrescu e un batran ridicol, care intarzie la propriile conferinte de presa si tipa in fata microfoanelor pe un ton pe care nu l-am mai auzit din 1992. Constantin Ticu Dumitrescu nu poate sa fie decat presedinte; el fiind Unic si inconjurat de Unici, nu poate avea decat o functie Unica. Toti ceilalti care cred altceva sunt niste cacati si merita sa li se taie limba. Vorbim despre asanarea morala a societatii, domnilor, nu despre faptul ca niste oameni au ciuda pe alti oameni si se bat ca disperatii pentru putere si ajungem sa admiram “neshte” anjagati publici platiti cu salarii nesimtite, care, in loc sa stea la munca, se tin de mana intr-o saturnalica perinita.
3. Intre Constantin Ticu Dumitrescu si Pucca, o aleg oricand pe Pucca, pentru ca Pucca, dragii mei, ruleaza! Iar Ticu sucks!
(la loc comanda)

161.

In tot Bucurestiul se vinde marfa interzisa. Daca vrei heroina si iti trebuie cateva bile, te duci in Rahova, pe strada, la pustii aia mici si mucosi; sau, daca esti luat de cap rau de tot, la fetele care iti baga bila in gura cu limba. De ce fac asta? Ca sa nu le prinda politia ca manevreaza marfa si sa nu fie nici o dovada a schimbului de proprietati. In cazul unei fotografii: te sarutai si tu pe strada, ca tot omu’, cu o tiganca. Daca vrei arme, e mai complicat, da’ se rezolva. Daca stii bassa care iti trebuie, poti sa te scoti si cu 500 de euro, dar doar cu un incarcator. Iti trebuie un casetofon de masina? O plasma noua “la tipla”? Niste ceasuri de colectie? Vreo suta, doua, nu mai mult: sunt zeci de case in care poti sa te duci. Masini de furat, femei, pustoaice, belgieni, ce vrea inima ta si ce-ti doresti mai mult, Babilonul de Baragan iti ofera. Iar daca ai nevoie de viagra, cialys, sau alte asemenea produse datatoare de intariri trecatoare, ei, atunci, dragul meu prieten, ca sa mergi la sigur, e un singur loc. Fiecare mafie si fiecare distribuitor si-a creat si consolidat o zona pe care a dezvoltat-o datorita cererii si ofertei. Asa ca cei mai mari traficanti de mai-sus-mentionatele pastile se afla la Televiziunea Romana. Sunt trei, o duc bine, sunt serviabili, au si viagra de femei (de-aia rosie) si zambesc tot timpul. De ce? Pentru ca se afla in inima unei piete care le doreste cu disperare produsul. In Televiziunea Romana sunt cei mai multi batrani de pe piata.
(05.04.06)

162.

Vreau sa fiu si eu descoperita. Vreau sa am si eu o viata frumoasa de printesa. Sa vin obosita si speriata in Bucuresti, sa ma dau jos intr-o autobaza prafuita si, deodata, o masina luxoasa, cu un sofer finut sa opreasca langa mine. Inauntru: piele, aer conditionat si parfum discret de barbat bogat. Pufa-pufa, mormaie suspensiile pneumatice, in timp ce ca pe un nor alunec. Iar la trei ore dupa aceea, sunt deja in bratele destinului si destinul imi zambeste, ma mangaie, ma maseaza, ma rasfata, inchid ochii si clipesc si fata mea este pe toate ecranele de televiziune. Si toate tocsourile se inghesuie ca sa ma gazduiasca. Lumea citeste despre mine, isi da cu parerea, ma birfeste, ma invidiaza: ma respecta, intr-un cuvant. Si uite asa, in timp ce muzica buna si foarte buna imi susura in ureche, parfumuri delicate imi adie pielea, iar trupul imi este imbracat in matase si damasc. Luminile danseaza in jurul meu, iar eu valsez. Viata mea a capatat un sens datorita unei priviri incantatoare intr-o seara: ah, ce dulce e fericirea si cat de bine ma simt! Bref.
De la capat. Adica: tare as mai vrea si eu sa fiu asa, nitel, de dimineata pana seara, fericita ca Monica Gabor, in bratele puternice ale domnului Columbeanu. Nu vreti sa fiti irineii mei? Pa, va pup. Ne vedem saptamana viitoare, in acelasi colt discret de pagina. Va las, ma duc la coafor. Cu rollsu’, proastelor, sta-v-ar in gat sa va stea! Si nu ma cautati in weekend, ca-s la Paris.
(19.04.06)


163.
Am o idee: hai sa facem ceva impreuna, mai exact, hai impreuna sa nu facem nimic. Raspunzi la telefon de dimineata pana seara, iti zbirnaie sms-urile in buzunar si jonglezi mental cu datorii si obligatii. De cand n-ai mai stat fara sa faci absolut nimic? Sa stai doar tu si cu tine?
Rusii au un obicei foarte frumos: se numeste “a te aseza inainte de drum”. Adica, inainte de a pleca intr-o calatorie, dupa ce ai toate bagajele stranse si esti gata sa iesi pe usa, te asezi. Alaturi de tine, membrii familiei, prietenii, toata lumea se aseaza si tace cale de 1 minut, gandindu-se la cum va fi drumul pe care il vor parcurge, la ce lucruri minunate li se vor intampla. Dupa care unul, de obicei capul familiei, se ridica si spune: “hai sa mergem”. Si incarcati de gandurile anterior gandite, oamenii pleaca in calatorie.
Ce va cer eu? Ca, in fiecare luni, de la 13:00 la 13:01, vreme de un minut, orinde ne-am afla si orice am face, sa ne oprim. Sa nu facem nimic. Pentru asta astept 100 de mail-uri de confirmare a participarii pe adresa de la baza articolului. Daca nu voi primi 100 de mail-uri, voi continua sa public acelasi articol pana voi obtine masa critica. Asta e tot, ce ziceti? Incercam?
(26.04.06)

164.
Poate nu v-a spus nimeni inca, sau poate nici un constantean adevarat nu v-a comunicat parerea oamenilor care stiu ce-i marea si litoralul, despre Vama Veche. Poate aveti impresia ca mergeti intr-un loc cool si poate credeti ca sunteti deosebiti. Ei bine, acuma, dupa ce v-ati inghesuit de Pasti sau 1 Mai sau cand dracu oti mai fi fost acolo, noi, constantenii, declaram ca Vama Veche e o porcarie. Ca e plina de fraieri betivi si de tipe cu curu’ mare si gleznele groase. Ca se canta muzica naspa, ca totul miroase a pisat, voma, manele si rock d’ala janghinos, rapanos, cantat de looseri si ascultat de tartani. Bodegile sunt naspa, mancarea e oribila, natura e penibila si toti care merg acolo sunt niste fraieri. Fie ca nu au un ban in buzunar si se duc la moca, fie ca-s chitrosi si se dau romantici: cu totii sunt niste blatisti ai litoralului. Bandisti e cuvantul corect. Gutzulani care atarna pe banda langa tine cand mananci, ca sa-ti suteasca farfuria la sfarsit, cu ce-a mai ramas in ea. Vama Veche nu are nici o dimensiune metafizica, asa cum cu disperare incearca unii sa o prezinte. Oricat ai investi in Vama Veche mental, financiar sau emotional, raspunsul logic si de bun simt nu poate sa fie decat unul singur: napalm, frate! Si DDT! Distractie placuta!
(3.05.06)

165.
L-ai sunat pe Gabi? Bun, deci, Cristina la 2, Marius la 3, Alexander la 3 jumate, unde dracu’ mi-am pus telefonu’? O mana grabita noteaza pe o foaie de hartie puchinoasa intalniri si nume de oameni. In dreptul fiecaruia sunt ore, incerci sa nu-i intersectezi si sa aranjezi ca totul sa curga. La cat iau cina cu Sorin? Trebuie sa fac rezervare la carciuma? La 6? Termin pana la 7? Am timp sa ajung pana acasa, sa ma schimb, sa ma rad si sa plec inapoi la Realitatea? Nu uita sa duci computerul lu’ fii-ta la devirusat ca e varza si nu mai poate bietul copil sa-si faca temele si sa dea cu copipeist de pe internet.. si unde dracu’ e telefonu’? Un cocolos de hartie zboara cu toate mazgalelile, se loveste de marginea cosului si cade langa. Bravo, am facut un lucru bun. Trebuie neaparat sa le raspund personal pe mail tuturor celor care mi-au dat confirmarea pentru participarea la exercitiul de stat. Nu uita de ziua lu’ Monica. Ce cadou ii cumperi? Si unde dracu’ e telefonu’ ala nenorocit??? Mana se indreapta inspre telefonul fix si formeaza numarul Monicai. Intre timp, ca un facut, mobilul cel pierdut suna. In dreapta tii fixul, in stanga mobilul. Si raspunzi: da, cine e? In urechea stanga se aude vocea ta iar in dreapta tot vocea ta, care spune: da, cine e? Sunt io. Care tu? Eu. Si cu cine vorbesti, tampitule? Cu mine. ‘Ratiai dreacu’ cu tehnica voastra si cu telefoanele voastre celulare. Incet, subtil, tandru, misterios si implacabil, zgirai geamul cu unghia: I’m going slightly maaaaad...
(10.05.06)

166.
Situatia este cam asa: Bucurestiul este un oras urat, pe care niste smecheri il pocesc sub ochii nostri. Sub ochii nostri, adica sub ochii celor care au o parere decenta despre ei. Nu credem ca suntem ale pamantului burice, dar suntem totusi niste oameni civilizati, am citit si noi trei carti la viata noastra, nu furam, nu ciordim, nu suntem bagati in mizerii financiare, ne platim taxele, ne ducem la concerte si injuram in coltul gurii. Langa Biserica Armeneasca se construieste o hidosenie: o cladire frumoasa va fi mascata de o porcarie cu termopane. Langa Catedrala Catolica se pregateste o uritanie asemanatoare. Iara noi - decentii - bombanim, injuram si nu facem nimic. Apropo, si langa Manastirea Casin se pune de-un zgarie nori. Nu sunt catolic, nici armean, nici bucurestean, nici credincios si nici vreun guru social, dar va scriu voua celor care aveti puterea celor fara de putere. Aveti internet la dispozitie. Sunteti mai multi decat credeti si totusi alegeti blazarea in locul actiunii. Imprastiati in gasti, cinici, mistocari fara de pasiune, preferati sa fiti o palma fleoscaita in loc sa deveniti ceea ce puteti fi: un pumn strans. Si daca ma intreaba cinva pe mine “da tu ce dracu faci?”, eu ii raspund: eu macar scriu chestia asta. Da tu ai facut ceva vreodata?
(17.05.06)

167.
Cea mai scurta secunda din lume e secunda de Bucuresti; este perioada de timp care dureaza intre momentul in care semaforul a trecut pe verde si claxonul ce izbucneste in spatele tau. E o secunda stranie, savantii nu au reusit sa-i determine existenta decat din punct de vedere teoretic, in realitate ea neputand fi masurata si existand destule observatii care atesta ca, uneori, claxonul se declanseaza inainte de verde. Ceea ce pune sub semnul intrebarii insasi existenta secundei, a verdelui si a semaforului in general, pentru prostul cu par pe limba despre care deseori am convingerea ca el crede ca masina merge in cea mai mare parte prin claxon. Acuma sa-l intelegem si pe tartan: 80% din bucuresteni sunt nascuti in colibe, iar in oras in afara populatiei umane si uneori bipede, mai cresc si 50.000 de gaini, iar statisticile arata ca si vaci si porci si cai si capre; si noaptea, cand imi cresc aripi si zbor ca un inger beat deasupra metropolei, aud cotcodaceli, grohaieli, injuraturi, frane, flegme izbind pavajul si pisici in calduri. Voci de oameni insa nu se aud. N-aud “te iubesc”, nu aud “imi pare bine sa te vad” decat daca e urmat de “imi dai si mie niste bani pana maine?”, nu aud “mi-a fost dor de tine”, nu aud “imi cer scuze ca v-am deranjat”... Si de aceea imi iau un suc, ma asez pe marginea trotuarului, ma uit la toti oamenii astia si ma gandesc: daca ei toti se comporta asa, daca lor tuturor le place, inseamna ca le e bine si ca eu sunt nebun.
(24.05.06)

168.
Singurul miros neplacut care reuseste sa-mi devina placut si continua sa-mi ramana placut si care imi starneste reactii placute e mirosul de sex. La urma urmei e usor de inteles de ce il asociez placutului. Cu alte cuvinte, ii iert acreala datorita recompensei finale. In rest, cateva constatari: a venit caldura si, odata cu primii ghiocei, a inceput sa puta a traspiratie in metrou. Barbati inalti, voinici, imbracati in plovare de sub care, in momentul deplasarii, izbucneste un damf puturos de branza machidoneasca uitata intr-un soson. Fete dragute, tinere, din alea proaste, care-si penseaza sprincenele pana la disparitie dupa care, speriate de rezultat, isi trag o dunga cu creionul; apoi, daca tot au creon in mana, isi mai trintesc si un contur la buze. Buzele, in prealabil, se invinetesc, dupa o moda care a fost la moda acuma 6 ani in Timbuktu. Mana se ridica in sus pentru a se agata de bara, bluzica aluneca, se zareste cordeluta de la sutien si, din subtioara prost rasa, sare la tine un monstru cu miros de sprei amestecat cu sudoare. Lifturi in care oameni amabili se indreapta catre tine si deschid gura. Dupa care tu nu mai auzi nimic: ei te intreaba la ce etaj mergi, iar tu te gandesti ce sobolan i-a murit astuia in burta. Iti dau lacrimile, ingaimi “la urmatoru’” doar ca sa iesi cat mai repede, iti tii respiratia si numeri in gand. Cred ca recordul pe care a vrut sa-l bata David Blaine de 9 minute in apnee a fost de multe ori depasit de mine in ascensoarele cladirilor cu multe etaje. Si acuma cateva sfaturi: nu dati cu sprei pe haine: pateaza si e degeaba. Nu dati cu mult sprei. Spalati-va pe gura, folositi apa de gura si, in general, incercati sa faceti baie zilnic. Si un ultim sfat foarte rafinat: nu va dati, de dimineata pana seara, cu mai multe parfumuri. De fapt, chiar v-as ruga sa nu va mai dati cu parfum si sa nu va mai urcati niciodata in liftul meu. Multumesc frumos.
(31.05.06)

169.
Zona Lipscani-Gabroveni-Selari-Blanari, acel cartier unde am si eu, uneori, senzatia ca in Bucuresti s-a mai intamplat si altceva decat termopane. Un vanzator semiambulant, asta pentru ca are o taraba mica si neagra din tabla, pe care-si intinde marfa, se pregateste sa plece. E ora 6, nu mai sunt clienti, iar bucurestenii care o sa vina nu dau doi bani pe pantofii lui de mort marca mike, puna si adibas, facuti intr-o jonca sau pe un slep in Istanbul. Surprinde cu coada ochiului un cetatean singur si trist cam la 3 metri departare, care va trece curand prin sfera lui de actiune. Pe cetatean putea foarte bine sa fie un tricou pe care sa scrie cu litere mari “Eu sunt roman“, adica e atat de banal, de mediocru si de “roman” imbracat in eternele haine de culoarea asfaltului (asta ca sa-i calci mai usor noaptea pe drumurile neluminate, cand dorm beti, intinsi pe trotuar) incat nu poate confundat sub nici o forma cu vreun strain. In plus, expresia lui morocanoasa il va demasca in orice multime drept un bucurestean sucarit. Comerciantul se apleaca peste taraba in asa fel incat, atarnand cu corpul pe jumatate in aer, sa-i strige trecatorului drept in ureche, in clipa in care acesta trece prin fata sa, cu maximum de putere si minimum de intonatie: HAUARIUUU!!! Trecatorul se intoarce uimit spre fata zambitoare care urla si, la randul sau, tot din rasputeri, replica cu violenta, rasismul si prezenta de spirit specifice locuitorului unei metropole: HABARNAAAM!
(07.06.06)

_________________
One man come in the name of love


23 Jul 2006, 19:19
Profile YIM
Kwisatz Haderach
User avatar

Joined: 10 Jun 2004, 08:37
Posts: 616
Location: Coasta de text
Post 
170.
Imi place foarte mult Embryo. E cool. De fapt, asta e primul cuvant care iti vine in minte cand vorbesti de Embryo. Foarte cool. Un design excelent si cam fara gres la detalii. Cand intru in genul asta de locanta, ma trezesc brusc carcotas: misto treaba au facut astia aicea, da ia sa vad, nu-i asa ca wc-ul e nasol? Sau: imbinarile mochetei cam scartaie, nu-i asa? Nu-i asa. Indreznesc sa cred ca e unul dintre cele mai cool baruri din Europa de est. Muzica insa e cam razna. E populat de oameni electro, un trib care se chinuie constant si depune eforturi uriase in a arata prin fiecare fibra a fiintei coolness-ul. Indiferenti si blazati, nitel plictisiti, din categoria “le-am vazut pe toate, nimic nu mai e nou”. Dar totusi imi place. E un loc in care nu ma simt bucurestean in sensul negativ al cuvantului. Mai imi place si la Balthazar, alt loc cat de cat arinjat, e ok la Uptown, imi place la MNAC, seara, cand se dau concerte si-si mai rupe cate un DJ degetele indamix. Cu alte cuvinte, au inceput sa apara si locuri de fite suportabile in Bucuresti; Bamboo, de exemplu, cum era desenat si aranjat, iar Republica Cuba del Sol e foarte buna vara, acuma, cand vin caldurile, la un drink, la un chill, la un happy muzak with beautiful people. Si mai imi place si ultima piesa a lui Toca, “Elizeveta Bam”, unde, asa cum la Embrio gasesti triburile electro, la MNAC funky geeks, la Bulandra s-a adunat un soi de literatti. O saptamana in care in diverse locuri m-a deranjat putina lume si putina mitocanie. E clar, ma aseapta o saptamana naspa.
PS: Pucca ruleaza.
(15.06.06)


171.
Ah, bun e spritu’ ghiurghiuliu si ceasu’ cand e tarziu. Vin varsat pe mese, fum de tigara, iar Adrian e putin cam turtit. Duce mana la spate, la portofe,l si incepe sa injure: %$#*%$#&*^%zmatii!!! Se ride tare si gros, cum numai mitocanii la vederea unui babute care cade in canalizare o fac: ce fraier, i-au furat iar portofelul! Nu pot sa cred cat de prost esti! ^%$$&%%(%*^%*ngura!!! Deodata suna trelefonul: nitel trezit de eveniment, Adrian raspunde cu o voce aproape treaza. “Buna ziua, sa traiti, procuror Petrescu la telefon. V-a fost furat portofelul?” Uluiala. Priviri curioase. “Taceti, ma, taceti! ‘Tiai dreacu. Da, sa traiti, da’... de unde stiti?” “Faptasii au fost prinsi de o patrula a colegilor nostri de la sectia 14. Aveati actele inauntru, legitimatia de serviciu si cartea de vizita, asa am reusit sa va localizam. Acuma fiti amabil va rog, incercam sa ne lamurim: as vrea cateva detalii, pentru ca s-au gasit mai multe lucruri asupra hotilor. O sa va rog sa va deplasati pana la sectie pentru o confruntare, sunteti de acord?” “Da, cum sa nu, ‘traitz, acu’ vin, imediat. Ba, care esti cu masina sa ma duci la politie?” “Bun. Data nasterii va rog. Corect. Domiciliu? Corect. Ce acte aveati in portofel? Corect. Si ce suma?” “10 milioane de lei plus 400 de para”. Liniste. “Alo, alo, se aude? Domnu’ procuror?” “%(%^%*%*^& si fire-ai al dreacu, ziceai ca-s numai 10 milioane, ha? Domnu’ Popescu, multumim. Nu mai veniti la politie, ca eram noi, baietii. Si jigodia asta a vrut sa ne traga teapa. Hai sanatate si aveti grija”.
(21.06.06)

172.
Ce mi-a placut la Depeche: cum dansa Gahan, ca un sarpe cu pene desenate pe piele, in fata microfonului unduind si in spatele transpiratiei siroind: voce, prezenta, sound, REACH OUT AND TOUCH FAITH; intrebarea unui tip de langa mine: “da’ cine dracu’ e Richard?”; jandarmii care au fost draguti si m-au directionat inspre intrare fara obisnuitele gaze de baieti aflati momentan la capatul celalalt al bulanului. Momentul cand am trecut in multime, om langa om, prin pasajul subteran al stadionului si cineva a inceput sa aplaude, iar apoi poporul sedus de ecou a preluat ideea si a inceput sa se imbaieze in fluieraturi, strigate, sau tipaturi depesiste: ecoul se intoarce, te invaluie, se amplifica si te trezesti in mijlocul unui happening pe care nu aveai de unde sa-l prevezi.
Care cred ca a fost cel mai tare show al anului pana acum? Bloodhound Gang si toata suma de ironii adolescentine de pe scena: poane cu part, poante cu pipi, poante cu caca, manele si glume la adresa Romaniei. Deftones: cel mai bun sound de pana acum. 50cent: daca iti place Neil Jordan si ai vazut Get Rich Or Die Tryin’ iti scoti palaria in fata lui fifty, ca mai tare ca asta poate doar Pucca ruleaza.
Ce nu mi-a placut: prostii si burjuii, autosesizati urgent la napasta glumelor scato-punk ale dulailor; moralistii care declanseaza ancheta in cazul lui fifty intrebandu-se oripilati daca nu cumva acesta a sucit mintile unor tineri de pe scena si mai ales concertul Depeche cu mandrie adus pe stadionul nostru de Vodafone. O singura problema - poetica, cei drept: la un concert sponsorizat de o firma de telefonie mobila telefoanele nu au mers deloc pe parcursul acestuia.
(28.06.06)

173.
Baieti imbracati curatel, cu haine finute, cu G3-uri pe masa, Paul Smith pe piept, Roberto Cavalli pe ochi, Zegna pe picioare si slapi Versace intre degetele cu pedichiura facuta. Pe masa o Corona, ca e mai buna acuma, pe racoare, rece-aburinda, din sticla. degetele invart cheile de la SLK. “Vreau sa-mi iau si io ceva, nu stiu, un televizor, combina, ceva deosebit, finut, sa stau si eu sa ma uit in conditii”. “Panasonic, frate, ca-s cele mai tari”. “Esti fraier, fraiere: Sony! Sunt cei mai buni in televizoare. O plasma in tendinte, habar n-ai! Sau, daca vrei ceva adeva, sa dea bat la design si sa faci tu aroganta, ia-si si tu un biandou”. “Un ce?” “Bang & Olufsen”. “Ba, da’ tu esti cel mai prost copil din bloc. Bang & Olufsen si-au loat toti taranii: Loewe!” “Fugi ma, ca asta e de parfumuri”. “Ntz. Cele mai tari scule facute frodata! Numai patriciu si petrolistii au de-astea”. “Bai, sunteti toti niste vechi! Voi ati auzit de California Sound System? Nemakamichi? The American System?” “Si unde le gasesti ma p-astea?” “Pa net”. “Cum ma pa net?” “Am io un nepot, ii zici ce vrei si iti gaseste orice oriunde”. “Cum?” “Pa calculator”. “Si pa leptop?” “Da, boule”. “Pai io am niste leptopuri acuma, pot sa gasesc pa ele?” “Da, ma, bati gugal, search si iti da raspunsul”. “Du-te ba dreacu’ da prost, io nu bat leptopu’, io sparg magazine”.
(05.07.2006)

174.
Am fost la concert la Billy Idol. Nu a fost ca la Depeche, nu m-am dus la un soi de Mesia, asteptand fie un performance nemaivazut, fie o revelatie pesimista. M-am dus sa ma distrez. Si sunetul a fost prost, de fapt ce prost: slab , nici nu mai stiu ce inseamna sunet prost sau bun in Romania ; luminile naspa. Public obisnuit, cam 1500 de oameni, nimic spectaculos. Ba chiar am avut momente in care am inceput sa casc, sa mi se faca somn si sa vreau sa plec urgent acasa. Un chitarist batran, chelit inainte de vreme, purta pe cap o peruca ieftina si hidoasa din acryl. In momentele obligatorii, chitaristul a inceput sa faca toate schemele si sa chinuie instrumentul producand ceea ce noi in copilarie numeam “carnati” sau “castraveti”, degetele cu unghii negre “dansau pe strune, magic”, iar vrajitorul chitarei isi tinea instrumentul la spate si improviza (mama ce tare e!). Apoi se tavalea pe spate si chitara facea uauauaoo...
Cu alte cuvinte nitel cam gay porn, mai ales cand apasa cu inelarul pe corzi, iar camera care nu reusea nicium sa-si faca sharful afisa pe cearceaf o imagine indistincta a unui deget care maseaza repede repede repede ceva ce trimitea urgent cu gandul la filmele porno daneze din anii 60. Dar stiti ceva? Mi-a placut. Ruleaza Billy. Nu ca Pucca, da’ ruleaza. Iar publicul in comparatie cu interiorizarea trista a depecherilor batea din palme, striga vesel si tinea cu strasnicie ritmul sacadat. Rock, nene: si cand e prost, tot te face sa zambesti cu toti dintii si sa ridici din cand in cand mana dreapta in sus cu degetul mic si aratatorul ridicate, mana stanga pe piept si capul cu parul rarit aplecat in jos cautand un colt de scena bun de facut Zidanu’. Traiasca rock-ul, Sir William Idol!
(12.07.2006)

_________________
One man come in the name of love


01 Aug 2006, 13:53
Profile YIM
Kwisatz Haderach
User avatar

Joined: 10 Jun 2004, 08:37
Posts: 616
Location: Coasta de text
Post 
De la A.Ghe-ul nostru cel de toate zilele, pt mine :P.

Nu-mi plac grasii. Nu-mi plac pentru ca sunt grasi, nu-mi plac pentru ca ocupa mult loc, transpira, mananca mult si in general imi produc in minte imaginea unei masini de consumat: glande mari, stomace supradimensionate, degete pofticioase si de fapt nu-mi plac grasii cum nu-ti plac nici tie. Si nu-mi place cand grasii sunt impreuna, cel mai tare ma enerveaza sot si sotie, inghesuind in carucioarele de la mall carnuri, snacksuri si maioneze. Si totusi, pe toti acestia ii pot tolera, pana in momentul in care apare al treilea personaj: copilul gras. Familia perfeca: 3 uriasi - uriasul mare, mijlociu si mic. Trei trupuri apologii ale cantitatii pe plaja, pe strada, in padure, aceaste tripleta voioasa cara frigidere, mici, bere si carnati. Si daca adultilor le tolerez avantul bulimic, la vederea copiilor ma infricosez. Dupa ce ca sunteti cat dulapul mai pompati si-n ala micu’! Si pentru ca tabloul celulitei sa se imprastie insidios, la piscina vad tot mai multi adolescenti cu sani. Uitati-va atent: tanarul in BMW de langa dumneavoastra e gras, tricoul tipa si carnea se revarsa. Cefe mari, falci, masele si multi papanasi la desert, va rog frumos. Bai grasilor, mai fumati si voi o tigara si in timp ce o fumati ganditi-va la cosmar: muriti intr-un apartament de 2 camere, la etajul 9 al unui bloc fara lift si familia va transeaza ca sa va scoata pe bucati. Pofta buna!
(24-30 iulie)



Romanii sunt un popor de oameni prosti. In orice restaurant, club, bar, spatiu public detinator de muzica, magazine, terase sau metrou muzica urla isterizata. In taxiuri rag radiourile, se tipa, oamenii care stau la masa au jugularele inflamate datorita efortului. Excesul de zgomot nu e posibil decat in prezenta unor oameni care nu au ganduri; gandul, oricat de marunt ar fi el, necesita o minima concetrare, iar zgomotul e dusmanul gandului: cu cat spatiul e mai invadat de zgomot si cu cat zgomotul e mai tolerat, cu atat cei care il tolereaza sunt mai prosti. Nu numai ca nu exista liniste, nu exista oameni care sa o doreasca. Sonorizarile concertelor noastre sunt proaste, claxoanele sunt instrumentul care face masina sa mearga, iar tipatul si urletul sunt principala forma de comunicare. Vreti va rog sa dati muzica mai incet? Barmanita zambeste, misca o fractiune butonul, se indeparteaza si colegul ei, instinctiv, il da mai tare. Creierul gol nu suporta absenta iadului fonic, pentru ca in liniste devine imposibil sa iti suporti vidul mental. Iar linistea mai are un neajuns: te obliga sa-l asculti pe celalalt.
(31 iulie - 6 august)



De ce nu merg la mare ? Pentru ca sunt din Constanta si eu nu merg la mare, ma duc acasa. Si pentru ca oricum nu as merge la mare, pentru ca am lucrat acolo si pentru ca stiu perfect ce e in mintea “lucratorului estival”: jaf! Am 4 luni la dispozitie in care, impotriva oricarui bun simt, voi face bani sa-mi ajunga un an intreg. Si atuncea mint, fur, pacalesc, insel, ca la urma urmei tre’ sa manance si gura mea. Va e pofta de un suc? Ah, daca ati sti cum din navetele de bauturi racoritoare unii comercianti inspirati toarna zeama ramasa in sticla si capsuleaza ambalajul ca nou. Gandeste-te la asta clientule cand inghiti si incearca sa te limitezi la doze. Crezi cumva ca impresionezi pe cineva pentru ca esti dragut si amabil? Nu, clientule, esti un fraier de pe spinarea caruia se jupoaie sapte piei, ca iarna e lunga; iar daca incerci varianta B, sa fii dur si scandalagiu, pregateste-te sa simti pe periuta ta de dinti mirosul veceului prin care a tarat-o camerista ofticata. Flegma din ciorba si parul pubian din snitel sunt recompensa ce te asteapta. Vreti litoral? Atunci incercati mai bine la Balaton.
(7 - 13 august)

_________________
One man come in the name of love


22 Aug 2006, 14:46
Profile YIM
Kwisatz Haderach
User avatar

Joined: 10 Jun 2004, 08:37
Posts: 616
Location: Coasta de text
Post 
Ca poet Adrian Schiop imi repugna. Impinge poezia la extremele ei dure si asta fara sa fie intotdeauna justificat din punctul meu personal de vedere. Una din "instalatiile" sale (termenul ii apartine) care prezenta scene usor considerabile ca pedofilie, sau pornografie au dus la un scandal destul de insemnat ca amploare pe site-ul clubliterar.com, un site populat de majoritatea poetilor generatiei 2k. Dar nu desprea asta am venit sa va spun aici. Ci despre prozatorul Adi Schiop, pe care eu unul il consider foarte misto. Atat de misto incat uneori ma frustreaza faptul ca imi place un autor care se declara adeseori "pe invers". I-am gasit in seara asta blogul de pe hotnews si m-asm gandit sa ii dau "share" catre voi. Merita citit. Voi ce intrati pe pagina lui, lasati prejudecatile acasa.
http://blog.hotnews.ro/?author=29

_________________
One man come in the name of love


24 Aug 2006, 23:31
Profile YIM
Kwisatz Haderach
User avatar

Joined: 10 Jun 2004, 08:37
Posts: 616
Location: Coasta de text
Post 
deloc in aceiasi situatie se afla Dan Sociu, un autor pe care il urmaresc cu atentie de ceva vreme. Nu stiu de ce dar nu cred ca o sa se tina prea mult de blogul acesta, dar , deocamdata...

http://x.ablog.ro/

_________________
One man come in the name of love


28 Aug 2006, 12:18
Profile YIM
Display posts from previous:  Sort by  
Post new topic Reply to topic  [ 15 posts ] 


Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 3 guests


You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot post attachments in this forum

Search for:
Jump to:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group.
Designed by Vjacheslav Trushkin for Free Forums/DivisionCore.